Denia Acatistului Buneivestiri – Sâmbăta a cincea din Postul Mare (Vineri seara)

20 aprilie 2024

.

Denumirea de acatist în limba română vine din grecescul ακαθιστος și înseamnă neşedere. Termenul este format din negaţia α aşezată în faţa verbului καθιξω. Verbul καθιξω înseamnă a sta jos, a ședea (eu stau jos, eu şed). Înseamnă că verbul ακαθιξω se traduce prin a nu sta jos, a nu şedea, pentru că în timpul cântării Acatistului toată adunarea stă în picioare (sau în genunchi).

Primul acatist este Acatistul Maicii Domnului sau al Buneivestiri, acatist închinat Întrupării Cuvântului şi este prescris a se cânta în noaptea de vineri spre sâmbătă, în săptămâna a cincea a Postului Mare. Această rânduială s-a păstrat până astăzi, când Biserica de tradiţie bizantină îl cântă la Utrenia acestei zile, aşezată în calendar cu numele de Denia Acatistului Buneivestiri.

Este compus din 24 de strofe: 12 condace, care se termină cu Aliluia! şi 12 icosuri, care se tremină cu „Bucură-te Mireasă pururea Fecioară!”.Acestea evocă marea taină a Întrupării Fiului lui Dumnezeu în sânul feciorelnic al Preacuratei Fecioare Maria, pentru noi şi pentru mântuirea lumii. Sunt 24 de strofe după numărul literelor alfabetului grec.

Sinaxarul (adică adunarea de date despre originea şi rânduiala acestui imn) atribuie originea acestei frumoase rânduieli liturgice eliberarii miraculoase a cetăţii Constantinopolului din atacul conjugat al persanilor şi avarilor, din 7 august 626.

Împăratul Heraclie era cu armata imperială departe în Orient. Patriarhul Serghie a rânduit procesiuni pe zidurile cetăţii Constantinopolului, cu relicva din lemnul Crucii, cu icoana „nefăcută de mână” a lui Hristos şi cu relicvă din veşmântul Maicii Domnului. Râvna şi puterea rugăciunii credincioşilor a fost atât de puternică încât s-a reuşit ca duşmanul să fie respins, iar contraatacul împăratului Heraclie să însemne victoria decisivă a bizantinilor. În semn de multumire, întregul popor al capitalei a petrecut toată noaptea victoriei cântând în picioare Imnul Acatist, în sanctuarul Fecioarei de la Vlaherne. Ziua de 7 august a rămas de atunci o zi de sărbătoare solemnă în cinstea „ajutorului pe care ni l-a dat Hristos împotriva vrăjmaşilor ce ne împresurau pe pămant şi pe mare”.

Mutarea celebrării solemne a Imnului Acatist de pe 7 august pentru Sâmbăta săptămânii a 5-a a Postului Mare se justifică prin adăugarea şi memoria altor biruinţe a bizantinilor asupra necredincioşilor asediatori. Astfel, Imnul Acatist a devenit imnul încrederii poporului cetăţii Bizanţului în ocrotirea Maicii Domnului. Aceasta rezultă din traducerea literară a condacului «Apărătoarei Doamne», în care Cetatea personificată mulţumeşte pentru biruinţă: „Generalissimei apărătoare, ca una ce am fost izbăvită din lucruri cumplite, cele de biruinţă iţi aduc ţie, Născătoare de Dumnezeu, ca nişte mulţumiri, eu, cetatea ta. Ci, ca una ce ai stăpânire nebiruită, din tot felul de primejdii slobozeşte-mă, ca să strig ţie: Bucură-te Mireasă nemiresită!”.

Unii liturgişti susţin că Imnul Acatist sau cel puţin condacul «Apărătoarea Doamnă» a fost alcătuit de patriarhul Serghie al Constantinopolului (†638); alţii îl atribuie lui Roman Melodul, tocmai datorită faptului că sunt amintite şi alte împrejurări în care Maica Domnului a intervenit decisiv în apărarea cetăţii bizantine, în urma diferitelor invazii: arabă (670 şi 717), rusă (864), bulgară (926) şi altele. Patriarhul Gherman (715-730) a introdus definitiv sărbătoarea Acatistului pentru a se oficia la Utrenia sâmbetei din săptămâna a cincea a Postului Mare. În secolul al VIII-lea i s-a adăugat şi canonul în cinstea acestei sărbători.

Imnul Acatist, în toată rânduiala prevăzută de Sfânta Biserică, se află în Triod, dar şi în Orologhionul cel mare. Întrucât acest Imn a devenit în timp o rugăciune atât de dragă credincioşilor, rugăciune ce se oficiază nu doar la Denia Acatistului Buneivestiri, ci oricând se crede de cuviinţă şi de folos, spre mângâierea sufletească şi trupească de care avem nevoie, datorită “invaziilor” relelor, ale ispitelor celui rău, dar şi pentru a birui în lupta vieţii acesteia, spre dobândirea vieţii veşnice.

.

P.: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Împăratul nostru, Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru, Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la însușii Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

.

Psalmul 19

Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine. Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie. Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

.

Psalmul 20

Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

.

Apoi:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă–ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

P: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

.

Se citesc (sau se cântă pe vers 1) aceste tropare:

Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește; și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.

.

Mărire…

Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-i, Hristoase Dumnezeule. Veselește cu puterea Ta pe binecredincioșii creștini, dăruindu-le lor biruință asupra celui potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruință.

.

Și acum…

Ocrotitoare neînfricată și neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce ești bună, rugăciunile noastre, întru tot lăudată Născătoare de Dumnezeu. Întărește viața cea de obște a dreptcredincioșilor. Mântuiește pe cei ce i-ai rânduit să conducă, și le dă lor biruință din cer, pentru că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce ești binecuvântată.

.

Preotul spune ectenia:

Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne rugăm Ție, auzi-ne și Te îndură spre noi.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru Arhiepsicop (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.).

Încă ne rugăm pentru toți frații noștri, și pentru toți dreptecredincioșii creștini.

Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

.

C.: În numele Domnului binecuvântează părinte.

P.: Mărire sfintei, celei de o fiinţă, şi de viaţă făcătoarei, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

.

Se citesc cei șase psalmi:

.

Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (de trei ori)

Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. (de două ori)

.

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se ridică asupra mea; mulţi zic sufletului meu: „Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!” Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu–m-am, că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Și iarăși:

Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

.

