Început de mai, luna Preacuratei Fecioare Maria! În inima greco-catolicismului românesc, la Blaj, s-au întâlnit, cu bucurie, delegaţiile Reuniunilor Mariane din cele şase eparhii din ţară: Alba Iulia şi Făgăraş, Bucureşti, Maramureş, Cluj-Gherla, Lugoj şi Oradea.

Tema aleasă, „Grija pentru aproapele şi pentru creaţie”, esenţă a marianismului, ne-a provocat să medităm la ceea ce reuşim să facem spre slujire, ca marianişti, în asociaţiile noastre la nivel diecezan. Participarea la cele două Sfinte Liturghii arhiereşti, în care „frământarea Cuvântului Evangheliei” s-a îmbinat cu salutul de întâmpinare adresat nouă, cele două meditaţii, rapoartele prezentate de fiecare eparhie, momentele de rugăciune comună, Rozariul şi Calea Sfintei Cruci spre Sanctuarul Marian Arhidiecezan „Fecioara Săracilor” de la Cărbunari, vizita la Casa „Fericitul Ioan Suciu”, precum şi momentele de caldă părtăşie au fost dar şi binecuvântare.

Cuvintele Preafericirii Sale Claudiu au venit ca „o punere în temă”, o caldă întâmpinare şi un îndemn: „Ce frumos este numele Asociaţiei! Cei reuniţi în jurul Maicii Sfinte! Astăzi suntem la Blaj şi ne gândim care este misiunea noastră, a Reuniunii Mariane. Nu pot să nu mulţumesc Domnului pentru misiunea pe care o aveţi! La fel au fost şi mama, şi bunica, iar Maica Domnului mereu ne arată spre Isus: «Faceţi tot ce vă va spune El!». Fiecare dintre noi este chemat să dea mărturie în faţa acestei lumi care nu mai este dispusă să asculte de Dumnezeu… Cu toţii suntem marianişti. Mulţumesc lui Dumnezeu văzând cum laicii se implică în viaţa Bisericii, caută Voia Domnului şi arată, prin activitatea lor, că suntem cu toţii o mare familie a lui Dumnezeu, fiindcă nu putem trăi unii fără de alţii… De foarte multe ori suntem influenţaţi de număr, în loc de calitate, dar creştinii nu se numără, ci se cântăresc, greutatea fiind iubirea pe care o avem în noi şi o împărţim altora, iar măsura Domnului este iubirea dăruită nouă. La Şcoala Maicii Sfinte vedem adevărata lumină; de exemplu, Saul credea că vede, când de fapt era orb, fiindcă doar după întâlnirea cu Dumnezeu i-a fost revelată adevărata stare, aceea a celui care fusese orb, fiind de acord cu moartea lui Ştefan şi persecutându-i pe urmaşii lui Cristos. Şi noi suntem chemaţi să căutăm lumina spirituală pentru a fi tot mai disponibili. Bine aţi venit acasă, în casa dumneavoastră! Ne rugăm să primim împreună lumina spirituală, lumina lui Cristos, care să ne ajute să vedem lucrurile din lume cu claritate şi să ne împărtăşim cu Pâinea Sfântă!”

Lucrările desfăşurate în sala de şedinţe a Protopopiatului din Blaj ne-au ajutat să medităm la rolul pe care îl avem, ca marianişti, în Biserică şi în societate, în lumina temei propuse.

În cuvântul său, pr. Ciprian Ioan Suciu, spiritualul Reuniunii Mariane la nivel naţional, a subliniat importanţa iubirii aproapelui: „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii şi să-L iubiţi pe Domnul!… Este la fel de important să-l iubim pe fratele nostru, chiar dacă este foarte greu. Inclusiv noi, preoţii, trebuie să învăţăm cum să o facem. În acest sens, avem foarte mult de învăţat de la oamenii simpli. În definitiv, vom fi judecaţi în funcţie de iubirea pe care o oferim aproapelui. Să ne facem un obicei din a ajuta, să învăţăm unii de la alţii cum să devenim mai buni, fiindcă niciunul dintre noi nu este perfect.” Discret, plin de bunăvoinţă şi de atenţie pentru fiecare dintre noi, părintele spiritual oferă, şi prin prezenţa sa, un exemplu de trăire mariană.

La rândul său, doamna Angela Groza, preşedinta la nivel naţional, în cuvântul de caldă întâmpinare la cea de-a XIX-a Întrunire Naţională a Reuniunilor Mariane, a subliniat: „Atâta vreme cât suntem cu Domnul, având-o drept îndrumătoare pe Maria, Maica Sfântă, suntem de partea dreptăţii. Trebuie să avem curajul şi tăria de a ne manifesta. Trăim într-o lume dezorientată, aflată în declin spiritual, fiindcă mulţi nu mai au grijă de suflet. Noi, prin activitatea noastră, îi oferim bucurie şi slavă lui Dumnezeu şi trebuie să ne străduim să ne facem simţită prezenţa în Biserică şi în societate, în orice aspect al vieţii noastre. Este importantă atragerea tinerilor, întâi în biserici, apoi în asociaţii… Maria este o mamă, un model şi o ocrotitoare care înfrumuseţează toate caracterele şi cuprinde tot ce poate fi mai nobil într-un suflet; ea ne ghidează spre «Portul mântuirii, Isus».” Pornind de la doamna Angela Groza, care ne conduce de 22 de ani, ni s-a dovedit şi la această întrunire mariană că fiecare moment, aici sau acasă, este cel mai bun prilej pentru a ne dovedi prietenia şi frăţietatea, pentru a trăi şi răspândi spiritul marianist.

Meditaţia oferită de pr. protopop Cristian Rus a revelat o realitate ignorată în zilele noastre: grija faţă de creaţie şi creatură, în lumina consecinţelor trudei fără odihnă.

„Papa Leon subliniază adesea grija pentru creaţie şi noi trebuie să înţelegem că suntem creaturi între creaturi. Dumnezeu iubeşte ceea ce a creat în această lume şi să ne bucurăm că facem parte din creaţia Lui… Ne pasă oare de aproapele nostru? Şi aici nu intră doar cei contemporani nouă; ne pasă inclusiv de cei care se vor naşte, care vor întâlni consecinţele acţiunilor noastre, cei care încă nu sunt pe Pământ, dar sunt în înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu? Sabatul este semnul că omul are nevoie de pauză, de odihnă, aşa cum spune învăţătura: toţi, şi robul, şi roaba, şi boul, şi măgarul, şi fiul robului, toţi să se odihnească pentru a fi protejaţi… În societate, cel mai expus este cel mai sărac. Papa Leon atrage atenţia că distrugerea naturii nu îi afectează pe toţi la fel, ci întâi pe cei săraci, marginalizaţi şi excluşi. Nu este vorba doar despre o chestiune de protecţie a mediului, ci şi despre una de protecţie socială şi antropologică a omului, iar pentru creştini aceasta reprezintă o exigenţă teologică, fiindcă întreaga lume a fost creată şi răscumpărată de Dumnezeu. Dacă lucrezi non-stop: «mi-am luat boi, m-am căsătorit»…, ai cu şi pentru cine lucra, dar, până la urmă, unde este Sabatul? Unde este Cina Domnului? Nu turaţi la maximum, fiindcă încă de când s-a scris Biblia se vorbea despre Sabat, inclusiv despre Anul Sabatic; omul nu a fost creat pentru a fi epuizat… Grija faţă de creaţie reprezintă o chestiune de credinţă şi de umanitate.”

Pr. profesor Ciprian Robotin, în Capela Arhiereilor, ne-a propus a doua meditaţie: „Grija faţă de aproapele şi faţă de mediul înconjurător în accepţiunea unor cunoscuţi asceţi creştini”. Referindu-se la mesajul Papei Benedict al XVI-lea, părintele ne-a cerut să observăm o realitate dură: „Atunci când Dumnezeu este prezent, lumea devine un loc primitor pentru om, iar când Dumnezeu este alungat, pământul devine neprietenos. De aceea suntem chemaţi să redescoperim vocaţia de fii ai Tatălui Ceresc, de fraţi între noi, ocrotind şi nu stăpânind acele daruri care sunt bune în ochii lui Dumnezeu, dar care au devenit exploatabile în ochii şi în mâinile omului… Trebuie să fim conştienţi că vindecarea lumii pleacă de la însănătoşirea noastră, de la grija pentru suflet, spre purificarea noastră şi a naturii de orice lăcomie şi orice profanare. Papa se referă mereu la Cartea Genezei ca paradigmă a triplei relaţii dintre Creator, fiinţa umană şi creaţie: omul, imaginea lui Dumnezeu, este în centrul creaţiei, nu ca stăpân, ci ca îngrijitor. Acelaşi Papă a ridicat la rangul de Doctor al Bisericii pe Sfânta Hildegard din Bingen (1098–1179), cunoscută datorită viziunilor sale care dezvăluie raportul de determinare totală dintre Dumnezeu, lume şi om. Scrierile sale interpretează creaţia şi istoria, precum şi omul aflat în centrul lumii, din perspectiva istoriei mântuirii. Sfânta Hildegard credea că toate abuzurile asupra naturii sunt cauzate de atitudinea eronată a omului, care uită de originea sa, de locul său în interiorul creaţiei, pierzând reperul existenţei sale. Neajunsul responsabilităţii umane constă în lipsa dreptăţii şi a dragostei pentru adevăr, respectiv în urmărirea intereselor proprii, subliniind că aceste fărădelegi sunt rezultatul uitării de Dumnezeu, pe care o putem numi şi indiferenţă.”

În continuare, pr. Robotin a prezentat cazul fratelui Mihai Neamţu, pentru care, în Arhieparhia de Alba Iulia şi Făgăraş, între anii 2018–2020, s-a întocmit cauza de beatificare. „Fratele Mihai a privit creaţia în lumina credinţei. Comuniunea intimă cu Dumnezeu i-a adus o cunoaştere efectivă a elementelor naturii fizice, care nu mai erau opace în faţa lui, ci îşi revelau inteligibilitatea şi rostul în armonia universală.”

