Textul biblic
1 Să nu se tulbure inima voastră! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine! 2 În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe. De n-ar fi aşa, v-aş fi spus: «Mă duc să vă pregătesc un loc»? 3 Şi, după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu. 4 Şi unde mă duc eu, voi ştiţi calea”. 5 Toma i-a zis: „Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?”. 6 Isus i-a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. 7 Dacă m-aţi cunoscut pe mine, îl veţi cunoaşte şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”. 8 Fílip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!”. 9 Isus i-a spus: „De atâta timp sunt cu voi, şi tu nu m-ai cunoscut, Fílip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl!»? 10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale. 11 Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în mine. Dacă nu pentru altceva, credeţi datorită lucrărilor acestora!

Meditaţie
Textul evanghelic ne îndeamnă să nu ne tulburăm în absența Domnului, să nu ne fie frică. Cu toate acestea, după plecarea Sa dintre noi, prin Înălțarea Sa la cer, noi toți suntem tulburați și preocupați. În timpul cât a locuit printre noi, stând împreună cu noi, prin viața Sa ni l-a arătat pe Tatăl, ne-a descoperit chipul milostiv al Tatălui ceresc, și ne-a deschis drumul spre El. Acum, prin felul în care a plecat dintre noi și s-a înălțat la cer, ne dă și nouă tărie și curaj spre a-L urma. Astfel, tot cel care crede în El, găsește drumul pentru a se întoarce acasă, participând la viața Sa de Fiu și cunoscând adevărul despre Dumnezeu, adică cunoscându-l nu ca stăpân, ci ca și Tată iubitor.

Plecarea Sa dintre noi nu trebuie să ne întristeze sau să ne înspăimânte, pentru că cu toate că s-a înălțat de pe pământ la cer, El rămâne mereu cu noi, printr-o altfel de prezență, pe care o putem percepe doar cu ochii credinței și prin iubire. Ne-am putea întreba totuși pe drept cuvânt, ce înseamnă faptul că Domnul a plecat dintre noi? Noi, creștinii de azi, nu l-am văzut, dar știm că a plecat. Între timp, viața noastră cum va putea să meargă înainte fără El? Ce sens are viața noastră fără El? Dacă El era viața noastră și s-a dus, de acum ce vom face?  Este de fapt situația în care se găseau și ucenicii care se simțeau părăsiți, abandonați și orfani. El a promis că se va întoarce și cu siguranță că va reveni iar în slavă, dar au trecut deja 2000 de ani și El nu a revenit. Ce să facem între timp până la venirea Sa? Între momentul plecării Sale dintre noi și cel al revenirii Sale glorioase este de fapt timpul istoriei noastre personale, timpul vieții noastre.

Cuvintele „să nu se tulbure inima voastră” ne aduc aminte de cuvintele pe care Moise le-a rostit poporului înainte de moartea Sa: „Fiți liniștiți, să nu vă fie frică, aveți credință în Dumnezeu”! Este de fapt discursul de rămas bun, în care cei rămași sunt încredințați grijii lui Dumnezeu. Dacă vom medita cu atenție sensul cuvintelor Sfintei Scripturi vom vedea că lucrul cel mai important nu este acela că Moise sau Isus să nu plece și să fie mereu prezenți cu trupul pe pământ, ci lucrul cel mai important este de a avea acea credință care i-a făcut pe Moise și pe Isus să înainteze în drumul spre Dumnezeu Tatăl. Iar această credință Isus ne-o lasă în dar drept moștenire, și aceasta ne poate face și pe noi asemenea lui.

Isus ne lasă în dar credința și încrederea în El care ne pot ajuta să învingem frica și tulburarea care vin de la cel rău. Isus a învins frica și tulburarea prin credința în Tatăl și astfel ne arată și nouă calea de a o învinge. De fapt marile tulburări și încercări din viața lui Isus, sunt fricile fundamentale pe care le întâlnim și noi în viața noastră, chiar dacă nu la o asemenea intensitate, și în același timp acestea devin o ocazie pentru a crește în curaj, în credință și în iubire. Astfel, momentele de încercare sunt momente în care putem să cădem sau ocazii de a crește în viața spirituală și de a ne apropia mai mult de Dumnezeu.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare pr. Răzvan Iacob VASILE