Psalmul 37

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. Chinuitu–m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu–m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu–m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Și iarăși:

Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

.

Psalmul 62

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu–s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

Și iarăși:

În dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu–s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

Mărire…, Și acum…, Aliluia (de trei ori).

.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morți slobod. Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mina Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor. Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele. Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morți se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării? Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia mea.

Și iarăși:

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.

.

Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; pe Cel ce mântuiește din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; că El a cunoscut zidirea noastră, adusu–şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui și îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează suflete al meu pe Domnul.

Și iarăși:

În tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează suflete al meu pe Domnul.

.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu–m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e spiritul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu–mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit sufletul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Spiritul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Și iarăși:

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău. (de două ori).

Spiritul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.

Mărire…, Și acum…, Aliluia (de trei ori).

Se fac trei închinăciuni mari.

.

Aceste rugăciuni ale Laudei de dumineață le spune preotul (atunci când Acatistul se slujește cu preot), dar le pot spune și credincioșii. Sunt rugăciuni potrivite pentru a fi spuse dimineața.

.

Rugăciunea I

Mulțumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, Care ce ne-ai ridicat din așternuturile noastre și ai pus în gura noastră cuvânt de laudă, ca să ne închinăm și să chemăm numele Tău cel Sfânt; și să ne rugăm îndurărilor Tale, pe care pururea le ai pentru viața noastră. Trimite și acum ajutorul Tău peste cei ce stau înaintea feței măririi Tale celei sfinte și așteaptă de la Tine bogată milă; și le dă lor, ca slujind Ție totdeauna cu frică și cu dragoste, să laude bunătatea Ta cea negrăită. Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea, și închinăciunea Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

.

Rugăciunea II

Dis de dimineață aleargă sufletul nostru la Tine, Dumnezeul nostru, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ. Înțelepțește-ne să facem dreptate și sfințenie întru frica Ta; că pe Tine Te mărim, Cel ce ești cu adevărat Dumnezeul nostru. Pleacă urechea Ta și ne auzi pe noi; pomenește Doamne, pe cei ce împreună cu noi sunt de față și se roagă, pe toți pe nume, și-i mântuiește cu puterea Ta; binecuvântează poporul Tău și sfințește moștenirea Ta; pace dăruiește lumii Tale, bisericilor Tale, preoților, conducătorilor noștri, și tot poporului Tău. Că s-a binecuvântat și s-a preamărit preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

Rugăciunea III

Dis de dimineață aleargă sufletul nostru la Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale; învață-ne, Dumnezeule dreptatea Ta, poruncile Tale și îndreptările Tale; luminează ochii minții noastre, ca să nu adormim vreodată, în păcate, spre moarte; risipește toată negura de pe inimile noastre; dăruiește-ne soarele dreptății și păzește fără bântuială viața noastră, cu pecetea Sfântului Tău Spirit; îndreptează pașii noștri în calea păcii; dă-ne, să dimineața aceasta și ziua întru bucurie, ca să-Ți înălțăm rugăciunile de dimineață. Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

Rugăciunea IV

Stăpâne Dumnezeule, Cel ce ești sfânt și necuprins, Care ai zis să strălucească lumina întru întuneric, Cel ce ne-ai odihnit în somnul de noapte și ne-ai ridicat spre lauda și ruga bunătății Tale, înduplecându-Te de însăși milostivirea Ta; primește-ne pe noi, cei ce și acum ne închinăm Ție și după putință îți mulțumim și ne dăruiește toate cererile cele spre mântuire; arată-ne pe noi fii ai luminii și ai zilei și moșteni ai bunătăților Tale celor veșnice. Pomenește Doamne, întru mulțimea îndurărilor Tale, și pe tot poporul Tău ce este de față și se roagă împreună cu noi, și pe toți frații noștri care sunt pe uscat, pe mare și în tot locul stăpânirii Tale, care au trebuință de iubirea Ta de oameni; și tuturor dăruiește mila Ta cea mare. Ca mântuiți cu sufletul și cu trupul, pururea stăruind cu îndrăzneală, să preamărim numele Tău cel minunat și binecuvântat, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

.

Rugăciunea V

Vistierule al bunătăților, Izvorule cel nesecat, Părinte sfinte, făcătorule de minuni, atotputernice și atotstăpânitorule, toți ne închinăm și ne rugăm Ție, chemând milele Tale și îndurările Tale, spre ajutorul și paza smereniei noastre. Pomenește, Doamne, pe robii Tăi și primește rugăciunile cele de dimineața ale noastre, ale tuturor, ca o tămâie înaintea Ta, și nu socoti pe nici unul din noi nevrednic; ci pe toți ne păzește cu îndurările Tale. Pomenește Doamne, pe cei ce priveghează și cântă, spre mărirea Ta și a unuia născut Fiului Tău și Dumnezeului nostru și a Sfântului Tău Spirit. Fii lor ajutor și păzitor; primește rugăciunile lor întru cel mai pe sus de ceruri și înțelegătorul Tău altar. Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

Rugăciunea VI

Mulțumim Ție, Doamne, Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre binele vieții noastre, pentru ca totdeauna la Tine să privim, la Mântuitorul și Făcătorul de bine al sufletelor noastre; că ne-ai odihnit în vremea nopții ce a trecut și ne-ai ridicat din așternuturile noastre și ne-ai pus la închinarea cinstitului Tău nume. Pentru aceasta ne rugăm Ție, Doamne, dă-ne har și putere, ca să ne învrednicim a cânta Ție cu înțelegere și a Te ruga neîncetat cu frică și cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului Tău. Pomenește, Doamne, și pe cei ce strigă către Tine noaptea; auzi-i pe dânșii și-i miluiește; și sfarmă sub picioarele lor pe dușmanii cei nevăzuți și împotrivă luptători. Că Tu ești împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

Rugăciunea VII

Dumnezeule și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Cel ce ne-ai ridicat din așternuturile noastre și împreună ne-ai adunat la ceasul rugăciunii, dă-ne har spre deschiderea gurii noastre și primește mulțumirile noastre cele după putință, și ne învață dreptățile Tale; pentru că a ne ruga, precum se cuvine, nu știm, de nu ne vei povățui Tu, Doamne, cu Spiritul Tău cel Sfânt. Pentru aceasta ne rugăm Ție: ori ce am greșit până în ceasul acesta, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, cu voie și fără voie, slăbește, lasă, iartă. Că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la Tine este mântuirea. Tu ești singur sfânt, ajutător puternic, păzitor al vieții noastre și Ție pururi cântăm. Fie stăpânirea împărăției Tale pururea binecuvântată și preamărită, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

