Început de mai, luna Preacuratei Fecioare Maria! În inima greco-catolicismului românesc, la Blaj, ne-am întâlnit, cu bucurie, delegaţiile Reuniunilor Mariane din cele 6 eparhii din ţară: Alba Iulia şi Făgăraş, Bucureşti, Maramureş, Cluj-Gherla, Lugoj, Oradea.

Tema aleasă, „Grija pentru aproapele şi pentru creaţie”, esenţă a marianismului, ne-a provocat să medităm la ceea ce reuşim să facem spre slujire, ca marianişti, în asociaţiile noastre la nivel diecezan. Delegaţia noastră a fost formată din pr. spiritual Orest Nichita, preşedinta eparhială, d-na Maria Mirela Filimon, vicepreşedinta eparhială, d-na Silvia Pantiş, preşedinta R.M. Bobota, d-na Daniela Nichita şi responsabila cu pastoraţia adulţilor din asociaţiile laicale, d-na Laura Ologu.

Participarea la cele două Sfinte Liturghii Arhiereşti, când „frământarea Cuvântului Evangheliei” s-a îmbinat cu salutul de întâmpinare al nostru, cele două meditaţii, rapoartele prezentate de fiecare eparhie, momentele de rugăciune comună, Rozariul şi Calea Sfintei Cruci spre Sanctuarul marian arhidiecezan „Fecioara Săracilor” de la Cărbunari, vizita la Casa Fericitului Ioan Suciu, cât şi momentele de caldă părtăşie au fost dar şi binecuvântare.

Cuvintele Preafericirii Sale Claudiu au venit ca „o punere în temă”, caldă întâmpinare şi îndemn: „Ce frumos este numele Asociaţiei! Cei reuniţi în jurul Maicii Sfinte! Astăzi suntem la Blaj şi ne gândim care este misiunea noastră, a Reuniunii Mariane? Nu pot să nu mulţumesc Domnului pentru misiunea pe care o aveţi! La fel au fost şi mama şi bunica, iar Maica Domnului mereu ne arată spre Isus: «Faceţi tot ce vă va spune EL!». Fiecare suntem chemaţi să dăm o mărturie în faţa acestei lumi care nu mai este dispusă să asculte de Dumnezeu… Cu toţii suntem marianişti. Mulţumesc lui Dumnezeu văzând cum laicii se implică în viaţa Bisericii, caută Voia Domnului, arată prin activitatea lor că suntem cu toţii o mare familie a lui Dumnezeu, fiindcă nu putem trăi unii fără de alţii… De foarte multe ori suntem influenţaţi de număr, în loc de calitate, dar creştinii nu se numără, ci se cântăresc, greutatea fiind iubirea pe care o avem în noi şi o împărţim altora, iar măsura Domnului este iubirea dăruită nouă. La Şcoala Maicii Sfinte vedem adevărata lumină; de exemplu, Saul credea că vede, când, de fapt, era orb, fiindcă doar după întâlnirea cu Dumnezeu i-a fost revelată starea lui, a celui care fusese orb, fiind de acord cu moartea lui Ştefan, persecutându-i pe urmaşii lui Cristos. Şi noi suntem chemaţi să căutăm lumina spirituală pentru a fi tot mai disponibili. Bine aţi venit acasă, în Casa dumneavoastră! Ne rugăm să primim împreună lumina spirituală, lumina lui Cristos, care să ne ajute să vedem lucrurile din lume cu claritate şi să ne împărtăşim cu Pâinea Sfântă!”

Lucrările desfăşurate în sala de şedinţe a Protopopiatului de Blaj ne-au ajutat să medităm la rolul pe care îl avem, ca marianişti, în Biserică şi în societate, în lumina temei propuse.

