„Domnul ne cheamă pe fiecare dintre noi și trebuie să-I ascultăm glasul cu inima și sufletul și să devenim fiecare dintre noi, acolo unde suntem, misionari ai Lui, mărturisindu-L în fiecare moment și în fiecare zi.” (Predica PS Virgil la Sfințirea noii biserici din Calea Mare)

În Duminica a II-a după Rusalii, comunitatea greco-catolică din Calea Mare a trăit un moment de profundă bucurie și împlinire spirituală prin sfințirea noii biserici parohiale cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Ceremonia a fost oficiată de Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, în prezența monseniorului Luca Caveada, secretar al Nunțiaturii Apostolice în România, și a unui sobor de preoți.

Slujba de sfințire și Sfânta Liturghie arhierească au fost înfrumusețate prin răspunsurile liturgice oferite de Corul „Schola Cantorum” al Seminarului Teologic Greco-Catolic „Sfinții Trei Ierarhi” din Oradea, dirijat de maestrul prof. dr. Radu Ioan Mureșan.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Virgil Bercea a evidențiat semnificația acestui moment pentru comunitatea din Calea Mare și a amintit de drumul parcurs de credincioși până la ridicarea noului lăcaș de cult, a amintit, de asemenea, și de invitația Mântuitorului de a-L urma și de a deveni cu toții mădulare vii ale bisericii Lui:

„Lăudat să fie Isus!

Domnule primar, dragii mei, mă bucur foarte mult să fim împreună astăzi, aici, la Calea Mare, la sfințirea bisericii greco-catolice din localitate. Sunt puțin trist, fiindcă lipsește o persoană care, de dincolo de zări, cu siguranță ne vede: badea Toader.

Înainte de a avea această biserică, știm că Sfânta Liturghie s-a oficiat într-o casă, apoi într-altă casă. Să-I mulțumim lui Dumnezeu că trăim în România de astăzi, într-o libertate de conștiință. Noi am trecut prin această perioadă de încercare de 40 de ani, în care Biserica noastră a fost scoasă în afara legii și multă lume, foarte multă lume, a avut de suferit. Dar nu doar greco-catolicii; au fost și romano-catolici și ortodocși. Însă dintre ai noștri mulți au fost închiși pentru marea vină și pentru simplul fapt că au fost greco-catolici.

Astăzi am auzit această Evanghelie în contextul în care sfințim noua biserică din Calea Mare. Mântuitorul era pe malul Mării Galileii și îi întâlnește pe primii apostoli, cărora le spune: „Veniți după Mine!”. Ce mare lucru este această chemare!

Dacă ne întoarcem în contextul anului 1700, istoricii de astăzi ne spun că ceea ce s-a întâmplat atunci nu a fost același lucru cu ceea ce a avut loc în 1948. Nimeni nu a fost constrâns și nu toți ortodocșii de la 1700 au devenit greco-catolici; a fost un context diferit față de cel din 1948. Actul Unirii s-a semnat din convingerea interioară că unirea cu Roma, înainte de toate, le aduce libertate și demnitate românilor, care nu erau recunoscuți nici ca religie, nici ca națiune.

Istoria trebuie revăzută cu seninătate, fără să ne răzbunăm unii pe alții. Noi, ca greco-catolici, la 1700, nu am făcut altceva decât să împlinim această chemare a Domnului, pe care o adresează și sfinților apostoli: „Veniți după Mine!”. Aceasta înseamnă să renunți la tot ce ai pentru ceva mai măreț, pentru promisiunea Domnului, pentru Împărăție. Românii noștri au renunțat și s-au unit cu Roma pentru limba noastră, pentru nimic altceva.

Tot în Evanghelia de astăzi ni se spune: „De îndată au lăsat mrejele și au plecat după El.” Lăsând mrejele, noi, astăzi, cei care suntem contemporani unii cu alții, înțelegând istoria așa cum a fost și trăind în armonie unii cu alții, ca frații, ascultăm chemarea Domnului și Îl urmăm.

