Textul biblic
36Pe când vorbeau ei acestea, [Isus] a stat în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!”. 37Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh; 38dar el le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? 39Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!”. 40Şi spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, [Isus] le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?”. 42Ei i-au dat o bucată de peşte fript. 43Și luând-o, a mâncat-o înaintea lor. 44Apoi [Isus] le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”. 45Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile 46și le-a spus: „Aşa este scris: Cristos [trebuia] să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalím, 48voi veţi fi martorii acestor lucruri. 49Şi iată, eu trimit asupra voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis, însă voi să staţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!”. 50Apoi i-a scos până spre Betánia şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, 51iar în timp ce îi binecuvânta, [Isus] s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer. 52Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalím cu bucurie mare 53şi stăteau tot timpul în templu binecuvântându-l pe Dumnezeu.

Meditaţie
Mai înainte de Înălțarea Sa la Cer, Isus ne lasă în câteva cuvinte moștenirea sa: El a învins moartea prin Patima și moartea Sa pe cruce, iar în numele său va fi predicată lumii întregi convertirea și iertarea păcatelor, prin cuvintele ucenicilor Săi: „Convertiți-vă și întoarceți-vă la Domnul, ca să vi se ierte păcatele voastre”. Nouă, ucenicii și creștinii din toate timpurile ne revine sarcina de a continua misiunea Sa, trăind ca și frații, în pace cu toți, datorită darului iubirii Sale. Acum Fiul se întoarce la Tatăl, în gloria Sa, și tot acolo îl vom întâlni și noi, dacă îl vom urma și dacă vom merge pe calea pe care El ne-a lăsat-o.

Momentul Înălțării Domnului este împlinirea întregii Evanghelii, dar și al istoriei, deoarece în Înălțarea Sa la cer vedem care este sfârșitul Fiului lui Dumnezeu, sensul întregii Sale misiuni, și de asemenea care este rostul fiecărui fiu al lui Dumnezeu: toate vin de la Dumnezeu și trebuie să se întoarcă la El. Evanghelistul Luca descrie întreaga istorie a omului în două zile: prima zi este crearea lui Adam, care se îndepărtează de Dumnezeu, iar această îndepărtare a sa de Dumnezeu ajunge până în momentul răstignirii Fiului lui Dumnezeu pe cruce, iar episodul răstignirii se sfârșește prin Înălțarea lui Isus la cer, glorificarea Sa. Așadar, prima zi a „creației” începe cu Adam care fuge de la fața lui Dumnezeu, și se încheie cu Noul Adam care se întoarce la Tatăl. Iar în această povestire suntem și noi, în fuga lui Adam ne regăsim cu toții.

Începe apoi ziua a doua: după Isus, care este Cel dintâi născut, sunt toți ceilalți care se nasc, și toată omenirea care urmează același drum cu al Său pentru a se reîntoarce la Tatăl, în această a doua zi a istoriei. Drumul pe care l-a făcut Isus pentru a se reîntoarce la Tatăl, suntem chemați să îl facem fiecare dintre noi. Sfârșitul Evangheliei după Luca ne prezintă Înălțarea lui Isus la cer ca și punct de sosire al întregii Sale misiuni, în timp ce în Faptele Apostolilor acesta este momentul de pornire al fiecărui creștin, în drumul său pentru a se reîntoarce la Tatăl. Isus a făcut primul acest drum și ne-a arătat calea pe care trebuie să o parcurgem și noi. Acum încep timpurile noi în care Domnul se întoarce la cer. Dar cum se întoarce? Se întoarce „cu picioarele noastre”, adică este prezent în toți aceia care refac drumul făcut de El. La început El mergea înaintea noastră, acum în schimb El este prezent în noi; înainte avea un alt chip care era chipul Său, acum va avea chipul nostru care îl va reflecta pe al Său … În momentul Înălțării încep timpurile noi, în care ceea ce era El, acum suntem noi, datorită darului Spiritului Sfânt, și atunci „începem să ne naștem de sus”: după cap urmează tot trupul, El este vița, iar noi mlădițele.

Momentul Înălțării reprezintă un mare mister, pentru că ne arată gloria la care este chemată întreaga creație. În Fiul, toți ceilalți fii ai creației sunt chemați să se întoarcă la Tatăl, să se înalțe la Tatăl până când vor fi ceruri noi și pământ nou, iar Dumnezeu va fi totul în toate. Deoarece Fiul a fost solidar cu noi în toate, până și în moarte, în momentul în care a ieșit din mormânt a deschis larg cerurile și ne-a deschis tuturor orizontul vieții veșnice.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Luca
traducere şi adaptare pr. Răzvan Iacob VASILE