În cuvântul său, pr. Ciprian Ioan Suciu, spiritualul Reuniunii Mariane la nivel naţional, a subliniat importanţa iubirii aproapelui: „Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiţi unii pe alţii şi să iubiţi pe Domnul!… Este la fel de important să-l iubim pe fratele nostru, chiar dacă este foarte greu, inclusiv noi, preoţii, trebuie să învăţăm cum să o facem. În acest sens, foarte mult avem de învăţat de la oamenii simpli. În definitiv, vom fi judecaţi în funcţie de iubirea pe care o oferim aproapelui. Să ne facem un obicei din a ajuta, să învăţăm unii de la alţii cum să devenim mai buni, fiindcă niciunul dintre noi nu este perfect.” Discret, plin de bunăvoire, de atenţie pentru fiecare dintre noi, părintele spiritual oferă şi prin prezenţă un exemplu de trăire mariană.

La rândul său, doamna Angela Groza, preşedinta la nivel naţional, în cuvântul său de caldă întâmpinare la cea de-a 19-a Întrunire Naţională a Reuniunilor Mariane, a subliniat: „Atâta vreme cât suntem cu Domnul, având-o drept îndrumătoare pe Maria, Maica Sfântă, suntem de partea dreptăţii. Trebuie să avem curajul şi tăria să ne manifestăm. Trăim într-o lume dezorientată, aflată în declin spiritual, fiindcă mulţi nu mai au grijă de suflet. Noi, prin activitatea noastră, îi oferim bucurie şi slavă lui Dumnezeu şi trebuie să ne străduim să ne facem simţită prezenţa în Biserică şi în societate, în orice aspect al vieţii noastre. Este importantă atragerea tinerilor, întâi în biserici, apoi în asociaţii… Maria este o mamă, un model şi ocrotitoare care înfrumuseţează toate caracterele şi cuprinde tot ce poate fi mai nobil într-un suflet; ea ne ghidează spre «Portul mântuirii, Isus»”. Pornind de la doamna Angela Groza, care ne conduce de 22 de ani, ni s-a dovedit şi la această Întrunire Mariană că fiecare moment, aici sau acasă, este cel mai bun pentru a ne dovedi prietenia, frăţietatea, de a trăi şi răspândi spiritul marianist.

Meditaţia oferită de pr. protopop Cristian Rus a revelat o realitate ignorată în zilele noastre: grija faţă de creaţie şi creatură în lumina consecinţelor trudei fără de odihnă.

„Papa Leon subliniază adesea grija pentru creaţie şi noi trebuie să înţelegem că suntem creaturi între creaturi. Dumnezeu iubeşte ceea ce a creat în această lume şi să ne bucurăm că facem parte din creaţia Lui… Ne pasă oare de aproapele nostru, unde nu intră doar cei contemporani? Ne pasă inclusiv de cei care se vor naşte, care vor întâlni consecinţele acţiunilor noastre, cei care încă nu sunt pe Pământ, dar sunt în înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu!? Sabatul este semnul că omul are nevoie de pauză, de odihnă, aşa cum spune învăţătura: toţi, şi robul, şi roaba, şi boul, şi măgarul, şi fiul robului, toţi să se odihnească pentru a fi protejaţi… În societate, cel mai expus este cel mai sărac. Papa Leon atrage atenţia că distrugerea naturii nu îi afectează pe toţi la fel, ci întâi pe cei săraci, marginalizaţi şi excluşi. Nu este vorba doar despre o chestiune de protecţie a mediului, ci despre una de protecţie socială şi antropologică a omului, iar pentru creştini reprezintă o exigenţă teologică, fiindcă întreaga lume a fost creată şi răscumpărată de Dumnezeu. Dacă lucrezi non-stop: «mi-am luat boi, m-am căsătorit»…, ai cu şi pentru cine lucra, dar, până la urmă, unde este Sabatul? Unde este Cina Domnului? Nu turaţi la maximum, fiindcă, de când s-a scris Biblia, se menţiona despre Sabat, inclusiv despre Anul Sabatic, omul nefiind creat pentru a fi epuizat… Grija faţă de creaţie reprezintă o chestiune de credinţă şi de umanitate.”

