Textul biblic
42 Când s-a făcut seară, întrucât era ziua Pregătirii, care este ajunul sâmbetei, 43 a venit Iosíf din Arimateea, membru respectat în Sinedriu, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, a îndrăznit să intre la Pilat şi să ceară trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat că murise deja şi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacă a murit de mult. 45 Aflând de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul. 46 [Iosif], cumpărând un giulgiu, a luat jos [trupul], l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt. 47 Iar Maria Magdalena şi Maria, [mama] lui Ioses, priveau unde l-au pus.
Meditație
În textul evanghelic de astăzi putem contempla una din operele cele mai mari pe care le-a înfăptuit Cristos: după ce moare pe cruce este pus în mormânt. Prin acest gest al punerii în mormânt Isus devine la fel ca noi toți. Apoi se coboară la iad, unde întâlnește toată umanitatea, începând de la Adam. Astfel El devine ceea ce devenim noi toți, oameni care am pierdut viața și astfel Domnul vieții intră în moartea noastră. Mormântul lui Isus este la fel ca și mormântul Sarei (mama celor vii și a celor credincioși), prima bucată de pământ pe care a avut-o Avram în Țara Făgăduinței. Mormântul lui Isus este cu adevărat acel tărâm al făgăduinței din care izvorăște viața pentru toți deoarece Împăratul luminii a coborât întru cele de jos și în întuneric, a coborât în profunzimile abisului pentru că El este Cuvântul Întrupat care dă viață întregii creații, Cel care dă viață și își dă viața Sa pentru toți! De aceea a contempla mormântul lui Isus înseamnă o acțiune de „evanghelizare”, înseamnă să lăsăm ca această veste a morții Sale să pătrundă punctul cel mai profund al persoanei noastre, adică în memoria noastră. Însă acolo unde există această „amintire” sau memorie a morții Sale, există și prezența vieții, iar nouă ni se dă ocazia să trăim o viață deplină, pentru că scopul vieții noastre nu este acela de a sfârși în neant și în moarte, ci la finalul vieții noastre vom merge să ne întâlnim cu Domnul vieții, care ne-a iubit și și-a dat viața din iubire pentru noi!
Isus este luat de pe cruce și depus în mormânt unde va sta trei zile și ne-am putea întreba ce face Isus în tot acest timp. Răspunsul ni-l oferă Sfântul Apostol Petru în prima sa scrisoare: „Dat la moarte în ceea ce priveşte trupul, dar înviat cu spiritul, în care a venit şi a predicat sufletelor care erau în închisoare, celor care odinioară nu au voit să asculte, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe” (1Pt. 3,18-20). Vremea lui Noe erau un timp al desfrânării dinaintea potopului. Iar Isus a coborât la iad pentru a duce vestea bună tuturor celor pierduți pe cale, celor care nu cred, spunându-le: Iată Eu sunt aici cu voi! Reprezintă gestul solidarității absolute al lui Dumnezeu față de om. Isus sfârșește prin a fi îngropat în pământ și pus în mormânt ca și orice om, dar în acest pământ va intra Spiritul Său, iubirea lui Dumnezeu care este mai puternică decât moartea!
Este seară, moment în care iese tot întunericul din sufletul omului, iar Domnul va intra în acest întuneric al nostru. Se termină ziua a șasea, care este ziua în care l-a creat Dumnezeu pe om, iar primul cuvânt pe care i l-a adresat Dumnezeu omului a fost: Adame, unde ești? Lui Adam îi era frică și s-a ascuns … din cauza fricii omul a ajuns să sfârșească în moarte, iar Dumnezeu care dintotdeauna îl caută pe om în sfârșit îl găsește: îl găsește în mormânt și astfel începe odihna zilei a șaptea.
Iosif cere și obține de la Pilat trupul mort al lui Isus, acel corp care reprezintă gestul deplin de iubire pe care îl face Dumnezeu omului, Trupul său este darul făcut fiecărui om. Acel Trup reprezintă revelația deplină a lui Dumnezeu-Iubire și în același timp este realizarea deplină a unui om care știe să se dăruiască pe sine cu o iubire mai puternică decât moartea, aceasta este Împărăția lui Dumnezeu! Iar Evanghelia dorește să ne aducă și pe noi la fel ca și pe Iosif di Arimateea să primim acest dar în mâinile noastre: acest trup este ceea ce noi primim în Sfânta Euharistie, este Trupul lui Cristos care s-a jertfit din iubire pentru noi.
după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Marco
traducere și adaptare: pr. Răzvan Iacob VASILE
