LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A VI-A DUPĂ PAȘTI – Io 8, 42-51

Textul biblic
⁴²Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-aţi iubi, pentru că eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu. Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis. ⁴³De ce nu înţelegeţi vorbirea mea? De fapt, voi nu puteţi asculta cuvântul meu. ⁴⁴Voi sunteţi de la diavol, tatăl vostru, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru. El era un ucigaş de la început şi nu s-a menţinut în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Cine spune minciuna vorbeşte după [firea] lui, căci [diavolul] este mincinos şi tatăl [minciunii]. ⁴⁵Dar pentru că spun adevărul, voi nu mă credeţi. ⁴⁶Cine dintre voi mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeţi? ⁴⁷Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; pentru aceasta voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu”. ⁴⁸Iudeii au răspuns şi i-au zis: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că ai diavol?”. ⁴⁹Isus a răspuns: „Eu nu am diavol, dar îl cinstesc pe Tatăl meu, iar voi nu mă cinstiţi pe mine. ⁵⁰Totuşi, eu nu caut gloria mea; este cineva care o caută şi care judecă. ⁵¹Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 

Meditaţie
La originea tuturor relelor se află cunoașterea adevărului fals despre cine este omul. Libertatea înseamnă a-l iubi pe Dzeu la fel cum suntem și noi iubiți de El, pentru că dacă cineva nu se simte iubit de Tatăl sau îl urăște pe Tatăl, atunci se urăște și pe sine și pe frații săi. Acesta este adevărul pe care Fiul ni l-a revelat și este important să cunoaștem adevărul!

Se spune că limba ucide mai mulți oameni decât minciuna: limba este mai periculoasă decât spada, deoarece cuvântul conduce toate relațiile noastre, atât cu lucrurile cât și între noi. Sfântul Iacob spune că limba este la fel ca și cârma unei nave: duce nava în ce direcție dorește, și cu toate că este atât de mică, vasul reușește să navigheze, să naufragieze sau să ajungă în port datorită ei. Cu limba putem spune minciuni, putem face să falimenteze întreaga lume, toate relațiile noastre, toate structurile social-economice, trăgând avantaj în favoarea noastră sau putem spune adevărul care creează comuniune, solidaritate, creează relații de iubire și slujire: acesta este adevărul pe care Isus – Lumina lumii – a venit să ni-l aducă. Fără această lumină lumea există, dar nu poate trăi, ci se distruge. Acesta este adevărul profund al omului: să se recunoască ca și fiu al lui Dumnezeu!

Datorită lui Dumnezeu toți avem un Tată, indiferent de ce experiență pozitivă sau negativă am avut fiecare din noi cu tatăl nostru pământesc. Însă fiecare om poate să fie răscumpărat deoarece „Dumnezeu dorește să-l mântuiască pe tot omul ce vine în lume”, pentru că fiecare om este fiu al lui Dumnezeu, fiecare om este un fiu preaiubit al lui Dumnezeu! Acest lucru a venit să ni-l descopere Isus cu iubirea Sa, iar în momentul în care descoperim acest adevăr atunci găsim libertatea, deoarece omul nu se simte cu adevărat liber până când nu se simte acceptat și iubit așa cum este. Iar atunci când nu se simte acceptat face tot posibilul pentru a se simți acceptat și iubit, adică devine sclavul imaginii pe care o înfățișează înaintea celorlalți. Dacă minciuna duce la sclavie, adevărul duce la libertate.

Libertatea creștină nu este nici plăcere și nici obligația impusă de lege, libertatea este în schimb faptul de a te ști iubit și de a ști să-i iubești pe ceilalți, stabilind un raport corect cu Tatăl ceresc, cu frații și cu lucrurile, unde totul este pus în slujba vieții. Există în Biblie 2 imagini opuse despre Dumnezeu: diavolul ne prezintă în capitolul 3 al Genezei un Dumnezeu gelos și invidios, rival al omului, care ne interzice ceea ce este frumos, bun și plăcut, un Dumnezeu care este un stăpân aspru care domină. Acesta este primul păcat, păcatul originar, care se află la originea tuturor relelor: a avea o concepție greșită despre Dumnezeu, a-l vedea pe Dumnezeu ca și un despot sau ca și un stăpân de care să îți fie frică. Isus în schimb a venit pentru a ne prezenta imaginea lui Dumnezeu ca și Tată, Tată al milostivirii, un Tată care întrunește și toate calitățile unei mame, un Tată care se dăruiește, care iartă, care nu este împotriva omului, ci care îl slujește pe om și care îl iubește cu orice preț.

Dumnezeu este adevăr, libertate și iubire, iar acest lucru ni se va revela în momentul răstignirii lui Isus: pe cruce Mântuitorul ne va descoperi adevăratul chip al lui Dumnezeu, care nu este un stăpân rău și nemilos, ci este un Tată milostiv și iubitor. Pe cruce ni se va revela odată pentru totdeauna adevărul despre Dumnezeu: El este Cel răstignit și nu altul, este Fiul care ne revelează iubirea Tatălui și demnitatea noastră ca și fii. În Fiul și noi suntem fii ai lui Dumnezeu, iar El a venit în lume tocmai pentru a ne dărui iubirea Tatălui Ceresc.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare pr. Răzvan Iacob VASILE