Rugăciunea VIII

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai depărtat de la noi trândăvia somnului și cu chemare sfântă împreună ne-ai chemat, ca și noaptea să înălțăm mâinile noastre și să ne mărturisim Ție, după judecățile dreptății Tale, primește rugăciunile noastre, cererile, mărturisirile, slujbele cele de noapte și ne dăruiește, Dumnezeule, credință neînfruntată, nădejde tare, dragoste nefățarnică; binecuvântează intrările și ieșirile, faptele, lucrurile, cuvintele, gândurile noastre; și ne dă să ajungem la începuturile zilei, lăudând, cântând, și binecuvântând bunătatea milei Tale celei negrăite. Că s-a binecuvântat preasfânt numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

Rugăciunea IX

Strălucește în inimile noastre iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunoașterii Dumnezeirii Tale, și deschide ochii minții noastre, spre înțelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri. Pune în noi frica fericitelor Tale porunci, pentru ca toate poftele trupului călcând, viață sufletească să petrecem, toate cele ce sunt spre bună plăcerea Ta să gândim și să săvârșim. Că Tu ești sfințirea și luminarea noastră și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

Rugăciunea X

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce prin pocăință ai dăruit iertare oamenilor și pildă spre cunoașterea păcatelor și a mărturisirii, ne-ai arătat pocăința proorocului David spre iertare, însuți, Stăpâne pe noi cei căzuți în multe și mari greșeli, miluiește-ne după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre. Că Ție am greșit, Doamne, Cel ce știi și cele nearătate și ascunse ale inimilor oamenilor, și care singur ai putere de a ierta păcatele; și inimă curată zidind întru noi și cu spirit stăpânitor întărindu-ne și bucuria mântuirii Tale arătându–ne-o, nu ne lepăda de la fața Ta; ci binevoiește, ca un bun și iubitor de oameni, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă, să-Ți aducem jertfă de dreptate și prinos, întru sfintele Tale altare. Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului Tău, cu care împreună ești  binecuvântat, cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

Rugăciunea XI

Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce ai așezat puteri cuvântătoare și înțelegătoare cu vrerea Ta, pe Tine Te rugăm și înaintea Ta cădem: primește preamărirea noastră, cea după putință, împreună cu a tuturor făpturilor Tale, și ne răsplătește cu darurile cele bogate ale bunătății Tale; că Ție se pleacă tot genunchiul, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt, și toată suflarea și făptura laudă mărirea Ta cea neajunsă, pentru că singur ești Dumnezeu adevărat și mult milostiv. Că pe Tine Te laudă toate puterile cerești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

Rugăciunea XII

Te lăudăm, îți cântăm, Te binecuvântăm și îți mulțumim, Dumnezeule al părinților noștri, că ne-ai trecut umbra nopții și ne-ai arătat iarăși lumina zilei; ci ne rugăm bunătății Tale: fii milostiv pentru păcatelor noastre și primește rugăciunea noastră întru mare mila Ta; că la Tine scăpăm, la Dumnezeul cel milostiv și atotputernic. Strălucește întru inimile noastre soarele cel adevărat al dreptății Tale; luminează mintea noastră și simțurile toate le păzește, ca umblând ca ziua, cu bunăcuviință în calea poruncilor Tale, să ajungem la viața cea veșnică, pentru că la Tine este izvorul vieții, și să ne învrednicim a ajunge întru desfătarea luminii Tale celei neapropiate. Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

Dacă este preot, acesta spune Ectenia mare.

P.: Cu pace, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru Arhiepiscopul (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm!.

P.: Pentru conducătorii ţării noastre, pentru toţi cei ce deţin autoritate şi pentru oastea ţării, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru ţara noastră, pentru oraşul (satul) acesta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-nsele, Domnului să ne rugăm!.

P.: Pentru bună liniştea aerului, pentru înmulţirea roadelor pământului şi pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară, Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

C.: Ţie, Doamne.

Exclamaţiunea:

P.: Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin

.

Şi îndată se cântă pe versul troparului 8:

Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Porunca cea cu taină luând-o întru cunoştinţă cel fără de trup, în casa lui Iosif de grab s-a înfăţişat, zicând celei ce nu ştia de nuntă: Cel ce a plecat, cu coborârea, cerurile, încape fără schimbare întreg întru tine. Pe Care şi văzându-L în pântecele tău luând chip de rob, mă spăimântez strigând către tine: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Dacă este preot, acesta spune Ectenia mică:

Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

.

Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

.

Credincioșii cântă Condacul 1, pe versul 8.

Ţie, apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţe mulţumiri aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Icosul 1

Îngerul cel mai de frunte din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! și, împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat şi a stat, strigând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;

Bucură-te, pentru care piere blestemul;

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;

Bucură-te, ștergerea lacrimilor Evei;

Bucură-te, înălţime, la care cu anevoie ajung cugetele omeneşti;

Bucură-te, adâncime care nu te poţi lesne vedea nici cu ochii îngerilor;

Bucură-te, că eşti scaun al Împăratului;

Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate;

Bucură-te, steaua care arăţi Soarele;

Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări;

Bucură-te, pentru care se înnoieşte zidirea;

Bucură-te, prin care ne închinăm Ziditorului;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Condacul 2

Ştiindu-se pe sine, Sfânta, întru curăţie, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Minunea glasului tău cu anevoie se arată a fi primită sufletului meu; că naştere cu zămislire mai presus de fire îmi vesteşti, strigând: Aliluia!

.

Icosul 2

Înţelegerea cea neînţeleasă dorind Fecioara să o înţeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântecele meu cel curat, cum este cu putinţă să se nască fiu, spune-mi? Către care acela, cu frică însă strigând, a zis aşa:

Bucură-te, cunoscătoarea tainei sfatului celui negrăit;

Bucură-te, credinţa celor ce se roagă în tăcere;

Bucură-te, începutul minunilor lui Hristos;

Bucură-te, căpetenia poruncilor Lui;

Bucură-te, scară cerească pe care a coborât Dumnezeu;

Bucură-te, punte care treci la cer pe cei de pe pământ;

Bucură-te, minunea mult lăudată de îngeri;

Bucură-te, ceea ce le ești diavolilor rană de mult plâns;

Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă;

Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip s-a făcut;

Bucură-te, ceea ce întreci cunoştinţa înţelepţilor;

bucură-te, ceea ce luminezi minţile celor credincioşi;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Condacul 3

Puterea Celui Preaînalt a umbrit atunci, spre zămislire, pe cea nenuntită; şi pântecele ei cel cu bun rod, ca o ţarină dulce s-a arătat tuturor celor ce voiesc să secere mântuire, când cântă aşa: Aliluia!

