Textul biblic
30Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis. 31Dacă eu dau mărturie pentru mine însumi, mărturia mea nu este adevărată. 32Este un altul care dă mărturie despre mine şi ştiu că mărturia pe care o dă despre mine este adevărată. 33Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr. 34Dar eu nu primesc mărturie de la un om, ci vă spun acestea ca voi să vă mântuiţi. 35El era făclia care arde şi luminează, iar voi aţi voit să vă bucuraţi un ceas la lumina lui. 36Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc – aceste lucruri pe care le fac – dau mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis. 37Şi Tatăl care m-a trimis, el a dat mărturie despre mine. Dar voi n-aţi ascultat niciodată glasul lui, nici nu i-aţi văzut chipul. 38Şi nu aveţi cuvântul lui care rămâne, pentru că nu credeţi în cel pe care el l-a trimis. 39Voi cercetaţi Scripturile, căci credeţi că aveţi în ele viaţa veşnică. Şi tocmai ele dau mărturie despre mine. 40Dar nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă. 41Eu nu primesc glorie de la oameni, 42însă v-am cunoscut: nu aveţi iubirea lui Dumnezeu în voi. 43Eu am venit în numele Tatălui meu şi nu m-aţi primit. Dacă ar fi venit un altul în numele lui propriu, pe acela l-aţi fi primit. 44Cum puteţi crede voi, care primiţi glorie unul de la altul şi nu căutaţi gloria care este numai la Dumnezeu? 45Să nu credeţi că eu vă voi acuza înaintea Tatălui; este cine să vă acuze: Moise, în care aţi sperat. 46Dacă aţi fi crezut în Moise, aţi fi crezut şi în mine, căci el despre mine a scris. 47Dar dacă nu credeţi în cele scrise de el, cum veţi crede în cuvintele mele?”. 1După acestea, Isus a trecut pe malul [celălalt] al Mării Galileii sau a Tiberiádei. 2Îl urma o mulţime mare, pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii.

Meditaţie
Isus este Fiul care împlineşte aceeaşi lucrare pe care o împlineşte Tatăl, şi anume să ne facă să devenim fii. Acum, el ne oferă dovezile afirmaţiilor sale, aducând o serie de martori în favoarea sa: întâi de toate Tatăl, apoi Ioan Botezătorul, care e glasul său, şi în cele din urmă acţiunile sale de fiu şi puterea sa de trimis (vv. 31-36). Refuzul din partea potrivnicilor săi vine din faptul că nu acceptat, nu şi-au însuşit revelaţia Scripturilor la care fac apel (vv. 37-40). De fapt, cel care nu are în sine iubirea lui Dumnezeu, nu înţelege Scripturile, care vorbesc despre iubirea dintre Tatăl şi Fiul comunicată oamenilor (vv. 41-47). Aceste cuvinte ale lui Isus scot la lumină rezistenţele, împotrivirile noastre, spintecă întunericul care ne împiedică să acceptăm Cuvântul care ne mântuieşte.

La originea incapacităţii noastre de înţelegere stă răul profund al omului, care caută «mărirea» din partea celorlalţi în loc să o caute la Dumnezeu (v. 44). Cel care îşi caută propria identitate în el însuşi sau în alţii nu poate să creadă în Dumnezeu şi să se încredinţeze iubirii sale de Tată. Totuşi, Isus nu acuză pe nimeni, ci însăşi Legea la care fac apel acuzatorii săi îi acuză pe aceştia pentru necredinţa lor. A crede în Scripturi înseamnă a crede în Isus, Fiul şi mântuitorul fraţilor, pentru că acestea nu vorbesc despre altceva decât despre iubirea Tatălui.

De fapt, porunca ce sintetizează întreaga Lege e aceea de a-l iubi pe Dumnezeu (Deuteronom 6,3-9), care e viaţa omului (Deuteronom 30,15-20). Legea nu reprezintă o înşiruire de porunci imposibil de pus în practică şi de interdicţii sub ameninţarea morţii. Ea nu trebuie interpretată cu atitudinea de robi sau de rebeli, ci comportându-ne ca fii, iubiţi şi iubitori. În sensul acesta, Moise, care a format un popor liber să asculte Cuvântul şi să-l iubească pe Domnul Dumnezeu său, a vorbit despre Fiul, mântuirea tuturor fraţilor. În el îşi găsesc împlinirea Legea şi profeţii.

Mărturia constituie fundamentul relaţiilor dintre oameni. Dacă mărturia e adevărată şi are ca obiect iubirea lui Dumnezeu faţă de toţi fiii săi, atunci e dătătoare de viaţă. Martorii acestei mărturii sunt Tatăl, prin lucrarea pe care o împlineşte Fiul, apoi Botezătorul şi Moise, împreună cu toată Scriptura. Destinatarii mărturiei sunt cei care sunt total deschişi spre a o asculta, înţelege şi însuşi, adică cei care au o inimă iubitoare, asemenea Tatălui.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare: pr. Adrian Fabian BOTEA