„Postul Sfintei Marii, ziua a VI-a: Învatam de la Preasfânta Fecioara Maria sa avem o privire profunda asupra realitatii

„Maria însa pastra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei.” (Lc 2,19)

„Maria pastra, continua Evanghelia, toate aceste cuvinte, meditându-le. Care erau aceste lucruri? Erau bucurii si dureri: pe de o parte nasterea lui Isus, iubirea lui Iosif, vizita pastorilor, acea noapte de lumina. Dar pe de alta parte: un viitor nesigur, lipsa unei case, „pentru ca nu era loc de gazduire pentru ei” (Lc 2,7); dezolarea refuzului; dezamagirea de a-l fi nascut pe Isus într-un grajd. Sperante si nelinisti, lumina si întuneric: toate aceste lucruri populau inima Mariei. Si ea, ce a facut? Le-a meditat, adica le-a trecut în revista cu Dumnezeu în inima sa. Nimic n-a tinut pentru sine, nimic n-a închis în singuratate sau n-a înecat în amaraciune, totul a dus la Dumnezeu. Asa a pastrat. Încredintând se pastreaza: nelasând viata ca prada fricii, descurajarii sau superstitiei, neînchizându-se sau încercând sa se uite, ci facând din toate un dialog cu Dumnezeu. Si Dumnezeu, care ne are la inima, vine sa locuiasca vietile noastre.
Iata secretele Mamei lui Dumnezeu: a pastra în tacere si a duce la Dumnezeu. Asta se întâmpla, conclude Evanghelia, în inima ei. Inima invita sa privim la centrul persoanei, al afectelor, al vietii. Si noi, crestini aflati pe drum, (…) simtim nevoia de a porni din nou de la centru, de a lasa în urma poverile trecutului si de a reîncepe de la ceea ce conteaza. Iata astazi în fata noastra punctul de plecare: Mama lui Dumnezeu. Pentru ca Maria este asa cum ne vrea Dumnezeu, cum vrea Biserica sa: mama duioasa, umila, saraca în lucruri si bogata în iubire, libera de pacat, unita cu Isus, care-l pastreaza pe Dumnezeu în inima si pe aproapele în viata. Pentru a porni din nou, sa privim la Mama. În inima sa bate inima Bisericii.” (fragment din predica Papei Francisc, 1 ianuarie 2018)

RUGACIUNE:
Preasfânta, neprihanita Fecioara si Maica mea, Marie, la tine, care esti Maica Domnului meu, regina lumii, mijlocitoarea, speranta si scaparea pacatosilor, alerg azi, eu care sunt cel mai nenorocit dintre toti.
Ma închin tie mare regina, si-ti multumesc pentru atâtea haruri pe care mi le-ai daruit pâna acum, mai ales ca m-ai ferit de iad, pe care l-am meritat de atâtea ori.
Te iubesc, Stapâna mea vrednica de iubire si pentru dragostea ce o am catre tine, îti fagaduiesc ca-ti voi sluji totdeauna si ca-mi voi da toata osteneala sa te iubeasca si altii. În tine îmi pun toata speranta, de la tine astept toata mântuirea mea. Primeste-ma ca fiu al tau si ia-ma sub mantia ta, Maica a îndurarii.
Si pentru ca ai atâta putere la Dumnezeu, scapa-ma de toate ispitele ori dobândeste-mi puterea sa le biruiesc pâna la moarte. De la tine cer adevarata dragoste catre Isus Cristos, de la tine sper sa am o moarte buna.
Maica mea, pentru dragostea ce o ai catre Dumnezeu, te rog sa ma ajuti pururea, dar mai ales în ultima clipa a vietii. Nu ma lasa, pâna nu ma vei vedea în cer, ca sa binecuvântez si sa cânt îndurarile tale toata vesnicia. Amin.
Sf. Alfons Maria de Liguori