.

Icosul 3

Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat, şi cu săltări, ca şi cum ar fi cântat, a strigat către Născătoarea de Dumnezeu:

Bucură-te, viţa mlădiţei celei nevestejite;

Bucură-te, câştigarea rodului celui fără de moarte;

Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul cel iubitor de oameni;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieţii noastre;

Bucură-te, brazdă, care ai încolţit înmulţirea îndurărilor;

Bucură-te, masă, care porţi curăţire de prisosit;

Bucură-te, ceea ce înfloreşti livada desfătării;

Bucură-te, ceea ce găteşti adăpostire sufletelor;

Bucură-te, tămâia rugăciunii cea bine primită;

Bucură-te, curăţire a toată lumea;

Bucură-te, ceea ce eşti bunăvoinţa lui Dumnezeu către noi, cei muritori;

Bucură-te, ceea ce eşti îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Condacul 4

Vifor de gânduri de îndoială având întru sine înţeleptul Iosif, s-a tulburat privind la tine cea nenuntită, şi socotind că eşti furată de nuntă, tu, ceea ce eşti nepătată; iară când a cunoscut că zămislirea ta este de la Spiritul Sfânt, a zis: Aliluia!

.

Apoi Condacul, vers 8.

Ţie, apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţă mulţumiri aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

  

Ectenia mică:

Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară, Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o; pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noestră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ție mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

.

Condacul, vers 8.

Ţie, apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţă mulţumiri aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Icosul 4

Auzit-au păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup şi, ca la un păstor alergând, L-au văzut ca pe un miel fără prihană în pântecele Mariei păscându-se, pe care lăudând-o, au zis:

Bucură-te, Maica Mielului şi a Păstorului;

Bucură-te, staulul oilor celor cuvântătoare;

Bucură-te, apărătoarea de duşmanii cei nevăzuţi;

Bucură-te, deschiderea uşilor raiului;

Bucură-te, că cele cereşti împreună se bucură cu cele pământești;

Bucură-te, că cele pământeşti împreună saltă cu cele cerești;

Bucură-te, gura apostolilor cea netăcută;

Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de lupte;

Bucură-te temeiul cel tare al credinţei;

bucură-te, strălucită cunoştinţă a harului;

Bucură-te, prin care s-a golit iadul;

bucură-te, prin care ne-am îmbrăcat cu mărire;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!   

.

Condacul 5

Steaua cea dumnezeiesc drum văzând-o magii, au mers pe urma luminii ei; şi, ţinând-o ca o făclie, cu ea căutau pe puternicul Împărat; şi, ajungând la Cel neajuns, s-au bucurat, strigându-I: Aliluia!

.

Icosul 5

Văzut-au pruncii haldeilor în brațele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; şi, cunoscându-L a fi Stăpânul, deşi a luat chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-L sluji şi a striga celei binecuvântate:

Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;

Bucură-te, raza zilei celei de taină;

Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înşelăciunii;

Bucură-te, ceea ce luminezi pe cunoscătorii Treimii;

Bucură-te, ceea ce ai scos din domnie pe tiranul cel neomenos;

Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Hristos, Domn iubitor de oameni;

Bucură-te, ceea ce ne-ai mântuit din robia străinului;

Bucură-te ceea ce curăţeşti lucrurile cele întinate;

Bucură-te, ceea ce ai şters închinarea la foc;

Bucură-te, ceea ce ai potolit văpaia patimilor;

Bucură-te, povăţuitoarea înţelepciunii celor credincioşi;

Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Condacul 6

Vestitori, purtători de Dumnezeu fiind magii, s-au întors în Babilon, împlinind profeţia Ta; şi vestindu-Te pe Tine, Hristoase, tuturor, au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să cânte: Aliluia!

.

Icosul 6

Strălucind în Egipt, Tu, Lumina cea adevărată, ai alungat întunerecul minciunii; că idolii aceluia, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, s-au răsturnat; iar cei ce au scăpat de ei au strigat către Născătoarea de Dumnezeu:

Bucură-te, îndreptarea oamenilor;

Bucură-te, căderea diavolilor;

Bucură-te, ceea ce ai zdrobit rătăcirea înşelăciunii;

Bucură-te, ceea ce ai vădit înşelăciunea idolească;

Bucură-te, mare, care ai înecat pe Faraon cel netrupesc;

Bucură-te, stâncă, care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;

Bucură-te, stâlp de foc, care călăuzești pe cei din întuneric;

Bucură-te, acoperământul lumii cel mai întins decât norul;

Bucură-te, hrană care înlocuieşti mana;

Bucură-te, slujitoarea sfintei desfătări;

Bucură-te, pământul făgăduinţei;

Bucură-te, din care curge lapte şi miere;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Condacul 7

Vrând Simeon să se mute din acest veac înşelător, Te-ai lăsat lui ca un prunc; dar ai fost cunoscut de el și ca Dumnezeu desăvârșit; pentru aceasta, s-a mirat de înţelepciunea Ta cea negrăită, cântând: Aliluia!

.

Apoi Condacul, vers 8.

Ţie, apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţă mulţumiri aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Mântuieşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi adus; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: spiritul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bineplăcută îţi va fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei

.

Îndată se cântă Canonul Născătoarei de Dumnezeu.

Cântarea I, antifon vers 4.

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spirit, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

.

Pe tine, cartea lui Hristos cea însufleţită şi cu Spirit pecetluită, văzându-te marele arhanghel, a strigat către tine, Curată: Bucură-te, ceea ce eşti locaşul bucuriei, prin care se dezleagă blestemul strămoaşei.

Bucură-te, Fecioară, Mireasă dumnezeiască, îndreptarea lui Adam, omorârea iadului; bucură-te, cea cu totul fără prihană, palat al singurului Împărat; bucură-te, scaun de foc al Atotţiitorului.

