După moartea episcopului Meletie Kovács, clerul și poporul unit din Eparhia de Oradea s-au ridicat pentru a dobândi un păstor din neamul lor. La 14 aprilie 1775, agentul aulic Iosif Keresztury a înaintat la Viena o cerere stăruitoare, propunând ca episcop pe protopopul Moise Dragoș, preot cunoscut pentru viața curată, evlavia și dragostea față de rânduiala bisericească.

Născut în jurul anului 1725 la Turda, pe 1 septembrie, Moise Dragoș s-a format teologic și a activat ca protopop. În 1751 a fost prezent în Eparhia de Oradea, iar în anii următori s-a făcut cunoscut membrilor comisiei imperiale și prietenilor Unirii, printre care Adam Klein. Recomandările sale au fost puternice atât din partea clerului român, cât și a unor personalități de la Curte.

La 26 iulie 1775 a apărut diploma imperială de numire a lui Moise Dragoș ca episcop de Oradea Mare cu dreptul de a întemeia o episcopie independentă de rit grec. Teritoriul cuprindea comitatele Bihor, Békés, Ciongrad, Arad, Cenad și Banatul-Timișan, cu excepția Sătmarului, care a rămas temporar legat de Munkács. Salariul a fost stabilit la 6000 de florini anual, iar pentru Capitol s-a prevăzut numărul de cinci canonici.

După lungi tratative între Curtea din Viena și Sfântul Scaun, Papa Pius al VI-lea a aprobat preconizarea. La 23 iunie 1777 au fost expediate bulele papale, iar la 11 noiembrie același an Moise Dragoș a fost consacrat în catedrala din Oradea de către episcopul Blajului, Grigore Maior.

De îndată după consacrare, noul episcop a început organizarea eparhiei. A cerut îmbunătățirea salariilor preoților, a sprijinit zidirea și repararea bisericilor (Șilindru, Sânandrei, Tarcea, Vadu, Copăcel și altele), a vegheat la formarea clerului tânăr și a stăruit pentru dotarea materială a episcopiei. A luptat împotriva agitațiilor neunite, îndeosebi a celor orchestrate de episcopul sârb al Aradului, Petar Knezevici, care își trimitea agenții să tulbure satele.

Moise Dragoș a trecut la cele veșnice la 16 aprilie 1787, în al 62-lea an al vieții. Necrologul catedralei îl descrie ca pe un păstor blând, neobosit și plin de râvnă pentru Sfânta Unire. Prin stăruința sa, Eparhia de Oradea a căpătat temeliile solide pe care s-au clădit generațiile următoare de episcopi și credincioși.

Informații culese din: Iacob Radu, Istoria Diecezei Române-Unite a Orăzii-Mari, Oradea, 1932.

Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea
Andrei Alexa

Pe 16 aprilie 1787, la Oradea, trecea la Domnul episcopul Moise Dragoș