Vineri în Săptămâna Luminată – Ioan 2, 12-22

Textul biblic

12După aceea, au coborât la Cafárnaum el, mama lui, fraţii săi şi discipolii şi au rămas acolo câteva zile. 13Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalím. 14Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând [acolo]. 15Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, 16iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!”. 17Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: «Zelul pentru casa ta mă mistuie». 18Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: „Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?”. 19Isus le-a răspuns: „Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!”. 20Aşadar, i-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?”. 21Însă el vorbea despre templul trupului său. 22Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus.

Meditaţie

Venit la Templu, în lăcaşul său, Isus e dezamăgit de ceea ce găseşte aici. Pentru noi, creştinii, evenimentul descris aici de evanghelist nu mai are acelaşi impact pe care l-a avut atunci pentru evreilor epocii iar Templul din Ierusalim nici nu mai există. Pentru a înţelege ceea ce a făcut Isus acolo, trebuie să ni-l închipuim făcând acelaşi lucru în zilele noastre. Ce am spune dacă l-am vedea intrând cu biciul în mână în unele biserici sau în anumite locuri publice? Am spune, probabil, că e un nebun furios ce suferă vreo criză sau cel puţin un înapoiat ce trăieşte în afara realităţii.

Identitatea poporului lui Dumnezeu se întemeiază pe Legământ, pe Templu şi pe Lege. Regii şi preoţii sunt păstrătorii, apărătorii acestora, însă orice păstrător e ispitit să se înstăpânească asupra bunurilor încredinţate grijii sale. De aceea, în Israel, pe lângă instituţia regilor şi a preoţilor, există cea a profeţilor, care sunt mecanismul vorbitor al conştiinţei, ce cheamă la ieşirea din ipocrizie, minciună şi asuprire. Asemenea lor, şi ministerul lui Isus are o singură putere, aceea a Cuvântului. El se proclamă a fi Templul cel Nou, locul comuniunii dintre Dumnezeu şi om.

Acest text e interpretat ca «purificare», ba chiar «abolire» a Templului. Mielul lui Dumnezeu, luând locul lui Iahwe, intră în Templu, purifică cultul şi aboleşte, prin Jertfa sa, orice altă jertfă. Jertfa lui Dumnezeu pentru om ia locul numeroaselor jertfe aduse deom lui Dumnezeu. Însă Isus vorbeşte despre distrugere şi reconstrucţie, adevăratul sanctuar va fi trupul său, ucis şi înviat, locul adorării Tatălui în Spirit şi în adevăr.

Templul va fi distrus, dar nu de Isus, ci de conducătorii care, pentru a-şi menţine stăpânirea, îl vor distruge şi pe el, la fel cum deja au distrus Templul, transformându-l în hală de comerţ. Însă Isus îl va reconstrui, împlinind în el însuşi ceea ce înseamnă un adevărat templu. Purificarea şi distrugerea Templului consituie anticiparea operei sale de Fiu care şterge orice falsă închipuire a noastră cu privire la Dumnezeu, pentru a ni-l descoperi pe cel pe care nimeni nu l-a văzut vreodată şi despre care va spune: «Cine m-a văzut pe mine, l-a văzut pe Tatăl» (14,9). Acesta este motivul pentru care acţiunea sa începe din Templu, cu biciul în mână.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni

traducere şi adaptarea: pr. Adrian Fabian BOTEA