„Data când s-a petrecut faptul trebuie fixata între Rusaliile evreiesti si sarbatoarea Corturilor, în al doilea an de viata publica a lui Isus, când El s-a ocupat în mod deosebit de formarea apostolilor. Desigur, muntele izolat era un loc potrivit pentru meditarea adevarurilor mari, în tacere solemna si în aerul rarefiat care tempera caldura verii. Într-un asemenea cadru sugestiv, Isus s-a aratat privirilor celor trei alesi, în toata splendoarea trupului sau glorios, asa cum, de fapt, ar fi trebuit sa apara în orice clipa, ca urmare a viziunii beatifice de care sufletul sau se bucura în orice clipa; dar, printr-un miracol de iubire si de umilinta, El i-a impus fiintei sale umane purtarea învelisului de trup supus suferintei si mortii, pentru a-l oferi Tatalui ceresc, drept sacrificiu pentru mântuirea noastra.
Prin viziunea supranaturala de pe Muntele Tabor, Isus a întarit marturia lui Petru: „Tu esti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel Viu”. Acea clipa de marire supraomeneasca reprezenta un semn si o garantie a stralucirii învierii: „Fiul Omului va veni în marirea Tatalui sau”. Chiar subiectul convorbirii cu Moise si Ilie era o confirmare a vestirii patimirii si mortii lui Mesia.
Schimbarea la Fata, eveniment însemnat în desfasurarea misterului mântuirii, a fost cinstita de Biserica, atât în Apus, cât si în Rasarit, în cadrul liturgic al slujbelor, în diferite moduri si la zile deosebite; Papa Calixt al III-lea a ridicat amintirea Schimbarii la Fata la rangul de mare sarbatoare si a fixat-o la data de 6 august, în amintirea victoriei repurtate de armatele crestinilor împotriva turcilor la Belgrad, în anul 1456; vestea despre aceasta biruinta a ajuns la Roma în ziua de 6 august.
Sarbatoarea Schimbarii la Fata pentru viata crestina este o amintire a datoriei de a lucra fara încetare la îndepartarea valului ignorantei si al rautatii de pe fata inimii, pentru ca maretia lui Dumnezeu sa schimbe si sufletul crestinului: „Ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, valul este dat la o parte… Cât despre noi toti, care, cu fata descoperita, oglindim maretia Domnului, suntem preschimbati în aceeasi înfatisare, tot mai mareata, de catre Duhul Domnului” (2 Cor. 3,17–18).
Sursa: http://calendarcatolic.ro