În fiecare an, ziua de 11 martie este închinată sărbătoririi Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului. (Numele este de originea greacă: Σωφρωνιος, provine din substantivul σωφρων, care înseamnă cu spirit (minte) sănătoasă, înțelept, prudent, cugetător, sobru; adică: Cel numit cu numele înțelepciunii).
S-a născut la Damasc, în Siria, în anul 560. Filosof, teolog, călugăr-ascet în Egipt, apoi monah în mănăstirea Sfântului Teodosie cel Mare de lângă Ierusalim. Vizitează marile centre monahale din Asia Mică, Egipt și Roma. Prieten de-o viață cu marele scriitor bizantin Ioan Moshu, de la care primește, „cu dedicație”, Limonariul: Ioan Eviratul către Sofronie Sofistul, iubitul său frate în Hristos. Iată frumoasa dedicație: „…primește, sfințite și credinciosule fiu, Sofronie, și cartea de față! Vei găsi în ea zugrăvite virtuțile sfinților bărbați, trăitori în timpurile noastre și răsădiți, potrivit cuvintelor psalmistului, lângă izvoarele apelor (1,3), ca și ale tuturor bărbaților iubitori de Dumnezeu, prin harul lui Hristos, Dumnezeul nostru. Fiecare din ei este împodobit în frumusețe și în bunăvoință cu felurite virtuți. Din viața acestor bărbați am cules cele mai frumoase flori. Din ele am împletit cununa acestei livezi neprihănite, ce ți-o închin ție, preabinecredinciosule fiu, iar prin tine celorlalți oameni. De asta am și întitulat-o Livadă, din pricina desfătării, parfumului și folosului ce-l au cititorii”.
Dintre lucrările sale, multe dintre acestea pierdute, ne-au rămas: Minunile Sfinților Chir și Ioan, Viața Sfintei Maria Egipteanca, Viața Sfântului Ioan cel Milostiv, 23 de poeme anacreontice (versuri cu structură metrică des întâlnită în poeziile poetului grec antic, Anacreon) la sărbătorile bisericești și Viața unui preot martir din Roma.
Trăind în timpul marilor controverse hristologice, Sofronie s-a dovedit a fi un mare apărător al dreptei credințe. Se opune ereziilor monofizite și monotelite. În anul 634 este ales patriarh al Ierusalimului, continuând să apere dreapta credință, îndemnându-i pe preoții lui să respecte învățăturile Sinodului de la Calcedon. În timpul păstoririi ca patriarh al Ierusalimului (634-638), arabii musulmani câștigau controlul asupra Palestinei. În demnitatea de patriarh, negociază cu califul Omar, pentru ca drepturile populației creștine să fie recunoscute, în schimbul plății unui tribut. Mâhnit profund, datorită ocupării Ierusalimului, patriarhul Sofronie trece la cele veșnice la 11 martie 638, zi reținută de calendar pentru pomenirea lui.
Iată cum îi cântă viața și virtuțile, prin rânduielile ei, Biserica:
„Numit fiind, din conștiința dumnezeiască de mai înainte, cu numele cumpătării, Sofronie, cumpătat ai fost în fapte și drept, viteaz și înțelept, încununat fiind îndeobște cu tot felul de virtuți și le-ai împărțit după trebuință fiecărui suflet și trup, ca un viețuitor preaadevărat” (Prima Stihiră, de la Vecernie, de la Doamne, strigat-am…, vers 4).
„Din gura cea cuvântătoare de Dumnezeu ai grăit învățături dumnezeiești, Sofronie preafericite, teologhisind lămurit pe Tatăl cel fără de început, pe Fiul cel împreună fără de început și pe Spiritul Sfânt cel împreună veșnic, Treimea cea în Unime și Unimea în Treime, un Dumnezeu deopotrivă în ființă” (A doua Stihiră, de la Vecernie, de la Doamne, strigat-am…, vers 4).
„De râvna cea dumnezeiască fiind pus în mișcare și lărgind gura poruncilor celor adevărate, temeliile Bisericii după lege le-ai așezat; și cuvinte preaînțelepte dând călugărilor celor ce se aflau acolo, te-ai arătat lumii preaînțelept între patriarhii Ierusalimului, Sofronie. Prin care îndreptându-ne, strigăm ție: Bucură-te, lauda cea luminoasă a dreptcredincioșilor!” (Condacul, vers 2).
„Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Sofronie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre” (Troparul, vers 4).
Pr. prof. Ioan Fărcaș