Textul biblic
27Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. 28Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. 29Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. 30Eu şi Tatăl una suntem”. 31Iudeii au luat iarăşi pietre ca să-l bată cu ele. 32Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl; pentru care faptă dintre ele vreţi să mă bateţi cu pietre?”. 33Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo faptă bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu”. 34Isus le-a zis: „Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi dumnezei»? 35Dacă i-a numit «dumnezei» pe cei către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume voi îi spuneţi: «Spui blasfemii» pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»? 37Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeţi în mine; 38dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în mine, credeţi în fapte, ca să ştiţi şi să recunoaşteţi că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl!”.
Meditaţie
Omul Isus este Cristos și Fiu al lui Dumnezeu, cel care eliberează libertatea noastră, descoperindu-ne că Dzeu este Tată, un Părinte bun și iubitor de oameni, iar noi toți suntem fiii Săi iubiți. Isus va fi ucis pentru că se proclamă ca Fiu al lui Dumnezeu. Dar tocmai în virtutea faptului că va fi ucis și își va da viața pentru noi, se va revela ca Dzeu și ne va mântui. Creștinismul reprezintă pentru celelalte religii o blasfemie deoarece Dumnezeu îl iubește pe om, se face asemenea lui luând trup omenesc și îi dăruiește omului viața Sa, iar omul îl condamnă la moarte pe Dzeu! Numai că Dumnezeu aduce cu sine o altă lege: înlocuiește legea dreptății care îi condamnă pe toți cei răi, cu legea iubirii care îi iartă și îi mântuiește pe toți.
Textul evanghelic ne prezintă 2 „blasfemii”, că Isus este Cristosul și că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Iar la final a murit pentru aceste blasfemii, care au devenit centrul credinței creștine. Noi suntem obișnuiți să spunem că Isus este Cristos și Fiul lui Dumnezeu și că a murit răstignit pe cruce, dar dacă Isus ar veni în zilele noastre în Biserică spunându-ne că este Cristos Fiul lui Dumnezeu, oare noi l-am crede? Noi oare ce i-am face sau cum ne-am comporta față de El? Care este imaginea noastră despre Dumnezeu și despre Cristos? Isus va muri tocmai pentru a fost Cristos, Fiul lui Dzeu, iar prin moartea Sa pe cruce ne-a arătat cine este Cristos Fiul lui Dumnezeu. El a murit pe cruce tocmai pentru a ne schimba nouă ideea despre cine este Dumnezeu. Și Dumnezeul nostru este un Dumnezeu răstignit de către om, și care pe cruce ne va revela cine este cu adevărat Dumnezeu: este cel care ne iubește până la capăt cu o iubire care este mai puternică decât moartea!
Isus spune că toată viața Sa, tot ceea ce El a făcut în numele Tatălui reprezintă semnul clar că El este Cristos care a venit în lume să dăruiască mântuirea, să dăruiască viața și lumina oamenilor. Dar le spune interlocutorilor săi că „voi nu vreți să credeți” și ne-am putea întreba de ce. Tocmai pentru că credința nu reprezintă o chestiune teoretică, ci una practică: atunci când o persoană crede în ceva sau în cineva, atunci își va fonda toată viața sa pe acel ceva sau cineva și își va încredința toată viața sa acelei persoane sau valori. De aceea cei care nu își încredințează viața lor Păstorului cel Bun, care știe să își dea viața pentru oile sale, acela va urma alți păstori sau conducători care îl vor conduce nu spre adevărata viață ci spre moarte. Așadar, este creștin cu adevărat nu acela care se proclamă pe sine ca fiind creștin, ci cel care crede în El și își încredințează întreaga sa viață în mâinile lui!
după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare pr. Răzvan Iacob VASILE