„«Domnul a zis lui Moise: "Scoala si coboara-te, caci poporul tau, pe care l-ai scos din Tara Egiptului, s-a stricat. Foarte curând s-a abatut de la calea pe care le-o poruncisem Eu. Si-au facut un vitel turnat, s-au închinat pâna la pamânt înaintea lui, i-au adus jertfe si au zis: 'Israele, iata Dumnezeul tau care te-a scos din tara Egiptului'"» (Ex 32,7-8)
«Aaron nu este în masura sa se opuna cererii multimii de a face un vitel de aur. Vitelul avea un dublu înteles în Orientul apropiat din vechime: pe de o parte, reprezenta fecunditatea si abundenta, pe de alta parte energia si forta», a explicat Sfântul Parinte la audienta generala de miercuri, 8 august, din Aula Paul al VI-lea, continuând sirul catehezelor dedicate poruncilor lui Dumnezeu. Oprindu-se din nou asupra pacatului idolatriei, efect al încalcarii poruncii iubirii de Dumnezeu, pontiful a amintit ca succesul, puterea si banul reprezinta "ispitele tuturor timpurilor", "simbol al tuturor dorintelor care dau iluzia libertatii dar care, în schimb, reduc la sclavie".
Oprindu-se asupra cauzelor care duc la idolatrie, Sfântul Parinte a atras atentia asupra pericolului neîncrederii în Dumnezeu:
Papa Francisc: «Însa totul provine din incapacitatea de a ne pune pe deplin încrederea în Dumnezeu, de a lega de Dumnezeu certitudinile noastre, de a-L lasa pe Dumnezeu sa dea profunzime dorintelor inimii noastre. Încrederea în Dumnezeu ne permite, de asemenea, sa rezistam în fata slabiciunii, a incertitudinii si a nesigurantei. Fara primatul lui Dumnezeu ajungem sa cadem usor în idolatrie si sa ne multumim cu ineficiente garantii.»
Însa antidotul la idolatrie este încrederea în Dumnezeul pe care ni l-a facut cunoscut Isus Cristos, care din iubire fata de noi, desi era bogat, s-a facut sarac (cf 2 Cor 8,9), iar întâlnirea cu Isus duce la descoperirea faptului ca propria slabiciune nu este nenorocirea vietii omenesti, "ci este conditia deschiderii fata de cel care este cu adevarat puternic".
Papa Francisc: «Noi, crestinii, ne îndreptam privirea spre Cristos cel rastignit (cf In 19, 37) care este slab, dispretuit si despuiat de orice bun detinut. Însa în el se reveleaza chipul adevaratului Dumnezeu, slava iubirii si nu cea a înselaciunii stralucitoare. Isaia spune: "Prin ranile lui am fost vindecati" (53,5). Vindecarea noastra provine de la Cel care a devenit sarac, care a acceptat esecul, care si-a asumat pe deplin starea noastra de precaritate pentru a o umple cu dragoste si forta. El vine sa ne dezvaluie paternitatea lui Dumnezeu; în Cristos, fragilitatea noastra nu mai este un blestem, ci un loc de întâlnire cu Tatal si izvor al unei noi forte de Sus.»
Sursa: https://www.vaticannews.va
