Textul biblic
32 Erau pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ei erau uimiţi, iar cei care veneau în urmă erau cuprinşi de teamă. Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început să le vorbească despre cele ce aveau să i se întâmple: 33 „Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor; îl vor condamna la moarte şi-l vor da pe mâna păgânilor. 34 Aceştia îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi-l vor ucide, dar după trei zile va învia”. 35 Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, au venit la el şi i-au spus: „Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îţi cerem”. 36 El le-a spus: „Ce vreţi să fac pentru voi?” 37 Atunci ei i-au spus: „Fă-ne să stăm unul la dreapta şi altul la stânga ta în gloria ta”. 38 Dar Isus le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat?” 39 Ei i-au spus: „Putem”. Iar Isus le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veţi bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi. 40 Însă, a sta la dreapta sau la stânga mea, nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit”. 41 Când au auzit, cei zece au fost cuprinşi de indignare faţă de Iacob şi Ioan. 42 Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor. 43 Dar între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru 44 şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor. 45 Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.

Meditație
Evanghelia din această Duminică ni-l prezintă pe Isus împreună cu ucenicii în drum spre Ierusalim și în timp ce le vorbește acestora despre patima și moartea sa, ei discută între ei despre care să fie mai mare în gloria Sa. Isus îi întreabă: Ce vreți să fac Eu pentru voi? Discipolii doresc un lucru bun: să șadă lângă Isus, în gloria Sa. Numai că ei cred că El va fi bogat, puternic și aplaudat. Aceasta e gloria (mărirea) lumii, închisă în egoism. Însă Dumnezeu este iubire, iar gloria sau mărirea Sa constă în a dărui și a sluji cu umilință. Discipolii-L iubesc pe Isus, dar nu-L cunosc: încă sunt orbi și doresc ca Domnul să facă ceea ce-I cer ei, în loc să facă ei ceea ce le cere El. Acest episod ne invită și pe noi să ne întrebăm cum ne comportăm: Vrem să facem ceea ce El ne cere sau dorim ca El să asculte de noi și de dorințele noastre? Care este gloria, potirul și botezul Său? Cum se comportă mai-marii lumii și cum se comportă Fiul omului?

Ni se prezintă așadar a treia vestire a pătimirii, morții și învierii Domnului, iar prin aceasta El pătrunde în toate dificultățile și suferințele noastre, propunându-ne o atitudine de încredere pe care și noi să i-o cerem Domnului. În prima parte a pericopei Isus prevestește pentru a treia oară destinul Său: patima, moartea și învierea Sa la Ierusalim. În a doua parte se subliniază că discipolii nu au înțeles nimic din spusele lui Isus și vorbesc între ei despre cu totul altceva: despre putere și despre mărire. Isus însă ne ajută să înțelegem în ce constă puterea Domnului. Puterea Sa este foarte diferită de cea pe care o au în mintea lor apostolii, pentru că puterea Domnului este puterea de a-și da viața, de a iubi. Aceasta este mărirea (gloria) Sa. Dintotdeauna conceptul de „glorie, slavă” este prezent în mod profund în inima omului. Pentru om, gloria este ceva cu totul diferit față de ceea ce reprezintă gloria pentru Dumnezeu. Pentru om, gloria este cea a mai-marilor națiunilor, care stăpânesc peste ele; pentru om, gloria înseamnă a face răul; este realizarea propriului său egoism. Pentru Dumnezeu, gloria este exact opusul: este realizarea iubirii. Adevărata convertire este vizavi de acest punct, vizavi de conceptul de glorie, care este adevărata glorie a lui Dumnezeu și a omului.

Al doilea aspect constă în faptul că de obicei noi cerem ca Domnul să facă ceea ce noi vrem. Dar problema este alta: „Nu știți ce cereți”. Deci, problema este să știm ce să cerem! Și ce trebuie să cerem? Iar răspunsul îl găsim tot în Evanghelie. Știm că problema Evangheliei este luminarea. Cel luminat este cel care vine la lumină, se naște și înțelege realitatea. Luminarea constă în a pricepe care este mărirea (gloria) lui Dumnezeu. Iar omul are nevoie de mărire, să fie recunoscut. Așadar, omul ori află adevărata mărire, care este adevărata sa greutate (importanță, valoare, consistență), care constă în iubirea pe care Dumnezeu o are pentru el, ori se pierde în mărirea deșartă, precum conducătorii națiunilor.

Textul de astăzi ne învață cu privire la „mărirea” lui Dumnezeu. Întreaga Evanghelie vrea să ne conducă să dorim să cerem ceea ce Domnul trebuie să ne facă. Întreaga Evanghelie urmărește să ne educe dorința ca să-I cerem Domnului darurile pe care El trebuie să ni le facă. Pentru că El este DAR, iar noi Îl vrem și trebuie să îl cerem. Însă ce dar cerem noi?

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Marco,  

adaptare: pr. Răzvan Iacob VASILE