„Dragi prieteni,
Sunt foarte bucuros sa va primesc. Oricare ar fi conditia voastra, istoria voastra, povara pe care o purtati, Isus este cel care ne reuneste în jurul sau. Daca exista ceva ce are Isus, este tocmai acea capacitate de a primi. El primeste pe fiecare asa cum este. În El suntem frati si eu as vrea ca foi sa simtiti cât sunteti de bineveniti; prezenta voastra este importanta pentru mine, este si important ca voi sunteti acasa.
Cu responsabilii care va însotesc voi dati o frumoasa marturie de fraternitate evanghelica în acest drum împreuna în pelerinaj. De fapt, voi ati venit însotindu-va reciproc. Unii ajutându-va cu generozitate, oferind resurse si timp pentru a va face sa veniti aici; si voi, daruindu-le lor, daruindu-ne noua, daruindu-mi mie, pe Isus însusi.
Pentru ca Isus a voit sa împartaseasca aceasta conditie a voastra, din iubire s-a facut unul dintre voi: dispretuit de oameni, uitat, unul care nu conteaza nimic. Când vi se întâmpla sa simtiti asta, nu uitati ca si Isus a simtit asta ca voi. Este dovada ca sunteti pretiosi în ochii sai si ca El este aproape de voi. Voi sunteti în inima Bisericii, asa cum spunea parintele Giuseppe Wresinski, pentru ca Isus, în viata sa, a dat mereu prioritate persoanelor care erau ca voi, care traiau situatii asemanatoare. Si Biserica, ce iubeste si prefera ceea ce Isus a iubit si a preferat, nu poate sta linistita pâna când n-a ajuns la toti cei care experimenteaza refuzul, excluderea si care nu conteaza pentru nimeni. În inima Bisericii, voi ne permiteti sa-l întâlnim pe Isus, pentru ca ne vorbiti despre El nu atât prin cuvinte, ci cu toata viata voastra. Si marturisiti importanta gesturilor mici, la îndemâna fiecaruia, care contribuie la construirea pacii, amintindu-ne ca suntem frati si ca Dumnezeu este Tatal nostru al tuturor.
Îmi vine în minte sa încerc sa-mi imaginez ce gândeau oamenii când i-au vazut pe Maria, pe Iosif si pe Isus pe strazi, fugind în Egipt. Ei erau saraci, erau chinuiti de persecutie: dar acolo era Dumnezeu.
Dragi însotitori, vreau sa va multumesc pentru tot ceea ce faceti, fideli fata de intuitia parintelui Giuseppe Wresinski, care voia sa porneasca de la viata împartasita si nu de la teorii abstracte. Teoriile abstracte ne duc la ideologii si ideologiile ne fac sa negam ca Dumnezeu s-a facut trup, unul dintre noi! Pentru ca viata împartasita cu saracii ne transforma si ne converteste. Si gânditi-va bine la asta! Nu numai voi mergeti în întâmpinarea lor – si în întâmpinarea celui caruia îi este rusine si se ascunde -, nu numai ca mergeti cu ei, straduindu-va sa întelegeti suferinta lor, sa intrati în dispozitia lor [sufleteasca]; dar voi va straduiti sa intrati în disperarea lor. În afara de asta,treziti în jurul lor o comunitate, redându-le, în acest mod, o existenta, o identitate, o demnitate. Si Anul Milostivirii este ocazia pentru a redescoperi si a trai aceasta dimensiune de solidaritate, de fraternitate, de ajutor si de sprijin reciproc.
Iubiti frati, va cer mai ales sa pastrati curajul si, chiar în mijlocul necazurilor voastre, sa pastrati bucuria sperantei. Acea flacara care locuieste în voi sa nu se stinga. Pentru ca noi credem într-un Dumnezeu care repara toate nedreptatile, care mângâie toate necazurile si care stie sa-i rasplateasca pe cei care mentin încrederea în El. În asteptarea acelei zile de pace si de lumina, contributia voastra este esentiala pentru Biserica si pentru lume: voi sunteti martori ai lui Cristos, sunteti mijlocitori la Dumnezeu care asculta în mod cu totul deosebit rugaciunile voastre.
Voi îmi cereati sa amintesc Bisericii din Franta ca Isus este suferind la usa bisericilor noastre daca saracii nu exista. Daca saracii nu exista… "Comorile Bisericii sunt saracii", spunea diaconul roman sfântul Laurentiu. Si, în sfârsit, as vrea sa va cer o favoare, sa va dau o misiune: o misiune pe care numai voi, în saracia voastra, veti fi capabili s-o împliniti. Explic: Isus, uneori, a fost foarte sever si a reprosat puternic persoanelor care nu primeau mesajul Tatalui. Si astfel, asa cum a spus el acel cuvânt frumos "fericiti" celor saraci, celor înfometati, celor care plâng, celor care sunt persecutati, a spus un alt cuvânt care, spus de El, provoaca frica! A spus: "Vai voua!". Si a spus asta bogatilor, înteleptilor, celor care acum râd, celor carora le place sa fie adulati, fatarnicilor. Va dau misiunea de a va ruga pentru ei, pentru ca Domnul sa schimbe inima lor. Va cer sa va rugati si pentru cei vinovati de saracia voastra, pentru ca sa se converteasca! Sa va rugati pentru atâtia bogati care se îmbraca în purpura si benchetuiesc cu ospete mari, fara sa-si dea seama ca la usa lor sunt atâtia Lazari, doritori sa se sature cu ceea ce ramâne de la masa lor. Rugati-va si pentru preoti, pentru leviti, care – vazând acel om batut si pe jumatate mort – trec mai departe, privind în alta parte, pentru ca nu au compasiune. Tuturor acestor persoane, si desigur si altora care sunt legate negativ cu saracia voastra si cu atâtea dureri, zâmbiti-le din inima, doriti pentru ele binele si cereti-i lui Isus ca sa se converteasca. Si va asigur ca, daca voi faceti asta, va fi mare bucurie în Biserica, în inima voastra precum si în iubita Franta.
Acum, toti împreuna, sub privirea Tatalui nostru ceresc, va încredintez ocrotirii Mamei lui Isus si a sfântului Iosif si va împart din inima Binecuvântarea Apostolica. Si toti sa-l rugam pe Tatal nostru.
[Tatal nostru, recitat în franceza]
[Binecuvântarea în franceza]

Traducere de pr. Mihai Patrascu

Sursa:http://www.ercis.ro