Sfântul Grigore cel Mare ne spune că au lăsat totul pentru Împărăție. Noi, astăzi, mai facem la fel? Ce ne dorim?

Odată ne vom regăsi cu toții în ceruri, acolo unde nu vom mai fi nici ortodocși, nici greco-catolici, nici romano-catolici, nici români, nici maghiari, ci ne vom regăsi ca sfinți.

Reușim astăzi noi să ascultăm acest glas al chemării Domnului și să mergem pe drumul sfințeniei? Biserica la aceasta ne cheamă, prin propovăduirea Evangheliei.

În Apostol am auzit că ni se spune: „Fapta Legii este scrisă în inima lor.” Fapta Legii, dragilor, este scrisă în inima tuturor. Aceasta ne cheamă să facem binele, să iertăm și să iubim.

Reușim să înțelegem la ce dorea să ne cheme Sfântul Apostol Pavel? La bine, la iertare și la iubire. La aceasta suntem chemați, pentru a deveni pescari de oameni asemenea apostolilor.

Acum, această nouă biserică este locul care ne adună pentru a celebra Sfânta Liturghie și Sfintele Sacramente, pentru a crește în sfințenie, bunătate, iertare și iubire, pentru ca, mai apoi, privindu-ne, lumea să poată spune: „Priviți-i cum se iubesc!”.

Suntem noi capabili, în acest moment în care sfințim o nouă biserică, să trăim aceste valori cu adevărat? Să-L ascultăm pe Domnul? Să mergem și să fim noi, creștinii, cei care se iubesc și oferă un model de familie pentru societate? La aceasta ne cheamă Domnul.

Istoria este bine să o cunoaștem și să ne-o asumăm, iar realitatea zilei trebuie să o trăim în Domnul. „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiți unii pe alții precum Eu v-am iubit pe voi.”

Doresc, în aceste momente, să le mulțumesc credincioșilor de aici, din Calea Mare, pentru că și-au dorit o biserică, iar bunul Dumnezeu i-a binecuvântat cu ea.

Doresc să-i mulțumesc și domnului primar pentru terenul primit aici, unde am construit biserica. Doresc să le mulțumesc preoților care au slujit aici: părintele Dărăban, părintele Chivari, părintele Aurel și tuturor celor care s-au jertfit pe Altarul Credinței pentru dumneavoastră.

Doresc să-i mulțumesc părintelui vicar general, Mihai Vătămănelu, pentru grija pe care a avut-o în construirea acestei biserici, domnului arhitect care a proiectat biserica și monseniorului Caveada pentru prezență și pentru faptul că este aici, în mijlocul nostru, rugându-l să transmită salutări și mulțumiri nunțiului apostolic, Giampiero Gloder.

Vă mulțumesc dumneavoastră tuturor, celor care sunteți prezenți astăzi aici. Nu uitați, dragilor: Domnul ne cheamă pe fiecare dintre noi și trebuie să-I ascultăm glasul cu inima și sufletul și să devenim fiecare dintre noi, acolo unde suntem, misionari ai Lui, mărturisindu-L în fiecare moment și în fiecare zi.”

În semn de apreciere pentru activitatea pastorală și pentru implicarea în edificarea noii biserici, Preasfinția Sa Virgil Bercea i-a oferit părintelui paroh Aurel Teodor Popa o cruce pectorală. De asemenea, credincioșii care au contribuit la construirea lăcașului de cult au primit Crucea Eparhială pentru laici și diplome de recunoștință.

Sărbătoarea s-a încheiat cu un cuvânt de mulțumire rostit de părintele paroh Aurel Teodor Popa, iar Preasfinția Sa Virgil Bercea și monseniorul Luca Caveada au primit în dar câte o icoană, ca semn de prețuire și recunoștință din partea comunității.

Biroul de Presă EGCO

Cristian Ciulea