„„Omenirea si popoarele din regiuni au fost sacrificate, si înca mai sunt sacrificate, în favoarea intereselor straine. Repetam tuturor, mai ales politicienilor, ca ajutorul cel mai bun de dat credinciosilor nostri este acela de a le permite sa ramâna în casa lor, în tarile lor, sa nu se provoace dezordini politice si diferitele forme de violenta care îi constrâng sa emigreze.” Un apel viguros este continut în scrisoarea pastorala a Consiliului Patriarhilor Catolici din Orient (CPCO), publicata la 20 mai si elaborata în timpul reuniunii din 9-11 august 2017 la Beirut, în Liban.

Documentul, intitulat „Crestinii din Orient astazi, temeri si sperante”, a fost relansat la începutul lunii de situl oficial al Patriarhiei latine de Ierusalim. În el cei sapte conducatori ai Bisericilor Orientale Catolice analizeaza schimbarile dramatice si violentele care i-au implicat pe crestini si pe musulmani în buna parte din tarile arabe, determinându-i pe multi sa îsi paraseasca propriile case. „Tarile noastre sunt în drum spre o stabilitate înca nerealizata. Din exterior si din interior ne-au fost impuse razboaie. Si viitorul nostru ramâne necunoscut. Continuam sa suferim datorita saraciei, coruptiei, limitarii libertatilor, confesionalismului si razboaielor. Toate acestea ar fi trebuit sa fie deja depasite. Raul si coruptia trebuie sa înceteze.”

Semnatarii arata cu degetul îndeosebi împotriva Occidentului, vorbind despre o adevarata „politica de distrugere în Orientul Mijlociu, condusa de Occident”. „Aproape toate tarile noastre au trecut printr-o faza de distrugere datorata fortelor interne, dar sustinute sau planificate si de forte externe”, se citeste. „În Occident exista popoare bune si prietene, civilizatii antice dar exista si responsabili politici care iau decizii, care se refera la Orientul Mijlociu si la toate tarile, bazate pe interesele lor economice si strategice pe cheltuiala intereselor tarilor noastre”. Aceasta, afirma Patriarhii, „a început cu distrugerea Irakului si apoi a Siriei si cu slabirea Egiptului. Iordania si Libanul traiesc sub o amenintare permanenta. S-au creat conflicte sau aliante în Yemen, în Bahrein, în Arabia Saudita si în tarile din Golf. Si se pregateste un razboi împotriva Iranului. Iata realitatea în care traim actualmente.” Consecintele directe sunt moartea si emigratia fortata „a milioane de persoane din tarile noastre, inclusiv crestinii”, fara a uita „terorismul care s-a stabilit în tarile noastre, înainte de a se îndrepta împotriva aceluiasi Occident care l-a nascut”.

„Terorismul s-a nascut pentru ca aceia care fac politica în Occident au recurs la el ca instrument eficace pentru a schimba fata Orientului. Cu aliatii lor, în regiune, au creat Statul islamic, cu material uman local, exploatând extremismul religios existent si o întelegere deformata a religiei. Cu alte cuvinte au lovit persoanele prin propria lor religie. Cu ISIS terorismul religios a ajuns la limitele extreme ale cruzimii si inumanitatii.” Nu lipseste în scrisoarea pastorala un apel adresat guvernantilor de a nu cauta „propriul interes personal” ci de „a asculta glasul saracilor”. Un bun guvernant este cel care dezradacineaza saracia” care „este un semn al neîngrijirii sau al incapacitatii autoritatii”, evidentiaza Patriarhii. Amintesc apoi vocatia oricarui guvern: „o slujire adusa comunitatii” care „cere un efort pentru a îmbunatati conditiile sale de viata. Scopul sau este acela de a asigura fiecarui cetatean o viata demna si libera, a nivel fie material, fie spiritual, fie pe planul libertatilor”. „Suntem în masura sa obtinem toate acestea. Dar suntem înca foarte departe.”

Aceasta atitudine implica si religia: „Tot Orientul, crestin sau musulman sau druz, este religios. Religia este prezenta, dar adesea Dumnezeu nu este prezent. Suntem religiosi, mergem la biserica sau la moschee, dar îl neglijam pe sarac care este creatura si fiu al lui Dumnezeu”, remarca liderii religiosi. „Pomenile sunt desigur frecvente. Unii construiesc si o biserica sau o moschee. Tarile noastre si societatile noastre, unde exista multe bogatii si multi saraci în acelasi timp, au nevoie de mai mult decât acestea. Nu au nevoie numai de pomeni, ci de dreptate sociala, de o economie dreapta care sa asigure demnitatea umana fiecaruia. Au nevoie de sisteme si de planuri economice în masura sa distribuie si sa organizeze bogatiile natiunii, precum si de indivizi, pentru ca niciun locuitor sa nu ramâna în nevoie.”

Documentul se încheie cu o promisiune: „Astazi multe persoane pariaza pe disparitia noastra sau pe diminuarea drastica a prezentei noastre în Orientul Mijlociu. În virtutea credintei noastre, proclamam ca crestinii vor ramâne în Orientul Mijlociu ca sa vesteasca Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos si sa marturiseasca învierea sa glorioasa. Chiar daca va trebui sa ramânem putini ca «sarea, lumina si drojdia».”

(material Vatican Insider tradus de pr. Mihai Patrascu pentru ITRC.ro)