„A toată făptura Ziditorule, Cel ce timpurile și anii ai pus întru puterea Ta, binecuvântează cununa anului bunătății Tale, Doamne, păzind în pace poporul și țara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ne mântuiește pe noi.”

Cu această rugăciune, Biserica de rit bizantin intră astăzi, 1 septembrie, într-un nou an bisericesc. Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc bizantin își are începutul în prima zi a lunii septembrie, marcând debutul ciclului sărbătorilor cu dată fixă.

Începutul anului bisericesc nu trebuie confundat cu începutul anului liturgic, care este legat de celebrarea Paștelui. La 1 septembrie începe ciclul mineal, al sărbătorilor înscrise în Minei, iar acest parcurs este încadrat simbolic de două mari sărbători dedicate Maicii Domnului: prima mare sărbătoare este Nașterea Maicii Domnului, celebrată la 8 septembrie, iar ultima este Adormirea Maicii Domnului, la 15 august.

Această așezare nu este întâmplătoare. În tradiția biblică și eclezială, începutul lunii septembrie a fost asociat cu începutul Creației, iar ziua a opta capătă o semnificație aparte pentru creștini.

La 8 septembrie, Biserica celebrează Nașterea Maicii Domnului, iar simbolismul „zilei a opta” trimite spre noua Creație în Cristos. Maria, Noua Evă, devine prin ascultarea sa începutul unei umanități reînnoite, iar ziua a opta trimite spre duminică, spre ziua Învierii și spre „ziua fără de apus” a Împărăției lui Dumnezeu.

În acest sens, anul bisericesc nu este doar o succesiune de sărbători, ci un drum spiritual în care timpul însuși devine loc al întâlnirii cu Dumnezeu. Sfinții pomeniți de-a lungul anului sunt mărturii ale acestei noi vieți, oameni în care noua Creație în Cristos a devenit vizibilă.

Pentru anul bisericesc 2026–2027, această chemare la reînnoire este pusă de Întâistătătorul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Preafericitul Claudiu Lucian Pop, sub semnul redescoperirii Sfintei Scripturi ca „Scrisoare de iubire” pe care Dumnezeu o adresează Familiei Sale.

În mesajul adresat clerului, persoanelor consacrate și credincioșilor cu acest prilej (disponibil aici), Preafericirea Sa Arhiepiscopul Major pornește de la o imagine simplă și profundă: orice scrisoare presupune un autor, un destinatar, un mesaj și un răspuns, iar o scrisoare de iubire se citește cu atenție, pentru că fiecare cuvânt poartă ceva din inima celui care a scris-o.

„Tot astfel, în Sfânta Scriptură, Dumnezeu este Cel care ia inițiativa și Se adresează fiecăruia dintre noi”, subliniază Preafericirea Sa, reluând cuvintele Sfântului Grigore cel Mare: „Ce este Sfânta Scriptură, dacă nu o scrisoare a Dumnezeului atotputernic către făptura Sa?”. De aici, invitația ca noul an bisericesc să devină „un prilej binecuvântat de a ne apropia de Dumnezeu și de a redescoperi Sfânta Scriptură ca pe o Scrisoare de iubire pe care Dumnezeu o adresează Familiei Sale”.

Într-o lume marcată de crize și războaie, această întoarcere la Cuvântul lui Dumnezeu capătă, potrivit mesajului, o importanță aparte. „Astăzi avem mare nevoie să citim și să recitim Sfânta Scriptură, pentru a ne aminti faptul că, dincolo de tot ceea ce vedem în lumea în care trăim, dincolo de crize și de războaie, există grija tainică a lui Dumnezeu pentru omenire, care nu încetează niciodată.”

Scriptura devine astfel loc al speranței și al redescoperirii prezenței lui Cristos, Cel care rămâne cu omul „în toate zilele, până la sfârșitul veacului”.

Mesajul Întâistătătorului evocă și mărturia Fericitului Cardinal Iuliu Hossu, care, în anii detenției, găsea în Sfânta Scriptură o hrană zilnică și un sprijin interior: „M-am bucurat mult că am putut ajunge la Sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament; așa, aveam lectura sfântă zilnică”.

În lumina acestei mărturii, credincioșii sunt invitați să se întrebe cât loc oferă astăzi Cuvântului lui Dumnezeu în viața lor, într-un timp în care Biblia este la îndemână și poate fi deschisă fără opreliști.

Preafericitul Claudiu îi îndeamnă pe credincioși să facă din Scriptură o prezență vie în case și în familie: să citească zilnic câteva versete și să se întrebe, în lumina Spiritului Sfânt, ce le spune Dumnezeu astăzi, la ce îi cheamă și ce sunt invitați să schimbe în propria viață.

Un îndemn aparte este adresat părinților și bunicilor, chemați să-i apropie pe copii și pe tineri de această „Scrisoare de iubire”: „O pagină din Evanghelie citită împreună sau un psalm rostit în familie pot rămâne în sufletele lor pentru întreaga viață”.

Tradiția Bisericii leagă, de asemenea, ziua de 1 septembrie de începutul activității publice a Mântuitorului și păstrează ecouri ale unor evenimente din Vechiul Testament asociate lunii septembrie: scăderea apelor Potopului și oprirea corabiei lui Noe pe Muntele Ararat, coborârea lui Moise de pe Sinai cu tablele Legii sau începutul construirii cortului Domnului.

Biserica a reinterpretat aceste imagini în lumina lui Cristos. Sfârșitul Potopului devine imaginea noii Creații prin apele Botezului; coborârea lui Moise cu Legea trimite spre Întruparea Fiului lui Dumnezeu și spre porunca nouă a iubirii; iar cortul ridicat pentru prezența lui Dumnezeu prefigurează Biserica și taina Întrupării.

Astfel, începutul anului bisericesc la 1 septembrie devine o invitație la reînnoire. Nu doar timpul începe din nou, ci și omul este chemat să-și reașeze viața în raport cu Dumnezeu, cu aproapele și cu întreaga Creație.

În anul bisericesc 2026–2027, această reînnoire primește și un chip concret: ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și transformarea vieții într-un răspuns la iubirea Sa.

„Și să nu uităm că acestei Scrisori de iubire i se cuvine un răspuns!”, transmite Preafericitul Claudiu. „Să-i scriem și noi lui Dumnezeu, în viața noastră de zi cu zi, pagini de iubire dovedită prin fidelitate, iertare și dăruire! Viața noastră să devină, astfel, răspunsul viu și plin de bucurie la iubirea Sa pentru noi!”

În ritul roman, anul bisericesc începe cu prima duminică din Advent, cu aproximativ patru săptămâni înainte de Crăciun. În ritul bizantin însă, 1 septembrie rămâne pragul simbolic al unui nou parcurs spiritual. Pentru Eparhia Greco-Catolică de Oradea, acest nou an bisericesc are o semnificație cu totul aparte: este anul Jubileului celor 250 de ani de la fondarea Eparhiei, un timp al memoriei, al recunoștinței și al reînnoirii.

Un timp nou începe, așadar, sub binecuvântarea lui Dumnezeu și sub chemarea de a redescoperi Cuvântul Său ca lumină a pașilor, mângâiere în încercări și izvor de speranță.

„Binecuvântează, Doamne, cununa anului bunătății Tale!”

Biroul de Presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea