„Pe „ruinele” unei foste cazarmi a armatei sovietice, undeva în apropiere de Budapesta, Biserica Catolica din Ungaria a ridicat un complex universitar de marca, a carui prestanta didactica si stiintifica depaseste cu mult frontierele etnice si religioase ale tarii vecine. Este vorba despre Universitatea Catolica „Pázmány Péter” din Piliscsaba, unde, în ziua de 9 noiembrie 2012, am avut onoarea sa conferentiez, în cadrul conferintei intitulate „Crestinatatea rasariteana în cultura arcului carpatic”. Organizarea acestui eveniment remarcabil s-a datorat implicarii si devotamentului pr. rector Véghseo Tamás de la Institutul Teologic Greco-Catolic „Sf. Atanasie” de la Nyiregyháza si prof. dr. Oze Sándor de la Universitatea Catolica „Pázmány Péter” a caror deschidere spre cunoasterea trecutului Bisericii si traditiilor culturale din estul Europei a facut posibila cooptarea unui numar destul de important de cercetatori din Ungaria, România si Slovacia.
Sectiunea dedicata istoriei, teologiei si liturgicii s-a desfasurat sub „auspiciile” cardinalului Pázmány Péter (1570-1637), chiar în sala de conferinte a carui nume îl poarta. Lucrarile au fost deschide de Rectorul Institutului Teologic Greco-Catolic de la Nyiregyháza, dr. Véghseo Tamás, cu lucrarea „Instructiunea Barkótzi din 1749”, un regulament ecleziastic din secolul al XVIII-lea, care impunea clerului din Eparhia de Muncaci o disciplina în organizarea parohiilor, a serviciilor liturgice si a administrarii sacramentelor. Despre cartile liturgice folosite în parohiile Eparhiei Greco-Catolice de Oradea-Mare a vorbit subsemnatul, evidentiind faptul ca folosirea celor tiparite cu alfabet chirilic s-a prelungit pâna aproape de sfârsitul secolului al XIX-lea, schimbarea acestora, cu cele tiparite în alfabet latin, fiind un proces lung si anevoios, dar necesar, tocmai pentru o mai buna adaptare la cerintele modernitatii. O lucrare interesanta din domeniul teologiei liturgice si a cântului bisericesc a fost cea a profesorului Bubnó Tamás de la Nyiregyháza, intitulata „Irmologhionul de la Sájopálfava”, acesta interpretând un fragment din cântarea „Kyrie Eleison” prezent în lucrarea respectiva. Din domeniul istoriei dreptului canonic, preotul profesor Milan Lach S.J., de la Kosice (Slovacia), a prezentat un regulament de viata monastica a calugarilor basilitani din secolul al XVIII-lea, valabil la vremea respectiva pentru manastirile de sub jurisdictia episcopului de Muncaci. Despre acest regulament, care se pastreaza în Arhivele Statului de la Muncaci (Ucraina), conferentiarul amintea cât de importanta a fost asumarea acestuia în toate manastirile greco-catolice, între acestea aflându-se si cea de la Bixad (judetul Satu Mare), care, în trecut, a fost locuita de calugari basilitani ruteni. Un subiect de istorie recenta a fost dezbatut de preotul profesor Bohács Béla de la Presov (Slovacia) cu lucrarea „Comunitatile maghiare greco-catolice din Slovacia” din prezentarea caruia am retinut de doua referinte interesante si importante: prima e legata de localitatea Agcserno – Cierna nad Tisou, declarata, pe timpul comunismului, localitate ateista-model, caci nu avea biserica, unde, în mod providential, dupa anul 1989, prin efortul comun al locuitorilor s-a construit o biserica care deserveste astazi comunitatile romano-catolica, greco-catolica si evanghelica; a doua, e legata de drama credinciosilor din parohia Barsa, unde autoritatile comuniste au darâmat biserica, lucru care ulterior, a cauzat mustrari de constiinta comandantului militar, si care, dupa un timp, si-a luat viata. Conferentiarul a mai subliniat faptul ca aceste parohii de limba maghiara sunt „pepiniera” Eparhiei de Presov, tocmai pentru ca au dat multe vocatii spre preotie, lucru care certifica asumarea unui program bun de pastoratie si cateheza în mijlocul acestor comunitati. Tot în domeniul istoriei bisericesti a conferentiat si preotul profesor Janka Gyórgy de la Nyiregyháza, cu o lucrare despre Episcopul de Presov, Ján Vájyi (1882-1911). Remarcabil prin pregatirea intelectuala si un pastrator fidel al traditiei rasaritene, de numele acestui episcop se leaga aparitia revistei eparhiale, îndemnurile liturgico-spirituale date cu ocazia unor sarbatori, dar si reguli precise privind pastrarea arhivei parohiale, stipendiile misale si purtarea verighetei de catre preoti. Un portret al canonistului Hollós János (1924-2011) a fost zugravit de profesorul Szabó Péter, aceasta fiind unul dintre parintii care au lucrat la conceperea Codului Canoanelor Bisericilor Orientale (C.C.E.O.) si traducerea acestuia în limba maghiara. A urmat apoi sectiunea dedicata culturii si spiritualitatii armene cu lucrarile sustinute de Garaguly István „Emanciparea armeno-catolicilor din Imperiul Otoman si fondarea Ordinului Mechitarist de Sebastia”, Kovács Balint „Calugari mechitaristi în Transilvania (secolul XVIII-XIX-lea)”, Pál Emése „Reprezentari ale Sfântului Grigore Luminatorul în Transilvania” si Kránitz Péter Pál „Calvarul Lancii lui Hristos si dreapta Sfântului Grigore Luminatorul”. La sectiunea istoria ideilor si artei au conferentiat Szakács Béla Zsolt, Terdik Silveszter, Puskás Bernadett, Eva Szakalosova, Nagy Márta iar la sectiunea etnie, învatamânt si confesiune, Polyák Mariann, Ilyés Zoltán si Simon Zoltán.
Atât numarul mare de cercetatori cât si diversitatea temelor abordate arata ca evenimentul a reusit sa îsi atinga tiinta, dictonul latinesc, „Bis dat qui cito dat/ Lucrul la timp daruit pretuieste îndoit” definind efervescenta intelectuala din campusul universitar de la Piliscsaba.