Odată cu solemnitatea Rusaliilor, de acum o săptămână, s-a încheiat Timpul Pascal. Celebrând astăzi Misterul Dumnezeului Treimic, ni se oferă ocazia de a reflecta din nou asupra drumului parcurs, pornind de la centrul său: viața lui Dumnezeu care ni s-a dăruit în Isus Cristos. Această viață este o comuniune dinamică, inepuizabilă și roditoare, care ne cuprinde acum și pe noi: Spiritul Sfânt care îl unește pe Tatăl și pe Fiul a fost revărsat în inimile noastre, astfel încât în lume ia formă Biserica, sacrament al comuniunii, spațiu al întâlnirii, al iubirii și al vieții, unde cerul și pământul se ating deja.

Evanghelia liturghiei de astăzi (Ioan 3,16-18) ni-l prezintă pe Nicodim, o personalitate importantă în Israel, care a simțit o profundă atracție față de Isus. El a mers să-l întâlnească – noaptea, pentru a nu fi văzut – dorind să cunoască mai bine acest Învățător misterios și să-i pună întrebări. Primindu-l, Domnul a dat valoare căutării sale. L-a surprins sugerându-i că și un adult poate renaște; i-a lăsat să întrevadă că viața lui Dumnezeu îi poate transforma propria viață. Isus i-a vorbit lui Nicodim despre Spiritul Sfânt și i-a luminat noaptea cu adevărul care răsună astăzi în toate bisericile noastre: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (v. 16). Și încă: „Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin el” (v. 17).

Preaiubiților, în Misterul lui Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt – suntem acasă, așa cum Nicodim s-a simțit acasă lângă Isus. Viața lui Dumnezeu este minunată și cuprinzătoare, aduce pace inimii noastre, adesea atât de neliniștită, și ne face să-i întâlnim pe frații și surorile noastre în bucuria spirituală. Treimea ne face să iubim totul și pe toți: descoperim că fiecare creatură este făcută pentru comuniune, relație și întâlnire. Și, prin contrast, înțelegem de ce diviziunile, polarizările și disprețul față de diferențe aduc în lume distrugere, tristețe și uscăciune sufletească.

Nicodim făcea parte din Sinedriu, consiliul conducătorilor lui Israel. Când în Sinedriu a auzit cuvinte de dispreț la adresa lui Isus, i-a îndemnat pe toți să-l asculte înainte de a-l condamna. El primise de la Dumnezeu, prin Cristos însuși, Spiritul comuniunii, care deschide inima către adevărul nou și către adevărata noutate. Cine nu primește acest spirit îmbătrânește repede în lamentație; se regăsește singur și nu are niciodată sufletul în sărbătoare. Astăzi însă, dragi frați și surori, este sărbătoare! Sărbătoarea lui Dumnezeu este sărbătoarea noastră. De aceea Sfântul Pavel le scrie corintenilor: „Bucurați-vă, tindeți spre desăvârșire, încurajați-vă unii pe alții, aveți aceleași simțăminte, trăiți în pace și Dumnezeul iubirii și al păcii va fi cu voi” (2 Cor 13,11).

Iar acum, prin rugăciunea Angelus, ne îndreptăm către Fecioara Maria: în „da”-ul ei față de voința divină să înflorească și „da”-ul nostru față de iubirea Preasfintei Treimi.

După Angelus

Dragi frați și surori,

În această lună mai, în întreaga Biserică s-a înălțat o invocație comună pentru pace. Mai ales prin rugăciunea Sfântului Rozariu, care, asemenea unui lanț neîntrerupt, a încredințat mijlocirii Fecioarei Maria popoarele martirizate de război. Fie ca Înțelepciunea divină să lumineze conștiința celor care au autoritate și să orienteze deciziile lor către căutarea sinceră a unei păci drepte și durabile.

Sursa: www.vatican.va