Marţea Mare – Matei 24,36-26,2

 Textul biblic
24. ³⁶Despre ziua şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci doar Tatăl. ³⁷Cum a fost în zilele lui Nóe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului: ³⁸ căci, cum era în acele zile dinaintea potopului, [când oamenii] mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Nóe a intrat în arcă ³⁹ şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. ⁴⁰ Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat; ⁴¹ două vor măcina la moară: una va fi luată, iar cealaltă, lăsată. ⁴² Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru! ⁴³ Dar aceasta s-o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei la care strajă vine hoţul, ar veghea şi nu ar lăsa să i se spargă casa. ⁴⁴ De aceea fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi! ⁴⁵ Oare cine este cu adevărat servitorul credincios şi înţelept pe care stăpânul l-a stabilit peste cei din casa lui ca să le dea hrană la timpul potrivit? ⁴⁶ Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său, venind, îl va găsi astfel! ⁴⁷ Adevăr vă spun că îl va pune peste toate bunurile sale. ⁴⁸ Dar, dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie» ⁴⁹ şi începe să-i lovească pe cei care sunt servitori împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, ⁵⁰ stăpânul acelui servitor va veni în ziua în care nu se aşteaptă şi la ora pe care n-o ştie, ⁵¹ îl va pedepsi aspru şi îi va face parte cu cei ipocriţi. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. […]
26. ¹Când a terminat Isus toate aceste cuvinte, le-a spus discipolilor săi: ²„Ştiţi că peste două zile va fi Paştele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”.

Meditaţie
Ziua noastră cea de pe urmă e necunoscută, întrucât depinde de drumul nostru de convertire (2Petru 3,9). De cât timp e nevoie pentru a ajunge la Ierusalimul ceresc? Pentru cel care stă pe loc, poate chiar la porţile sale, timpul e nemărginit. Pentru cel care, deşi departe, îşi doreşte să meargă, depinde de mijloacele pe care le întrebuinţează. Timpul e invers-proporţional iuţimii convertirii noastre la Domnul. «Toate acestea», evenimentele despre care vorbeşte evanghelia, se întâmplă zi de zi şi ceas de ceas. Pentru cel care vede în ele venirea Domnului ce-i vine în întâmpinare (cf. 25,31-46), venirea lui e constantă. Celui care întreabă cu teamă «Cât mai este din noapte?» (Isaia 21,11), străjerul îi răspunde: «Atât cât e nevoie să deschizi obloanele şi să laşi să intre lumina soarelui, care a răsărit deja!». Până la urmă vom deschide cu toţii ochii şi-l vom vedea pe Domnul, însă el doreşte să-i deschidem acum, ca să trăim în lumină. În felul acesta, moartea nu va mai fi hoţul vieţii, ci întâlnirea mult aşteptată cu mirele.

Nici Fiul nu ştie despre ziua şi ceasul acela, ci doar Tatăl. Fiul ştie doar că îl iubeşte pe Tatăl necontenit, la fel cum şi Tatăl îl iubeşte pe el, şi ne dăruieşte şi nouă Spiritul său, ca să trăim ca fii ai luminii. Cel care a spus «„Să strălucească lumina din întuneric!”, el însuşi a strălucit în inimile noastre pentru luminarea cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos» (cf. 2 Corinteni 4,6). De aceea, „Trezeşte-te, tu, care dormi, şi ridică-te dintre cei morţi, iar Hristos te va lumina!” (Efeseni 5,14). Domnul, mort şi înviat, soarele noii lumi, s-a înălţat deja la cer. Cel care deschide ochii îl vede pe Domnul aproape ceas de ceas şi zi de zi. Aceasta e, de altfel, prima condiţie pentru a-l putea vedea. Cel care doarme rămâne în întuneric, vrăjit de dorinţe sau temeri, rupt de realitate.

«„Ştiţi că peste două zile va fi Paştele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”. Paştele e strâns legat de evenimentul crucii, când Hristos, Paştele nostru, va fi jertfit (1Corinteni 5,7). Prin aceasta se împlineşte eliberarea din robie, din închinăciunea idolească şi din moarte. Peste două zile, pe cruce va fi învinsă violenţa ce ne ţine robi, îi va fi restituit lui Dumnezeu chipul său, pe care minciuna i-l răpise, şi îi va fi restituită omului viaţa ce-i fusese luată.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Matteo
traducere şi adaptare: pr. Adrian Fabian BOTEA