Bucură-te, floarea cea nevestejită, care singură ai crescut mărul cel cu bun miros; bucură-te, ceea ce ai născut mirosul cel bun al Împăratului tuturor; bucură-te, cea nenuntită, mântuirea lumii.

Bucură-te, comoara curăţiei prin care ne-am ridicat din căderea noastră; bucură-te, Stăpână, ceea ce eşti crin cu bun miros, care umple de bună mireasmă pe cei credincioşi, tămâie cu bun miros şi mir de mult preţ.

.

Cântarea III.

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îmbelşugat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

.

Ceea ce, ca o ţarină nearată, ai răsărit, cu adevărat, Spicul cel dumnezeiesc, bucură-te; bucură-te, masă însufleţită care a cuprins Pâinea vieţii; bucură-te, Stăpână, izvor nesecat al apei celei vii.

Bucură-te, pruncă, ceea ce ai născut credincioşilor pe pruncul Cel fără prihană; bucură-te, mieluşeaua care ai născut pe Mielul lui Dumnezeu, Cel ce a ridicat păcatele a toată lumea; bucură-te, curăţitoare caldă.

Bucură-te, luceafăr strălucit al dimineţii, care singură ai purtat pe Soarele Hristos; bucură-te locaşul Luminii; bucură-te, ceea ce ai risipit întunerecul şi ai alungat de pretutindeni pe diavolii cei întunecaţi.

Bucură-te, singură poartă prin care singur Cuvântul a trecut, ceea ce cu naşterea ta ai sfărâmat încuietorile şi porţile iadului, Stăpână; bucură-te, dumnezeiască intrare a celor ce se mântuiesc, ceea ce eşti întru tot lăudată.

.

P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară, Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul, şi toată viaţa noestră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ție mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

.

Condacul, vers 8.

Ţie, apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţă mulţumiri aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Icosul 7

Arătatu-ne-a zidire nouă, Ziditorul, Cel ce s-a arătat, celor ce suntem făcuţi de Dânsul; că răsărind din pântece mai presus de fire şi fără stricăciune, și păzindu-l întreg, precum a fost; ca văzând noi minunea, să o lăudăm, strigând:

Bucură-te, floarea nestricăciunii;

Bucură-te, cununa înfrânării;

Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul învierii;

Bucură-te, ceea ce ai arătat viaţa îngerească;

Bucură-te, pom cu rod luminos, din care se hrănesc credincioşii;

Bucură-te, copac înfrunzit cu umbră bună, sub care mulţi se adăpostesc;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Povăţuitorul celor rătăciţi;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Răscumpărătorul celor robiţi;

Bucură-te, îmblânzirea dreptului Judecător;

Bucură-te, iertarea multor greşiţi 

Bucură-te, veşmântul celor lipsiţi de încredere;

Bucură-te, iubire care întrece toată dorirea;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Condacul 8

Minunată naştere văzând, să ne înstrăinăm de lume, strămutându-ne mintea la ceruri; că pentru aceasta Cel Preaînalt pe pământ om umilit s-a arătat, vrând să tragă la înălţime pe cei ce-I cântă Lui: Aliluia!

.

Icosul 8

Întreg a fost între cei de jos, iar de cei de sus nicidecum nu s-a depărtat Cuvântul Cel necuprins; că dumnezeiască coborâre a fost şi nu mutare din loc, și naștere din Fecioara cea chemată de Dumnezeu, care aude aceastea:

Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;

Bucură-te, uşa tainei celei alese;

Bucură-te, vestea cea cu nepricepere pentru cei necredincioşi;

Bucură-te, lauda cea fără îndoială a celor credincioşilor;

Bucură-te, căruţă preasfântă a Celui ce este peste Heruvimi;

Bucură-te, locaş preamărit al Celui ce este peste Serafimi;

Bucură-te, ceea ce ai adunat întru una lucrurile cele potrivnice;

Bucură-te, ceea ce ai împreunat fecioria şi naşterea;

Bucură-te, prin care s-a dezlegat păcatul;

Bucură-te, prin care s-a deschis raiul;

Bucură-te, cheia împărăţiei lui Hristos;

Bucură-te, nădejdea bunătăţilor celor veşnice;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Condacul 9

Toată firea îngerească s-a mirat de lucrul cel mare al întrupării Tale: că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-am văzut om, tuturor apropiat, petrecând împreună cu noi şi auzind de la toţi: Aliluia!

.

Icosul 9

Pe ritorii cei mult vorbitori, ca pe nişte peşti fără de glas, îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, faţă cu tine; că nu se pricep să spună, în ce chip şi Fecioară ai rămas şi ai putut naște; iară noi, de taina aceasta minunându-ne, cu credinţă stigăm:

Bucură-te, lăcaşul înţelepciunii, lui Dumnezeu;

Bucură-te, comoara rânduielii Lui;

Bucură-te, ceea ce pe filosofi îi arăţi neînţelepţi;

Bucură-te, ceea ce pe cei meșteri la cuvânt, necuvântători i-ai vădit;

Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliţi;

Bucură-te, că s-au vestejit făcătorii de basme;

Bucură-te, ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate ale atenienilor;

Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejile pescarilor;

Bucură-te, ceea ce ne-ai scos dintru adâncul necunoştinţei;

Bucură-te, ceea ce pe mulţi i-ai luminat la minte;

Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, limanul celor ce călătoresc pe marea vieţii;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Condacul 10

Vrând să mântuiască lumea Cel ce toate le-a rânduit, pe Sine însuşi vestindu-se, în lume a venit, şi păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi om s-a arătat ca şi noi; că chemând cu asemănarea pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!

.

Şi iarăși Condacul, vers 8.

Ţie, apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţă mulţumiri aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Sedealna, tropar vers 1.

Voievodul cel mare al îngerilor celor fără de trup, venind în cetatea Nazaret, ţi-a vestit ţie, Curată, pe Împăratul şi Domnul veacurilor, zicând: Bucură-te, binecuvântată Marie, adâncime neajunsă şi netâlcuită, chemarea oamenilor.

.

Cântarea IV.

Cel ce şede întru mărire pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit, Isus, Dumnezeul cel preaînalt, cu putere neştirbită; şi a mântuit pe cei ce strigă: Mărire, Hristoase, puterii Tale!

.

