MARȚI ÎN SĂPTĂMÂNA A V-A DUPĂ PAȘTI – Io 10, 1-9

Textul biblic
1Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar; 2dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară. 4Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc vocea. 5Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor”. 6Isus spusese această asemănare pentru ei, dar ei nu au înţeles ceea ce le vorbea. 7Atunci, Isus a zis din nou: „Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor. 8Toţi cei care au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi păşune va afla.
Meditaţie
Când se face ziuă oile rămân în staul doar pentru a fi mulse, tunse sau sacrificate. Isus, Lumina lumii, conduce oile în afara oricărui staul sau îngrădiri religioase, și le duce spre pășunile care dau viață. El face o singură turmă formată din persoane libere, o turmă formată din frați care toți i se aseamănă Lui, chiar dacă sunt diferiți între ei. El este „Mielul” care știe să-și expună viața Sa, să o ofere, să dispună de ea și să o dăruiască celorlalți. El este Păstor și conducător al turmei deoarece este slujitorul tuturor: El este Păstorul cel bun, diferit de conducătorii hoți sau necinstiți pe care noi din păcate de multe ori îi luăm ca și modele de urmat. Modelul de om pe care Isus ne propune să îl urmăm este cel al Păstorului cel Bun. Dacă oile sau animalele în general nu urmează pe nimeni, ci sunt programate să-și urmeze propriul instinct, omul în schimb nu este condus de instinct, ci este liber, condus doar de dorința unei vieți împlinite și de dorința de a fi fericit. Iar conținutul acestei dorințe omul îl învață de la modelele pe care le are în fața sa și pe care le urmează, în mod conștient sau nu. Astfel, spațiul libertății interioare a omului este tot mai restrâns, iar Isus vine pentru a ne reda libertatea, adică de a nu mai fi obligați să urmăm diversele modele care ni se propun.
De obicei noi luăm ca și model pe acela care ni se pare cel mai realizat, adică cel care reușește să îi domine pe ceilalți. Acesta reușește să câștige și să îi domine pe ceilalți pentru că deține mijloacele necesare, mijloacele puterii prin care se impune, iar dacă cineva are curajul să i se opună, acela va fi marginalizat sau eliminat. Cam așa se întâmplă în general lucrurile în societate, unde cel mai puternic se impune în fața tuturor și îi controlează pe toți. Numai că acesta este un joc al violenței care nu se termină niciodată. Omul nou pe care îl propune Isus, nu mai este omul violent care domină, oprimă sau elimină pe cei din jur, ci este omul care are grijă de umanitate în slăbiciunea și limitele ei, o slujește, o ajută, îi este solidar și o ajută să crească în libertate, care nu este logica de a domina, ci aceea de a-i sluji pe ceilalți din iubire. Acest joc al puterii nu se va schimba până când chiar și „omul cel mai puternic” își va vedea propria vulnerabilitate, propria slăbiciune, și va înțelege că „uriașul cel înfricoșător, cu chipul de aur, are picioarele de argilă”, adică este muritor la fel ca ceilalți oameni. Iar când îi va considera pe ceilalți ca fiind frații săi și va înțelege răul pe care l-a făcut altora, atunci lucrurile vor începe să se schimbe. Iar Isus a venit să ne propună tocmai acest lucru, adică să-i propună fiecărui om umanitatea sa de fiu și frate, iar unul devine cu adevărat fiu atunci când îi acceptă pe ceilalți ca și frați.
Imaginea păstorului este de altfel prezentă în civilizația ebraică: Avram era păstor, Moise este păstorul poporului său, David era păstor, de asemenea. Păstorul are un raport special cu turma: mai întâi pentru că el trăiește de pe seama turmei, dar și turma trăiește datorită lui, pentru că dacă păstorul nu o duce la pășunile cele bune și la apă, turma moare. Iar Isus ne arată că există două tipuri de păstori: există acei păstori sau conducători care nu duc la viață, ci la opresiune și sclavie, în timp ce de cealaltă parte îl avem pe Isus – Păstorul cel Bun – care îl duce pe om spre adevărata libertate și viața deplină. Isus este ușa, adică acea „breșă din zid” prin care omul intră și iese, El este adevărata dorință de fericire a vieții, de libertate și dreptate. Toți cei care se impun prin violență pentru a-i domina și exploata pe ceilalți sunt hoți și tâlhari, Isus în schimb este Păstorul cel Bun care slujește oile sale și își va da chiar și viața Sa pentru ele. Cristos așadar, dorește să ne lumineze spunându-ne că adevărata putere a omului este slujirea, iar Păstorul cel adevărat va face asemenea Lui, care „nu a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți”.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare pr. Răzvan Iacob VASILE