De sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, sute de credincioși a participat sâmbătă, 15 august 2026, la Sanctuarul Eparhial „Adormirea Maicii Domnului” din Oradea, la celebrarea hramului, în acest an cu o semnificație aparte, în Anul Jubiliar Franciscan, la 800 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Francisc de Assisi. Cu acest prilej, Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic de Oradea a celebrat Sfânta Liturghie Arhierească alături de frații călugări franciscani din Oradea (OFMConv.), un numeros sobor de preoți și arhidiaconi, în prezența Excelenței Sale George Bologan, Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun și Ordinul Suveran de Malta. Sărbătoarea s-a încheiat cu tradiționala procesiune cu statuia Sfintei Fecioare Maria în jurul bisericii, urmată de binecuvântarea finală, primită de credincioși pe treptele sanctuarului.

„Venim, o Preacurată, să-Ți aducem o floare” – de la aceste cuvinte ale cântării mariane a pornit predica Preasfinției Sale Virgil Bercea, care a numit darul adus de fiecare pelerin Maicii Domnului „floarea sufletului nostru”: „Floarea cea mai prețioasă pe care o aducem astăzi Maicii Domnului, făcând acest pelerinaj la mănăstirea care-i poartă numele, este floarea sufletului nostru. Și o punem pe altar.”

Pornind de la Evanghelia Mariei și a Martei (Lc 10,38-42;11,27-28) și de la cuvintele lui Isus – „Maria și-a ales partea cea bună” –, PS Virgil a așezat întreaga sărbătoare sub semnul unei alegeri care traversează viața Maicii Domnului și care rămâne, deopotrivă, chemarea fiecărui creștin.

Maria a ales partea cea bună la Buna Vestire, atunci când a avut curajul să spună „Iată roaba Domnului”; a ales-o la Betleem, dăruindu-L lumii pe Cristos; la Cana Galileii, când a spus „Faceți ceea ce vă va spune”; a ales-o păstrând în inimă lucrurile pe care poate nu le înțelegea și, mai ales, pe Golgota, rămânând alături de Fiul ei până la capăt.

„Maica Sfântă a ascultat Cuvântul, l-a purtat în trupul său, a primit cu credință tot ceea ce Domnul i-a dăruit, a ascultat și l-a păstrat. A trăit Cuvântul”, a spus Preasfinția Sa.

Păstorul locului a apropiat apoi viața Mariei de normalitatea existenței fiecăruia dintre noi. O viață simplă, trăită în familie, cu griji, singurătăți, dureri și cruce, dar în care alegerea binelui rămâne posibilă în fiecare zi.

„Fiecare dintre noi muncim, fiecare dintre noi ne mai lovim câteodată de câte o boală, fiecare dintre noi avem grija familiei, a pruncilor, fiecare dintre noi ne trăim, adesea, singurătățile noastre. […] Așa a fost și Maria: într-o familie, cu problemele, cu singurătățile ei, cu crucea ei, cu durerile ei – și totuși a ales partea cea bună.”

Alegerea aceasta, a subliniat Preasfințitul Virgil, nu se face prin gesturi spectaculoase, ci în lucrurile mici care schimbă o zi și uneori chiar o viață: să știm să ne iertăm, să ne împăcăm, să ne rugăm pentru cei de lângă noi, pentru cei bolnavi sau pentru cei pe care nu îi înțelegem, să nu trecem nepăsători pe lângă nimeni. „Probabil că nu avem ce să le dăruim, dar un cuvânt bun, o vorbă bună, un surâs putem să-l oferim oricui.”

În lumina Apostolului zilei (Fil 2,5-11), predica a continuat cu imaginea lui Cristos care „S-a golit pe Sine”, a luat chip de slujitor și S-a smerit, devenind astfel modelul unei logici care răstoarnă măsurile lumii: coborârea devine înălțare, iar crucea deschide drumul Învierii.

„Nu uitați, dragilor, că întotdeauna o coborâre înseamnă, de fapt, o înălțare. […] Atunci când există o cruce, așa cum a avut-o Domnul, după cruce urmează învierea, în viața fiecăruia dintre noi.”