Pr. profesor Ciprian Robotin, în Capela Arhiereilor, ne-a propus a doua meditaţie: „Grija faţă de aproapele şi faţă de mediul înconjurător în accepţiunea unor cunoscuţi asceţi creştini”. Referindu-se la mesajul Papei Benedict al XVI-lea, părintele ne-a cerut să observăm o realitate dură: „Atunci când Dumnezeu este prezent, lumea devine un loc primitor pentru om, iar când Dumnezeu este alungat, pământul devine neprietenos. De aceea suntem chemaţi să redescoperim vocaţia de fii ai Tatălui Ceresc, de fraţi între noi, ocrotind şi nu stăpânind acele daruri care sunt bune în ochii lui Dumnezeu, dar care au devenit exploatabile în ochii şi în mâinile omului… Trebuie să fim conştienţi că vindecarea lumii pleacă de la însănătoşirea noastră, de la grija pentru suflet, înspre purificarea noastră şi a naturii de orice lăcomie şi orice profanare. Papa se referă mereu la Cartea Genezei ca paradigmă a triplei relaţii a Creatorului, a fiinţei umane şi a creaţiei: omul, imaginea lui Dumnezeu, este în centrul creaţiei, nu ca stăpân, ci ca un îngrijitor. Acelaşi Papă a ridicat la rangul de Doctor al Bisericii pe Sfânta Hildegard din Bingen (1098–1179), cunoscută datorită viziunilor sale care dezvăluie raportul de determinare totală care există între Dumnezeu, lume şi om. Scrierile sale interpretează creaţia şi istoria, precum şi omul aflat în centrul lumii, din perspectiva istoriei mântuirii. Sf. Hildegard credea că toate abuzurile asupra naturii sunt cauzate de atitudinea eronată a omului care uită de originea sa, de locul său în interiorul creaţiei, pierzând reperul existenţei sale. Neajunsul responsabilităţii umane constă în lipsa dreptăţii, a dragostei pentru adevăr, respectiv în urmărirea intereselor proprii, subliniind că aceste fărădelegi sunt rezultatul uitării de Dumnezeu, pe care o putem numi şi indiferenţă”. În continuare, pr. Robotin a prezentat cazul fratelui Mihai Neamţu, căruia, în Arhieparhia de Alba Iulia şi Făgăraş, între 2018–2020, i s-a întocmit cauza de beatificare. „Fratele Mihai a privit creaţia în lumina credinţei. Comuniunea intimă cu Dumnezeu i-a adus o cunoaştere efectivă a elementelor naturii fizice, care nu mai erau opace în faţa lui, ci îşi revelau inteligibilitatea şi rostul în armonia universală.”

Momentul de prezentare a rapoartelor eparhiale ne-a dezvăluit numărul mare şi complexitatea activităţilor desfăşurate, dar şi unitatea de acţiune. Ne-am putut recunoaşte fiecare în prezentările celorlalţi. Ceea ce ne uneşte pe toţi, chiar din întreaga lume, cuprinde Rugăciunea Sfântului Rozariu înainte de Sf. Liturghie, Litania Lauretană urmată de Consacrarea la Maica Domnului, devoţiuni la Inima Preasfântă a lui Isus şi Inima Neprihănită a Mariei, adoraţii (există biserici cu adoraţie perpetuă de 15 ani la Cluj, Timişoara, zile întregi de adoraţie săptămânală, precum şi în Eparhia de Oradea, joi/vineri etc.), Acatiste, Paraclisul Maicii Domnului, Calea Sfintei Cruci în sanctuare, biserici şi locuri special amenajate, novene, exerciţii spirituale, cateheze, acţiuni caritative, apostolat ecumenic (s-au prezentat cazuri concrete urmate de convertiri), activităţi formative, pregătiri pentru primirea în Reuniunea Mariană, reînnoirea anuală a promisiunilor. Avem grupuri ale R.M. pe WhatsApp unde promovăm materiale spirituale şi rugăciunea pentru cei bolnavi, aflaţi în dificultate. Ne este comună participarea la evenimentele legate de Anul Cardinal Iuliu Hossu, iar acum de Anul Sfântului Francisc. Am făcut, noi, orădenii, invitaţie în plen la Sanctuarul Mănăstirii Franciscane „Maica Domnului”, unde se acordă Indulgenţa Plenară şi avem expoziţie comemorativă dedicată Sf. Francisc. Cu toţii participăm la evenimentele eparhiale, conferinţe, concerte, lansări de carte, expoziţii… Colaborăm cu Radio Maria şi Maria TV. Prilej de convertire, îmbogăţire spirituală şi împrietenire sunt pelerinajele: Roma, Medjugorje, Lourdes, Fatima, Mariapócs, Sighet, Sanctuarul eparhial „Maica Domnului” Oradea, Maria Radna, Scăiuş, Cărbunari, Prilog, Şişeşti, Bogsig, Stâna de Vale, Casa Sfântul Iosif. S-a subliniat contribuţia marianiştilor la revistele eparhiale, unde avem rubrică R.M.; ni le-am prezentat şi dăruit unii altora.

Un moment în program a fost prezentarea revistei R.M. la nivel naţional „Marianistul”, de către pr. coordonator Anton Rus, care a evidenţiat că „revista este o hrană spirituală cu valoare documentară, fiindcă cineva s-a străduit să scrie, consemnând evenimente trăite sau documentându-se pentru articole. Este o comoară care arată că Reuniunea Mariană există, iar credinţa noastră este vie”.

Moment statutar a fost alegerea noului Comitet Naţional, în urma retragerii d-nelor Angela Groza, preşedintă naţională, şi Lucia Ghişe, prim-vicepreşedintă naţională, şi înlocuirea lor cu două doamne propuse din aceleaşi eparhii, respectiv d-na Claudia Bica, din Eparhia de Alba Iulia şi Făgăraş, preşedintă naţională, şi d-na Mirela Ana Coman, din Eparhia de Maramureş, prim-vicepreşedintă naţională, votate în unanimitate de Comitetul Naţional, format din preşedintele eparhiale. Durata unui mandat s-a stabilit la 7 ani. S-a propus îmbogăţirea Statutului cu o anexă care să permită numirea de preşedinte de onoare a celor merituoşi, care se retrag. Propuse acum: d-nele Angela Groza şi Terezia Pintea, preşedinta Eparhiei de Lugoj.

Fiecare moment al Întâlnirii a fost memorabil prin mesaj, calda atmosferă şi atenta pregătire. Le suntem recunoscători celor implicaţi. Rugăciunea împreună, la cele trei Sf. Liturghii, Rozariul şi Calea Sfintei Cruci spre Capela Fecioarei Săracilor din Cărbunari, comuniunea în Capela Arhiereilor, cu prezentare şi meditaţie, vizita la Casa Fericitului Ioan Suciu, unde dl. Ioan Moldovan ne-a edificat asupra perioadei istorice şi a personalităţii arhiereului beatificat, concluziile formulate de preoţii noştri spirituali şi momentele de părtăşie, totul a fost cu folos, în bucurie. La concluzii, pr. Orest Nichita a reiterat rolul Reuniunilor Mariane, vorbind despre influenţa spirituală în Biserică a marianiştilor, ei fiind adevărata prelungire a muncii preotului, cei care împlinesc munca aceea care face ca planta, care are nevoie de apă, să crească.

Următoarea Întâlnire a fost anunţată pentru 2027, la Cluj. Până atunci încercăm să trăim ca apostoli ai iubirii lui Dumnezeu, urmând-o pe Maria, dând mărturie despre BUCURIA trăirii în har prin dăruire.

Să fim „oameni pentru oameni”, cum ne-a îndemnat Preafericitul Claudiu la predica despre slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, care s-a plâns lui Isus: „Doamne, nu am OM …!”

Să fim, aşa cum ne-a cerut Mama Cerească în cel mai recent mesaj, „ca un izvor de apă cristalină, tămăduitoare, să putem fi întru Dumnezeu şi cu Dumnezeu misionari ai iubirii şi ai păcii”.

CU BLÂNDUL ISUS SĂ NE BINECUVÂNTEZE FECIOARA DE SUS!

Maria-Mirela Filimon

Laura Ologu