„La Manastirea Franciscana Maica Domnului din Oradea a avut loc astazi, 17 decembrie 2016 Concertul de Craciun sustinut de corul parohial, condus de catre doamna Irinel Bajenaru.

„Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria sa nasca si l-a nascut pe fiul ei, primul nascut, l-a înfasat si l-a culcat în iesle, pentru ca nu era loc de gazduire pentru ei”. (Lc 2, 6-7)

Preasfintia Voastra, precucernici Parinti, dragi crestini,
Textul din evanghelia lui Luca ne da de stire ca în timp ce Maria si Iosif merg iar în sfârsit ajung la Betleem: „Mariei i se împlini timpul sa nasca”.
Înainte de Concertul de Colinde va propun sa meditam putin la misterul Mariei. Ea este prototipul credinciosului iar ceea ce simtim este: Dumnezeu vine la mine, depinde de mine, eu îl nasc. „Si l-a nascut pe fiul ei”, care este Fiul Celui Preaînalt, este al ei si al lui Dumnezeu.
„Si l-a înfasat”. Maria tine-n brate pe fiul ei, care este Dumnezeu. Pe Dumnezeu ce-L cunoaste prin acel trup; pe Dumnezeu, pe care nimeni nu L-a vazut si care este acel Micut pe care ea-L tine în brate.
Dumnezeu este iubire si iubirea înseamna a se încredinta, a se consemna, a se darui celuilalt, a se abandona în mâinile celuilalt. Dumnezeu s-a dat pe mâinile primei persoane care a spus „da” si L-a primit. Maria este prototipul tuturor oamenilor care vor spune „da” si-L vor primi.
Cine este Dumnezeu? Este cineva care sta în bratele mele. Si este acea cunoastere: Îl atinge, Îl înfaseaza. Acel Dumnezeu care se limiteaza la nevoia de om, deoarece El este iubire si iubirea e nevoie sa fie iubita. Iar daca noi iubim, devenim la fel ca Dumnezeu, care este iubire. Deci este tocmai acest prunc, Cel care ne mântuieste, ne face sa devenim asemanatori Lui. Mântuirea omului înseamna ca omul sa devina ceea ce este: ca Dumnezeu, care este iubire.
Dumnezeu este acest prunc care se afla „în mâinile” Mariei si ale noastre. Acel „trup”, care apoi va fi protagonistul întregii Evanghelii, devenind „trup”: în ceea ce va face, în ceea ce va patimi, pâna când El însusi ni se va darui: „Luati si mâncati, acesta este trupul Meu”. Traiti, mâncând din acest trup.
„Da”-ul Mariei faciliteaza nasterea lui Dumnezeu pe pamânt si ne ajuta sa ne nastem ca Dumnezeu. Era în iesle, locul în care manânca animalele: acest Dumnezeu este pentru toti si pentru noi: „Oameni si animale, Tu mântuiesti, Doamne”.
Ieslea este locul în care se manânca si se traieste: noi suntem creati pentru a trai si a mânca din Dumnezeu, pentru a ne însusi acest trup. Un om traieste din ceea ce manânca si este ceea ce manânca.
„Nu era loc pentru ei”. Unicul Sau loc, singurul Sau templu este acela: trupul acelui micut în care locuieste trupeste plinatatea dumnezeirii.
Iar locul în care se afla (ieslea), este locul odihnei. Aici, în sfârsit, Dumnezeu se odihneste, pentru ca se afla în mâinile noastre. Odihna lui Dumnezeu înseamna sa fie primit de bratele omului.
Cu cât contemplam mai mult aceasta scena, si colindele ce rasuna în orice colt al lumii de Craciun ne amintesc acest lucru, cu atât mai mult întelegem acest mister. În timp ce vom colinda va recomand sa va puneti în locul Mariei si sa va imaginati ca îl tineti pe brate pe acest Prunc plapând, care este Dumnezeul si Mântuitorul nostru.
Dumnezeu este Cel care are credinta în fiecare dintre noi: se da pe mâinile noastre. Nu exista o încredere mai mare. Si s-a asezat în bratele noastre. Si în ciuda tuturor tradarilor noastre, El continua sa creada în noi. Într-adevar El are credinta. Dumnezeu are o credinta nezdruncinata în om. Auditie placuta tuturor!