În glasuri de cântări cu credinţă strigăm către tine, ceea ce eşti prealăudată: Bucură-te, munte gras şi închegat cu Spiritul; bucură-te, sfeșnic şi vas, care porţi mana, care îndulceşte simţirile tuturor credincioşilor.

Bucură-te, Preacurată Stăpână, ceea ce ești curăţirea lumii; bucură-te, scară care cu darul ai înălţat pe toţi de pe pământ; bucură-te, punte care, cu adevărat, treci din moarte la viaţă pe toţi cei ce te laudă.

Bucură-te, Preacurată, ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile, care fără osteneală ai purtat în pântecele tău temelia pământului; bucură-te, scoică, din ale cărei sângiuiri s-a vopsit dumnezeiasca porfiră, pentru Împăratul Puterilor.

Bucură-te, Stăpână, care cu adevărat ai născut pe Dătătorul de lege, Care curăţeşte în dar fărădelegile tuturor; adâncime necuprinsă cu mintea, înălţime negrăită, ceea ce eşti nenuntită, prin care noi ne-am îndumnezeit.

Pe tine, ceea ce ai împletit lumii cunună neîmpletită de mână, te lăudăm, strigând către tine: Bucură-te, Fecioară, păzitoarea, îngrădirea, întărirea şi scăparea cea sfinţită a tuturor.

.

Cântarea V.

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară nenuntită, ai avut în pântece pe Dumnezeu, Cel ce este peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte mântuire tuturor celor ce te laudă.

.

Bucură-te, preanevinovată, care ai născut Calea vieţii şi ai mântuit lumea din potopul păcatului; bucură-te, Mireasă dumnezeiască, veste şi grai înfricoşător; bucură-te, locașul Stăpânului făpturii.

Bucură-te, Preacurată, puterea şi întărirea oamenilor, loc de sfinţire al măririi, omorârea iadului, cămară cu totul luminoasă; bucură-te, bucuria îngerilor; bucură-te, ajutătoarea celor ce se roagă ţie cu credinţă.

Bucură-te, Stăpână, căruţa Cuvântului cea în chipul focului; rai însufleţit, care ai în mijloc Pomul vieţii, pe Domnul, a Cărui dulceaţă înviază pe cei ce se unesc Lui cu credinţă şi au fost supuşi stricăciunii.

Întăriţi fiind cu puterea ta, cu credinţă strigăm ţie: Bucură-te, cetatea Împăratului tuturor, din care luminat s-au grăit lucruri preamărite şi vrednice de auzit; bucură-te, munte netăiat şi adânc nemăsurat.

Bucură-te, cort desfătat al Cuvântului, Preacurată; bucură-te, scoică ce ai produs mărgăritarul cel dumnezeiesc; bucură-te, împăcarea cea către Dumnezeu, cu totul minunată, a tuturor celor ce pururea te fericesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

.

Cântarea VI.

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul lăudat al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, mărind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa.

.

Bucură-te, Preacurată, cămara neîntinată a Cuvântului, pricina îndumnezeirii tuturor, chemarea profeţilor; bucură-te, frumuseţea apostolilor.

Din tine a picurat roua, care a stâns văpaia mulţimii idolilor. Pentru aceasta, strigăm către tine: Bucură-te, Fecioară, lâna cea plină de rouă, pe care Gedeon a văzut-o mai înainte.

Iată, strigăm ţie: Bucură-te! Fii liman nouă celor înviforaţi şi linişte celor ce ne învăluim întru adâncul necazurilor şi al tuturor smintelilor celui potrivnic.

Ceea ce eşti pricina bucuriei, umple de dar cugetul nostru, ca să strigăm ţie: Bucură-te, rugul cel nears, nor cu totul luminos, care neîncetat umbreşti pe cei credincioşi.

.

P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară, Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul, şi toată viaţa noestră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ție mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

.

Şi iarăși Condacul, vers 8.

Ţie, apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţă mulţumiri aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Icosul 10

Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine: că Făcătorul cerului şi al pământului te-a gătit pe tine, Curată, aşezându-se în pântecele tău şi învăţând pe toţi să cânte ție:

Bucură-te, stâlpul fecioriei;

Bucură-te, poarta mântuirii;

Bucură-te, Stăpâna făpturii celei înţelegătoare;

Bucură-te, dătătoarea bunătăţii celei dumnezeeşti;

Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliţi cu ruşine;

Bucură-te, că tu ai învăţat pe cei lipsiţi de înţelegere;

Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul minţilor;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăţiei;

Bucură-te, cămara nunţii celei mai presus de fire;

Bucură-te, ceea ce ai unit cu Domnul pe cei credincioşi;

Bucură-te, ceea ce dintre fecioare singură ai fost bună hrănitoare de prunc;

Bucură-te, haina de nuntă a sufletelor sfinţilor;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Condacul 11

Nu ajunge toată cântarea care să se înalţe către mulţimea îndurărilor Tale celor multe; că de Ți-am aduce Ție, Împărate Sfinte, cântări la număr întocmai cât nisipul, nimic nu împlinim cum se cade, din cele ce ai dat celor ce strigă Ție: Aliluia.

.

Icosul 11

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Sfânta Fecioară; că aprinzând în sine lumina cea netrupească, pe toți îi călăuzeşte spre dumnezeiasca cunoştinţă, cu strălucire luminând mintea şi cu chemare ca aceasta se cinsteşte:

Bucură-te, raza Soarelui celui înţelegător;

Bucură-te, raza Luminii celei neapuse;

Bucură-te, fulger care luminezi sufletele;

Bucură-te, ceea ce ca un tunet îi îngrozeşti pe duşmani;

Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea mult luminoasă;

Bucură-te, că ai izvorât râul cel ce curge cu ape multe;

Bucură-te, ceea ce ai arătat chipul spălării;

Bucură-te, ceea ce curăţeşti întinăciunea păcatului;

Bucură-te, baia care speli conştiinţa;

Bucură-te, pahar care dai gust bucuriei;

Bucură-te, mirosul bunei miresme a lui Hristos;

Bucură-te, viaţa veseliei celei de taină;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Condacul 12

Vrând să dea ietare greşelilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor greşelilor omeneşti, Însuși a venit la cei ce se depărtaseră de harul Lui şi, rupând zapisul, aude de la toţi aşa: Aliluia!

.

