Cu prilejul împlinirii a 119 ani de la trecerea la Domnul a marelui om de cultură român Iosif Vulcan, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Oradea organizează marți, 8 septembrie 2026, de la ora 9:30, un moment comemorativ la mormântul acestuia din Cimitirul Municipal „Rulikowski” din Oradea.

Ceremonia va cuprinde un Parastas pentru odihna sufletului lui Iosif Vulcan și depuneri de coroane de flori, în prezența Preasfinției Sale Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea.

Personalitatea și moștenirea culturală a lui Iosif Vulcan vor fi evocate de scriitorul și publicistul Florin Ardelean, într-un moment dedicat celui care, prin întreaga sa activitate, a contribuit decisiv la afirmarea culturii și identității românești în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea.

Avocat, publicist, prozator, poet, editor, academician și neobosit promotor al culturii române, Iosif Vulcan s-a născut la 31 martie 1841, la Holod. Format într-o familie profund legată de viața Bisericii Greco-Catolice, el și-a petrecut o parte importantă a vieții la Oradea, oraș de care avea să-și lege una dintre cele mai fecunde perioade ale activității sale culturale.

Numele său rămâne inseparabil de revista „Familia”, pe care a fondat-o la Pesta în anul 1865 și pe care a condus-o, ca editor, redactor responsabil și proprietar, timp de peste patru decenii. Publicația avea să devină una dintre cele mai importante tribune ale culturii române din epocă, reunind în paginile sale personalități precum Vasile Alecsandri, Timotei Cipariu, George Coșbuc, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuță, Barbu Ștefănescu Delavrancea sau Duiliu Zamfirescu.

Un moment rămas în istoria literaturii române s-a petrecut în anul 1866, când tânărul Mihai Eminovici a trimis revistei poezia „De-aș avea…”. Iosif Vulcan a publicat-o în „Familia” și i-a schimbat numele în Mihai Eminescu, nume sub care avea să intre în patrimoniul culturii române.

Din anul 1880, Iosif Vulcan s-a stabilit la Oradea, unde a continuat editarea revistei „Familia” și activitatea sa literară și culturală. În 1879 fusese ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1891 a devenit membru titular, fiind ales, în 1904, președinte al Secției literare a Academiei Române.

După o viață pusă în slujba cuvântului scris și a culturii române, Iosif Vulcan s-a stins din viață la 28 august/8 septembrie 1907, la Oradea.

Legătura sa cu Biserica Greco-Catolică avea să fie prezentă și în ultimul drum pământesc: la 10 septembrie 1907, slujba înmormântării sale a fost celebrată de episcopul greco-catolic de Oradea Demetriu Radu, în prezența unei comunități care își lua rămas-bun de la una dintre marile sale personalități.

La 119 ani de atunci, memoria lui Iosif Vulcan continuă să vorbească despre puterea culturii de a forma conștiințe, de a păstra identitatea unui popor și de a crea punți între generații.

Episcopia Greco-Catolică de Oradea îi invită pe toți cei care doresc să se alăture acestui moment de pioasă aducere-aminte să fie prezenți marți, 8 septembrie, de la ora 9:30, la mormântul lui Iosif Vulcan din Cimitirul „Rulikowski”, aducând împreună o rugăciune și o floare în memoria celui care și-a pus viața în slujba culturii române.

Biroul de Presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea

***

IOSIF VULCAN (1841-1907)  avocat, publicist, prozator, editor, academician, om de cultură român

Repere biografice:

  • 1841, 31 martie, se naște, la Holod, Iosif Vulcan;
  • 1844, familia Vulcan se mută la Leta Mare;
  • 1847-1851, urmează cursurile Liceului Romano-Catolic din Oradea;
  • 1855, Gheorghe Ardeleanu şi Iosif Vulcan scot revista-manuscrisDeşteaptă-te, române!;
  • 1859, debutează, ca poet, în Gazeta Transilvaniei;
  • 1863, redactor al publicaţiei Umoristul;
  • 1865, 5/ 17 iunie, apare la Budapesta nr. 1 al Familiei, foaie enciclopedică şibeletristică; editor, redactor responsabil şi proprietar – Iosif Vulcan;
  • 1866, tipăreşte volumul de versuri Poezii;
  • 1866, 25 februarie/ 9 martie, poetul Mihai Eminescu debutează în revista Familia;
  • 1867, Umoristulîşi schimbă numele, devenind Gura satului;
  • 1868, devine membru al Asociaţiei transilvane pentru literatura şi cultura poporului român– ASTRA
  • 1871, 20 noiembrie, se căsătorește cu Aurelia Popoviciu;
  • 1872, publică două volume sub titlul Novele;
  • 1873, apar primele două volume din romanul Sclavul amorului;
  • 1875, editează publicația Șezătoarea, adresată sătenilor;
  • 1879, esteales membru corespondent al Academiei Române;
  • 1880, martie, se mută la Oradea, unde va continua editarea Revistei Familia;
  • 1882-1883, apar, volumele Lira mea(poezie) şi De la sate(proză);
  • 1891, martie,devine membru titular al Academiei Române;
  • 1893-1894, apar în volum, piesele Ştefan Vodă cel tânăr şiSărăcie lucie;
  • 1897, martie, pe scena Teatrului Naţional, Bucureşti, premieră, cu piesa Gărgăunii dragostei;
  • 1899,  apare tipărită în volumGărgăunii dragostei; 
  • 1903, martie, la Oradea, se joacă, în limba maghiară, piesa Ştefan Vodă cel tânăr;
  • 1904, jubileul de 40 de ani al Revistei Familia, sărbătorit la Oradea;
  • 1904, martie,este ales preşedinte al Secţiei literare a Academiei Române;
  • 1906, 30 decembrie, apare, ultimul număr, din prima serie, al Revistei Familia;
  • 1907, 28 august/ 8 septembrie, Iosif Vulcan se stinge din viaţă;
  • 1907, 10 septembrie, este înmormântat, la Oradea – slujba a fost oficiată de episcopul greco-catolic Demetriu Radu.

Revista Familia

Iosif Vulcan a fondat la Pesta, în anul 1865, revista Familia – foaie enciclopedică şi beletristică. A fost vreme de peste patru decenii (până la finele anului 1906) editorul, redactorul responsabil şi proprietarul  acesteia. În anul 1866 în Familia va debuta Mihai Eminescu, cu poezia „De-aș avea…”

Printre colaboratorii de atunci ai revistei se numără: Vasile Alecsandri, Andrei Bârseanu, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aron și Nicolae Densușianu, George Coșbuc, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuță, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu.