„Să mergem împreună în credința care armonizează diversitatea ideilor și sensibilităților noastre, pentru a căuta adevărul care ne călăuzește spre binele comun, pentru ca această țară să fie un spațiu primitor pentru toți, unde fiecare este respectat în demnitatea sa și iubit pentru ceea ce este”, a spus Papa Leon al XIV-lea marți seară, 9 iunie a.c., la Veghea de rugăciune de pe Stadionul Olimpic „Lluís Companys” din Barcelona, în cea de-a patra zi a călătoriei apostolice în Spania.

„Așa cum am auzit în Evanghelie (In. 3, 14-17), Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât l-a dat pe Fiul său unic și, în el, s-a unit pentru totdeauna cu trupul nostru. El este mereu alături de Tatăl și alături de noi; astfel, de fiecare dată când misterul vieții noastre se dezvăluie în lumina unei noi zile, în tot ceea ce suntem și facem, suntem în prezența lui Dumnezeu și suntem păziți de îmbrățișarea sa veșnică: viața noastră „este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu” (Coloseni 3,3), a spus Papa Leon al XIV-lea marți seară, 9 iunie a.c., în cadrul omiliei de la Veghea de rugăciune de pe Stadionul Olimpic „Lluís Companys” din Barcelona, în cea de-a patra zi a călătoriei apostolice în Spania. Papa Leon al XIV-lea a ajuns marți, 9 iunie a.c., la Barcelona, unde rămâne în până joi, 11 iunie a.c., când merge în Las Palmas de Gran Canaria pentru a treia etapă a călătoriei sale apostolice în Spania, organizată sub motto-ul evanghelic „Alzad la mirada!” – ”Ridicați-vă ochii!” (In. 4, 35).

Omilia Papei Leon al XIV-lea de la veghea de rugăciune de pe Stadionul Olimpic „Lluís Companys” din Barcelona:

«Și noi suntem, la fel ca Nicodim, pelerini în noapte. Această imagine evanghelică ne oferă, în primul rând, un mesaj despre drumul vieții. Călătoria noastră, dorințele noastre și tot ceea ce îmbrățișăm și trăim zilnic, în bucurii și înfrângeri, în aspirații și proiecte, este expresia căutării noastre continue: suntem cerșetori de iubire, avem foame și sete de adevăr, căutăm un sens plin care să ne susțină, să ne încurajeze și să ne ajute să înțelegem misterul vieții noastre. În timp ce înaintăm încet, cu pași mici, suntem chemați să dialogăm cu penumbra propriei noastre condiții umane: ne lipsește adevărul în întregime, nu cunoaștem în profunzime misterul nostru propriu și adevăratul chip al celorlalți, nu reușim întotdeauna să înțelegem adevărul ascuns al realității care ne înconjoară și al evenimentelor care se prezintă în fața ochilor noștri. Căutăm o lumină care să ne lumineze drumul.

Dar Nicodim ne vorbește și despre calea credinței. Nu este vorba despre un drum paralel cu cel al existenței noastre umane, ci aceste două itinerare sunt mereu împletite între ele. Așa cum am auzit în Evanghelie (In. 3, 14-17), Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât l-a dat pe Fiul său unic și, în el, s-a unit pentru totdeauna cu trupul nostru. El este mereu alături de Tatăl și alături de noi; astfel, de fiecare dată când misterul vieții noastre se dezvăluie în lumina unei noi zile, în tot ceea ce suntem și facem, suntem în prezența lui Dumnezeu și suntem păziți de îmbrățișarea sa veșnică: viața noastră „este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu” (Coloseni 3,3). Și totuși, uneori trăim noaptea credinței, efortul de a crede, oboseala spiritului, sentimentul de inadecvare în fața chemării Evangheliei, amărăciunea eșecurilor noastre și teama de a nu fi la înălțime.

