„Postul Sfintei Marii, ziua a X-a: Învatam de la Preasfânta Fecioara Maria sa mentinem aprinsa flacara sperantei
„Când au intrat, au urcat în încaperea de sus, unde obisnuiau sa se adune. Erau: Petru si Ioan, Iacob si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacob, fiul lui Alfeu, si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacob. Toti acestia, într-un cuget, staruiau în rugaciune împreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Isus, si cu fratii lui.” (Fp 1,13-14)
„Drumul nostru de credinta este legat în mod indisolubil de Maria de când Isus, murind pe cruce, ne-a daruit-o ca Mama spunând: „Iata mama ta!” (In 19,27). Aceste cuvinte au valoarea unui testament si dau lumii o Mama. Din acel moment Mama lui Dumnezeu a devenit si Mama noastra! În ceasul în care credinta discipolilor era amenintata de atâtea dificultati si incertitudini, Isus îi încredinta celei care a fost prima care a crezut si a carei credinta nu avea sa dispara niciodata. Si „femeia” devine Mama noastra în momentul în care îl pierde pe Fiul divin. Inima ei ranita se dilata pentru a face loc tuturor oamenilor, buni si rai, toti, si îi iubeste asa cum îi iubea Isus. Femeia care la nunta din Cana Galileii a dat cooperarea ei de credinta pentru manifestarea minunatiilor lui Dumnezeu în lume, la Calvar tine aprinsa flacara credintei în învierea Fiului si o comunica altora cu afect matern. Maria devine astfel izvor de speranta si de bucurie adevarata!” (fragment din predica Papei Francisc, 1 ianuarie 2014)
RUGACIUNE:
Sfânta Marie, Maica lui Dumnezeu, pastreaza-mi o inima de copil, curata si cristalina ca un izvor. Dobândeste-mi o inima simpla care sa nu se închida în propriile tristeti, o inima larga si generoasa, plina de compatimire, o inima credincioasa care sa nu uite nici un bine si sa nu pastreze ura pentru nici un rau. Formeaza-mi o inima blânda si umila care sa iubeasca fara sa ceara a fie iubita, multumita sa dispara în alte inimi, sacrificându-se în fata Fiului tau divin, o inima mare si generoasa, pe care nici o nerecunostinta sa n-o poata închide si nici o indiferenta sa n-o poata obosi, o inima însetata de gloria lui Isus Cristos, hranita de iubirea sa, a carei rana sa nu se vindece decât în cer. Amin.