Reprezentanți ai Episcopiei greco-catolice de Oradea la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918
Dr. Silviu Sana
În anul centenar, se cuvine să ne reamintim cine au fost reprezentanții Episcopiei greco-catolice de Oradea care au participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și care a fost „filmul” evenimentelor a cărui finalitate a fost ziua de 1 decembrie 1918.
Au existat două categorii de reprezentanți: cei de drept sau din oficiu (episcop, canonici, protopopi) și cei cu credențional, adică cei aleși din cadrul circumscripției electorale de care aparțineau.
- Delegați de drept sau din oficiu:
Episcopul dr. Demetriu Radu, dr. Iacob Radu (din partea Capitlului), dr. Gheorghe Miculaș (din partea Seminarului), dr. Petre Tămâian (din partea Preparandiei), dr. Grigorie Pop (din partea Cancelariei episcopale), Pr. prof. Victor Borlan (din partea Liceului de băieți din Beiuș) și Pr. prof. Camil Sălăgean (din partea Școlii civile de fete din Beiuș).
Reprezentanţii protopopiatelor din teritoriu: Pr. Petru Popescu (Oradea)[1], Valeriu Hetco (Beiuș), Victor Pop (Holod), Vasile Tămaș (Popești), George Pteancu (Sfârnaș), Romul Buzilă (Mădăras –Satu Mare), Pamfil Ossian (Cărășeu-Satu Mare), Petre Cupcea (Supuru de Jos-Sălaj), Gheorghe Maior (Șeitin-Arad), Nicolae Flueraş (Şimand-Arad)[2], Victor Ghitta (Şiria-Arad) şi Dimitrie Nistor (Bocsig-Bihor).
Delegați greco-catolici implicați în societățile culturale ale vremii:
Pr. dr. Augustin Maghiar (ASTRA-Oradea), Prof. dr. Vasile Chirvaiu (Reuniunea de cântări „Hilaria”-Oradea), pr. Alexandru Gera (Societatea pentru fond de teatru român), prof. Ioan Bușiția (Societatea de cântări „Lyra”), avocat Augustin Ciurdariu (Reuniunea de cântări „Armonia”), profesoarele Elena Muntean și Elena Ardelean (Reuniunea Femeilor române din Beiuș), student teolog Grigore Rițiu (Societatea Sf. Ioan Gură de Aur a studenților teologi români uniți din Oradea).
- Delegați cu credențional:
țăranii din satele Finiș (Ioan Mândru și Gheorghe Pălcuțiu), Sânlazăr (Grațian Horgoș), Nojorid (Petru Criste), Bedeu (Gheorghe Mureșan), Chiniz (Ioan Goie, Gheorghe Șandor, Ioan Rocica, Ilie Zacota, Gheorghe Cuibuș), alături de preotul Coriolan Manu din Abrămuț.
În 28 noiembrie 1918, delegația, având în frunte pe Episcopul Dr. Demetriu Radu și Dr. Aurel Lazăr a plecat cu trenul, autoritățile punând la dispoziție un vagon neîncălzit, care a fost împodobit cu tricolor românesc. O altă mare delegație, condusă de greco-catolicul dr. Vasile Chirvaiu a plecat spre Alba Iulia în fruntea a circa 200 de persoane în data de 30 noiembrie. La fel au făcut mulți țărani din regiunea sud-estică a Bihorului, care au pornit spre Alba Iulia pe jos, străbătând munții, călătorind timp de 2 zile numai pentru a putea participa la Marea Adunare Națională.
La 1 decembrie 1918, Episcopul Demetriu Radu a fost ales unul dintre vice-președinții adunării, alături de episcopul ortodox de Arad, Ioan I. Papp. Bătrânul Gheorghe Pop de Băsești a fost cel care a prezidat Marea Adunare Națională. Episcopul orădean a luat cuvântul după ce vorbiseră Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Goldiș, Iuliu Maniu, Iosif Jumanca și Alexandru Vaida-Voevod. În puţine cuvinte, ierarhul definea această zi ca fiind o „zi a învierii” neamului românesc, mulţumind lui Dumnezeu şi mai ales membrilor fostului Comitet Naţional care au pregătit această zi istorică:
„Este praznicul neamului românesc, astăzi, domnilor, sărbătoare a sărbătorilor: Ziua învierii noastre (Așa e, să trăiască). Mulțumită lui Dumnezeu, că ne-am aflat vrednici să trăim noi aceste zile. Mulțumită se cuvine însă și bărbaților, care cu pricepere și devotament au lucrat pentru gătirea solemnă a sărbătorii, a prasnicului aceste mare (Așa e). Meritele fostului Comitet Național se cuvine să le înregistrăm (Așa e) și subliniem (Trăiască) astăzi când visul lor și visul nostru s-a înfăptuit. (Trăiască. Aplauze)”.
Delegați din oficiu sau aleși pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, clerul și credincioșii greco-catolici ai Episcopiei de Oradea au participat la actul istoric din 1 decembrie 1918 și au votat pentru Unirea tuturor ținuturilor locuite de români din Transilvania și Ungaria cu România.
[1] A participat în locul pr. Ioan Genț, protopop de Oradea, care era bolnav.
[2] Dr. Nicolae Flueraş a fost trimis în locul protopopului Augustin Tîrziu.