În mod firesc, în acest An Jubiliar Franciscan, privirea s-a îndreptat și spre Sfântul Francisc de Assisi. La fel ca Maria, și el „și-a ales partea cea bună”: s-a golit pe sine, s-a făcut sărac asemenea lui Cristos, a ales smerenia, slujirea și Evanghelia trăită fără podoabe. „Care a fost drumul lui Cristos? Smerenie, slujire, ascultare, cruce și iubire. Care a fost drumul Maicii Domnului? Ascultare, credință, păstrarea Cuvântului. Care a fost drumul Sfântului Francisc? Evanghelia trăită simplu, sărăcia, pacea.”

De aici, mesajul central al sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, hram al locului: ceea ce este dăruit cu adevărat nu se pierde.

„Viața dăruită nu se pierde. Iubirea dăruită cu adevărat nu se pierde. Rugăciunea făcută din suflet nu se pierde. Binele făcut nu se pierde. Lacrimile pe care le oferim lui Dumnezeu din suflet nu se pierd. Drumul care duce la cer nu se pierde.”

La începutul cuvântului de învățătură, Episcopul greco-catolic de Oradea  i-a mulțumit în mod deosebit pr. Narcis Laslău (OFMConv.), care, în cele două săptămâni ale Postului Sfintei Marii, a susținut zilnic meditațiile din timpul Paraclisului Maicii Domnului, dedicate Maicii Domnului și Sfântului Francisc.

Totodată, PS Virgil a amintit că în urmă cu exact 25 de ani, în acest Sanctuar, erau hirotoniți patru preoți: pr. Sorin Crăciun, pr. Daniel Vereș, pr. Vasile Buda și pr. Doru Popovici, director Radio Maria România și Maria TV România, prezenți la celebrarea din acest an. „Le mulțumim pentru tot ce au făcut în acești 25 de ani și sunt convins că, în fiecare zi, au pus pe altar floarea sufletului lor”, a spus Ierarhul.

La finalul celebrării, pr. Augustin Budău OFMConv., custodele sanctuarului, a adresat un cuvânt de mulțumire Preasfinției Sale Virgil Bercea pentru prezența sa, an de an, în mijlocul comunității, pr. Mihai Vătămănelu, Vicar General al Eparhiei de Oradea, preoților concelebranți, credincioșilor și tuturor celor care au făcut posibilă sărbătoarea hramului.

Mai presus de toate, mulțumirea s-a îndreptat către Dumnezeu: „Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat o Mamă: Dumnezeu – Tatăl, Isus – fratele și Mântuitorul nostru, Maria – mama noastră.”

Părintele Augustin a mulțumit în mod deosebit pr. Narcis Laslău, Excelenței Sale George Bologan, corului, curatorilor, voluntarilor, enoriașilor, ascultătorilor Radio Maria și telespectatorilor Maria TV – posturi care au transmis celebrările acestor zile de sărbătoare, adresându-se tuturor ca „poporului iubit al lui Dumnezeu”.

După Sfânta Liturghie, statuia Sfintei Fecioare Maria a fost purtată în procesiune în jurul bisericii, iar credincioșii au însoțit-o în rugăciune și cântări mariane. Pe treptele sanctuarului, PS Virgil a oferit binecuvântarea finală, încheind astfel zilele de rugăciune care au pregătit sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Potrivit unei frumoase obișnuințe a hramului, comuniunea a continuat apoi în jurul mesei, toți cei prezenți primind sarmale și cozonac.

Iar întrebarea pe care păstorul Eparhiei de Oradea a lăsat-o la final rămâne, poate, și întrebarea acestei sărbători: ce ducem cu noi după ce plecăm de la Maica Domnului?

„Duceți cu dumneavoastră pacea pe care o luăm de la Sfântul Francisc. Să duceți cu voi cuvântul bun, în orice moment. Să duceți cu dumneavoastră iertarea și speranța. Să-L duceți cu voi pe Cristos în lume. Tuturor, o sărbătoare binecuvântată!”

Biroul de Presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea

Mihaela Caba-Madarasi