Icosul 12

Preamărind naşterea ta, toți te lăudăm ca pe o Biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu; că în pântecele tău aşezându-se Domnul, Cel ce ţine toate cu mâna, a sfinţit, a preamărit şi pe toţi a învăţat să strige către tine:

Bucură-te, locuinţa lui Dumnezeu–Cuvântul;

Bucură-te, Sfântă ceea ce eşti mai mare decât sfinţii;

Bucură-te, chivot poleit cu Spiritul;

Bucură-te, visteria vieţii cea nesecată;

Bucură-te, diadema cea scumpă a împăraţilor celor credincioşi;

Bucură-te, lauda cea aleasă a preoţilor celor evlavioşi;

Bucură-te, turnul cel neclintit al Bisericii;

Bucură-te, zidul cel nemişcat al împărăţiei;

Bucură-te, prin care se ridică biruinţele;

Bucură-te, prin care se surpă duşmanii;

Bucură-te, vindecarea trupului meu;

Bucură-te, mântuirea sufletului meu;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Condacul 13

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii, primind acest dar de acum, scapă de toată nevoia şi scoate din chinul ce va să fie, pe toţi cei ce împreună cântă ţie: Aliluia!

.

Apoi, din nou Icosul 1

Îngerul cel mai de frunte din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! și, împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat şi a stat, strigând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;

Bucură-te, pentru care piere blestemul;

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;

Bucură-te, ștergerea lacrimilor Evei;

Bucură-te, înălţime, la care cu anevoie ajung cugetele omeneşti;

Bucură-te, adâncime care nu te poţi lesne vedea nici cu ochii îngerilor;

Bucură-te, că eşti scaun al Împăratului;

Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate;

Bucură-te, steaua care arăţi Soarele;

Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări;

Bucură-te, pentru care se înnoieşte zidirea;

Bucură-te, prin care ne închinăm Ziditorului;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Şi Condacul, vers 8.

Ţie, apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţă mulţumiri aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Cântarea VII

Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Făcătorului; iar groaza focului bărbăteşte călcând-o, s-au bucurat cântând: Prealăudate Doamne şi Dumnezeule al părinţilor, bine eşti cuvântat.

.

Pe tine te lăudăm, zicând: Bucură-te, căruţa Soarelui celui înţelegător şi viţa cea adevărată, care ai crescut Strugurul cel copt, din care curge vinul cel ce veseleşte sufletele celor ce cu credinţă te preamăresc.

Bucură-te, mireasă dumnezeiască, ceea ce ai născut pe Vindecătorul oamenilor; toiagul cel de taină, care ai înflorit floarea cea neveştejită; bucură-te, Stăpână, prin care ne umplem de bucurie şi moştenim viaţa.

Limba bine grăitoare nu poate să te laude pe tine, Stăpână; că te-ai înălţat mai presus de serafimi, născând pe Împăratul Hristos, pe Care roagă-l, să măntuiască acum de toată primejdia pe cei ce cu credinţă se închină ţie.

Marginile lumii te laudă şi te fericesc, şi cu iubire strigă către tine: Bucură-te, carte, în care cu degetul Tatălui s-a scris Cuvântul, pe Care roagă-l, Născătoare de Dumnezeu, să scrie în cartea vieţii pe robii tăi.

Rugămu-ne ţie noi robii tăi şi plecăm genunchii inimii noastre: Pleacă urechea ta, Curată, şi ne mântuieşte pe noi cei cufundaţi pururea în necazuri şi păzeşte, Născătoare de Dumnezeu, cetatea ta, de toată cucerirea duşmanului.

.

Cântarea VIII

Să lăudăm, să binecuvântăm, Domnului să ne închinăm, cântând.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum împlinită, pe toată lumea o ridică să cânte ţie: Pe Domnul toate lucrurile lăudaţi–L şi–L preînălţaţi întru toţi vecii.

.

În pântece ai primit pe Cuvântul şi ai purtat pe Cel ce poartă toate; ai hrănit cu lapte, Curată, pe Cel ce de bunăvoie hrănește toată lumea; Căruia cântăm: Pe Domnul lucrurile lăudaţi–L şi–L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Moise, în rug, a cunoscut taina cea mare a naşterii tale, Presfântă curată Fecioară; iar tinerii mai înainte au închipuit aceasta şi mai luminat, stând în mijlocul focului, şi nearşi rămânând; pentru aceasta te lăudăm întru toţi vecii.

Cei ce mai înainte pentru înşelăciune am fost dezbrăcaţi, ne-am îmbrăcat în veşmântul nestricăciunii prin naşterea ta; şi cei ce şedeam întru întunericul păcatelor am văzut lumina, Fecioară, ceea ce eşti locaşul Luminii; pentru aceasta te lăudăm întru toţi vecii.

Cei morţi prin tine înviază, că ai născut Viaţa cea ipostatică; cei ce mai înainte erau fără grai, acum sunt binegrăitori; leproşii se curăţesc, bolile se alungă şi mulţimea duhurilor celor din văzduh se biruieşte, Fecioară, ceea ce eşti mântuirea oamenilor.

Ceea ce ai născut mântuirea lumii, prin care ne-am ridicat de pe pământ la înălţime, bucură-te, cea cu totul binecuvântată, ceea ce eşti acoperământ şi putere, zid şi tărie, celor ce cântă, Curată: Pe Domnul lucrurile lăudaţi–L şi–L preaînălţaţi întru toţi vecii.

.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii în cântări să o mărim.

Poporul: Măreşte sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu.

.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii; care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

(aceasta se cântă după fiecare stih).

.

Că a căutat spre umilinţa servitoarei Sale, și iată de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi Sfânt este numele Lui; şi mila Lui în neam şi neam spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.

Coborât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei umiliţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Primit-a pe Israel robul Său, că şi-a adus aminte de îndurare, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.

.

Cântarea IX.

Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul; şi să prăznuiască toată firea minţilor celor fără de trup, lăudând mărita sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu; şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, curată pururea Fecioară.

.

Cei ce prin tine ne-am făcut părtaşi bucuriei celei veşnice, mântuieşte-ne, Fecioară, de ispite, de cotropire străină şi de tote relele, care vin peste oamenii păcătoşi, pentru mulţimea greşelilor, ca să strigăm ție, noi credincioșii: Bucură-te!.