Frați și surori, Nicodim ne învață că aceste nopți – care ne însoțesc viața, drumul credinței și istoria în care trăim – sunt un loc al binecuvântării, un spațiu pentru renaștere, un pântece care generează mereu viață nouă. Aceste nopți ne despoaie și ne readuc la esențial: ne scot măștile umane și religioase pe care le purtăm ziua, pentru a nu fi recunoscuți sau pentru a da o imagine despre noi diferită de ceea ce suntem; ne lasă lipsiți în lumina și umbrele noastre, readucându-ne la umilința de a ști să privim în adevăr, dincolo de prezumția de a crede că drumul nostru este deja parcurs și că avansăm ca și cum am avea o lumină clară asupra tuturor lucrurilor, asupra tuturor oamenilor și chiar asupra lui Dumnezeu.

Acest „spațiu gol” pe care îl creează noaptea, chiar și atunci când se manifestă sub forma suferinței sau a nemulțumirii, a dezamăgirii sau a neîncrederii, poate fi o ocazie de a primi o viață nouă, de a ne schimba și de a ne reînnoi, de a „renaște din înălțime”, așa cum îi spune Isus lui Nicodim. Dumnezeu nu a venit să judece lumea cu păcatul ei și cu noaptea infidelității ei, ci l-a trimis pe Fiul său pentru a o mântui, pentru a da lumii viața veșnică.

De aceea, și noi suntem chemați să nu judecăm „nopțile”; nici nopțile vieții noastre, nici pe cele ale Bisericii, nici pe cele ale societății care ne înconjoară. În noapte, trebuie în schimb să pornim la drum așa cum face Nicodim, să continuăm să-l întrebăm pe Domnul, să ne deschidem vântului Spiritului pentru a primi noaptea nu ca pe un semn al eșecului, ci ca pe începutul unei vieți noi.

Și gândindu-ne la parcursul nostru personal, dar și la nopțile parcursului nostru eclezial și ale Spaniei, ale orașelor sale, ale sărăciilor sale vechi și noi, ale societății și culturii sale, ne putem întreba: care sunt nopțile prin care trecem? Ce ne sugerează ele? Intrând în ele și privind cu umilință și fără prejudecăți realitatea a ceea ce suntem, ce suntem chemați să schimbăm? Unde trebuie să ne reînnoim, în ce direcție vrem să mergem, ce societate vrem să construim?

Să nu încetăm să căutăm, să ne întrebăm și să dialogăm, cu Dumnezeu și între noi, chiar și în miez de noapte. Să mergem împreună în credința care armonizează diversitatea ideilor și sensibilităților noastre, pentru a căuta adevărul care ne călăuzește spre binele comun, pentru ca această țară să fie un spațiu primitor pentru toți, unde fiecare este respectat în demnitatea sa și iubit pentru ceea ce este. Să ne deschidem darului Duhului, căutându-l pe Domnul precum Nicodim și primind lumina Evangheliei sale, cu certitudinea că vom experimenta o viață nouă în noi, o prezență care binecuvântează, o iubire gratuită care ne va ajuta să trecem de la noapte la lumină. Căci Dumnezeu nu vrea ca nimic să se piardă și chiar acum dorește să ne dăruiască viața veșnică, să ne conducă la fericirea care nu are sfârșit.

Să ne ajute Domnul, prin mijlocirea Fecioarei Maria, să ne deschidem către El și să fim mișcați de vântul Duhului Său».

Din agenda de miercuri a călătoriei apostolice, menționăm vizita papei la penitenciarul Brians 1, rugăciunea rozariului la abația de la Montserrat și întâlnirea cu reprezentanții carității la biserica Sfântul Augustin din Barcelona. Ultimul eveniment al zilei are loc la ora 19.30: Sfânta Liturghie în Bazilica „Sagrada Familia” și, după celebrarea euharistică, inaugurarea Turnului lui Isus Cristos.

Foto: © Vatican Media

Sursa: www.vaticannews.va