Te-ai arătat luminarea şi întărirea noastră; pentru aceasta strigăm către tine: Bucură-te, stea neapusă, care ai adus în lume pe Soarele cel mare; bucură-te, Curată, ceea ce ai deschis raiul cel închis; bucură-te, stâlp de foc, care povăţuieşti firea omenească la viaţa cea de sus.

Să stăm cu evlavie în casa Dumnezeului nostru şi să strigăm: Bucură-te, Stăpâna lumii! Bucură-te, Marie, Doamna noastră a tuturor; bucură-te, ceea ce între femei singură eşti fără prihană şi bună; bucură-te, vas, care ai primit mirul cel nevărsat, ce s-a vărsat deasupra ta.

Porumbiţă, ceea ce ai născut pe Cel milostiv, bucură-te, pururea Fecioară; bucură-te, lauda tuturor cuvioşilor; bucură-te, cununa mucenicilor; bucură-te, dumnezeiască frumuseţe a tuturor drepţilor şi mântuirea noastră, a credincioşilor.

Fie-ţi milă, Dumnezeule, de moştenirea Ta, trecând cu vederea acum toate păcatele noastre; spre aceasta având rugătoare către Tine, pe ceea ce mai presus de fire Te-a născut pe pământ, Hristoase, pe Tine, Care ai voit a lua fire omenească, pentru mare mila Ta.

.

P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, şi pururea Fecioară Maria, cu toţi Sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noestră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că pe Tine Te laudă toate puterile cereşti şi Ție mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

.

Apoi, Luminătoarea.

Taina cea din veci se cunoaşte astăzi, că Dumnezeu–Cuvântul Fiu al Fecioarei Maria se face, din milostivire, şi Gavriil spune vestea cea bună a bucuriei; cu care dimpreună toţi să strigăm: Bucură-te, Maica lui Hristos!

.

Mărire… Şi acum…

Săltați, dănțuind, cu veselie cântați. Gavriile, bucurie Fecioarei aducând, i-a stat înainte în cetatea Nazaretului, zicând: Acum sunt bunele vestiri de bucurie; bucură-te, Curată și fără prihană, folositoarea lumii; bucură-te scaun ceresc.

.

Laudele

Stihurile și stihirile pe vers 4, propriu-zis.

Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri. Lăudaţi–L pe El întru cele de sus. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Lăudaţi–L pe El toţi îngerii Lui; lăudaţi–L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

.

Ca să facă întru dânşii judecata cea scrisă; mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui.

Taina cea ascunsă şi de îngeri neştiută arhanghelul Gavriil o mărturiseşte, şi la tine vine acum, ceea ce eşti singură bună şi porumbiţă curată, şi chemarea neamului nostru, şi strigă către tine, preasfântă: Bucură-te! Şi fii gata, prin cuvânt, să primeşti pe Dumnezeu Cuvântul în pântecele tău.

.

Lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L întru tăria puterii Lui.

Palat purtător de lumină s-a gătit Ție, Stăpâne, pântecele cel curat al dumnezeieştii fiice; coboară-Te şi vino la ea şi ai milă de făptura Ta, ceea ce a fost învinsă de pizmă şi s-a ţinut în robia celui viclean, şi şi-a pierdut frumuseţea cea de odinioară şi aşteaptă coborârea Ta cea mântuitoare.

.

Lăudaţi-L, întru puterile Lui, lăudaţi-L, după mulţimea măririi Lui.

Gavriil Arhanghelul la tine vine de față şi strigă ţie, ceea ce eşti cu totul nepătată: Bucură-te, dezlegarea blestemului şi ridicarea celor căzuţi; bucură-te, ceea ce singură ai fost aleasa lui Dumnezeu; bucură-te, nor însufleţit al Soarelui și primeşte în pântecele tău pe Cel necuprins, Care se va sălășlui întru tine.

.

Mărire… Şi acum…

Limba pe care nu o ştia a auzit-o Născătoarea de Dumnezeu, că a grăit către dânsa Arhanghelul cuvinte de veste bună; deci cu credinţă primind vestirea, Te-a zămislit pe Tine, Dumnezeule, Cel mai înainte de veci; pentru aceasta şi noi bucurându-ne strigăm Ție: Dumnezeule, Cel ce fără de schimbare Te-ai întrupat dintr-însa, dăruieşte lumii pace şi sufletelor noastre mila cea mare.

.

P.: Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Se cântă Doxologia mare

Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.

Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.

Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.

Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.

În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.

Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.

Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Puterile cerurilor strigă Ție:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

.

Apoi, troparul vers 8.

Porunca cea cu taină luând-o întru cunoştinţă cel fără de trup, în casa lui Iosif degrabă s-a înfăţişat, zicând celei ce nu ştia de nuntă: Cel ce a plecat, cu coborârea, cerurile, încape fără schimbare întreg întru tine. Pe Care şi văzându-L în pântecele tău luând chip de rob, mă spăimântez strigând către tine: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

.

Preotul spune Ectenia celor șase cereri:

Să plinim rugăciunile noastre, Domnului.

Strana: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Ziua toată, desăvârşit sfântă, cu pace şi fără păcate, de la Domnul să cerem.

Strana: Dă-ne, Doamne.

Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor al sufletelor şi al trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vieţii noastre, în pace şi întru pocăinţă a o petrece, de la Domnul să cerem.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără pătimire, neînfruntat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară, Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Că Dumnezeul milei, al îndurărilor şi al iubirii de oameni eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

.

Apoi Ectenia cererilor stăruitoare:

Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Strana: Doamne, îndură-Te spre noi.

Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Arhiepiscopul nostru (N.), pentru Preasfințitul Episcopul nostru (N.), şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitorii sfintei bisericii acesteia.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ștergerea şi iertarea de păcate a robilor lui Dumnezeu, a fraţilor sfintei bisericii acesteia.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri, şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstită biserica aceasta; pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce stă de faţă, şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi dreptcredincioşii creştini.

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

.

Dezlegarea finală

P.: Înţelepciune.

C.: Binecuvintează, părinte.

P.: Cel ce este binecuvântat, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.

P.: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

C.: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim

P.: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

C.: Mărire… Şi acum…, Doamne, îndură-Te, (de 3 ori). Părinte, binecuvintează.

P.:

Cel ce a înviat din morţi (dacă este duminică), Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile precuratei Maicii sale, ale sfântului (N.), a cărui pomenire facem, ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeeşti Părinţi Ioachim şi Ana, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluească şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.

C.: Amin.

.

Pr. prof. Ioan Fărcaș