Momentul prezentării rapoartelor eparhiale ne-a dezvăluit numărul mare şi complexitatea activităţilor desfăşurate, dar şi unitatea de acţiune. Ne-am putut recunoaşte fiecare în prezentările celorlalţi. Ceea ce ne uneşte pe toţi, chiar din întreaga lume, cuprinde Rugăciunea Sfântului Rozariu înainte sau după Liturghie, Litania Lauretană urmată de consacrarea la Maica Domnului, devoţiunile la Inima Preasfântă a lui Isus şi Inima Neprihănită a Mariei, adoraţiile (există biserici cu adoraţie perpetuă de 15 ani la Cluj şi Timişoara, zile întregi de adoraţie săptămânală, precum şi în Eparhia de Oradea, joia şi vinerea), acatistele, Paraclisul Maicii Domnului, Calea Sfintei Cruci în sanctuare, biserici şi locuri special amenajate, novenele, exerciţiile spirituale, catehezele, acţiunile caritative, apostolatul ecumenic (s-au prezentat cazuri concrete urmate de convertiri), activităţile formative, pregătirile pentru primirea în Reuniunea Mariană şi reînnoirea anuală a promisiunilor.

Avem grupuri ale Reuniunii Mariane pe WhatsApp, unde promovăm materiale spirituale şi rugăciunea pentru cei bolnavi sau aflaţi în dificultate. Ne este comună participarea la evenimentele legate de Anul Cardinal Iuliu Hossu, iar acum şi de Anul Sfântului Francisc. Noi, orădenii, am adresat în plen invitaţia la Sanctuarul Mănăstirii Franciscane „Maica Domnului”, unde se acordă indulgenţa plenară şi unde avem o expoziţie comemorativă dedicată Sfântului Francisc. Cu toţii participăm la evenimentele eparhiale: conferinţe, concerte, lansări de carte, expoziţii. Colaborăm cu Radio Maria şi cu Maria TV. Prilejuri de convertire, îmbogăţire spirituală şi împrietenire sunt pelerinajele la Rome, Medjugorje, Lourdes, Fatima, Máriapócs, Sighet, Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” din Oradea, Maria Radna, Scăiuş, Prilog, Şişeşti, Bocsig, Stâna de Vale şi Casa „Sfântul Iosif”. S-a subliniat contribuţia marianiştilor la revistele eparhiale, unde există rubrici dedicate Reuniunii Mariane, pe care ni le-am prezentat şi dăruit unii altora.

Un moment important în program a fost prezentarea revistei naţionale a Reuniunii Mariane, „Marianistul”, de către pr. coordonator Anton Rus, care a evidenţiat faptul că „revista este o hrană spirituală cu valoare documentară, fiindcă cineva s-a străduit să scrie, consemnând evenimente trăite sau documentându-se pentru articole. Este o comoară care arată că Reuniunea Mariană există, iar credinţa noastră este vie”.

Moment statutar a fost alegerea noului Comitet Naţional, în urma retragerii doamnelor Angela Groza, preşedintă naţională, şi Lucia Ghişe, vicepreşedintă naţională, şi înlocuirea lor cu două doamne propuse din aceleaşi eparhii: doamna Claudia Bica, din Eparhia de Alba Iulia şi Făgăraş, aleasă preşedintă naţională, şi doamna Mirela Ana Coman, din Eparhia de Maramureş, aleasă vicepreşedintă naţională, votate în unanimitate de Comitetul Naţional, format din preşedinţii eparhiali. S-a propus îmbogăţirea Statutului cu o anexă care să permită numirea ca preşedinţi de onoare a celor merituoşi care se retrag.

Fiecare moment al întâlnirii a fost memorabil prin mesaj, atmosfera caldă şi atenta pregătire. Le suntem recunoscători celor implicaţi. Rugăciunea împreună, la cele trei Sfinte Liturghii, Rozariul şi Calea Sfintei Cruci spre Capela Fecioarei Săracilor din Cărbunari, comuniunea în Capela Arhiereilor, cu prezentare şi meditaţie, vizita la Casa Fericitului Ioan Suciu, unde domnul Ioan Moldovan ne-a edificat asupra perioadei istorice şi a personalităţii arhiereului beatificat, concluziile formulate de preoţii noştri spirituali şi momentele de părtăşie – toate au fost de folos şi trăite în bucurie.

Următoarea întâlnire a fost anunţată pentru anul 2027, la Cluj. Până atunci, încercăm să trăim ca apostoli ai iubirii lui Dumnezeu, urmând-o pe Maria şi dând mărturie despre bucuria trăirii în har prin dăruire, continuând să fim în Biserică mâinile întinse ale preotului.

Să fim „oameni pentru oameni”, cum ne-a îndemnat Preafericitul Claudiu în predica despre slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, care s-a plâns lui Isus: „Doamne, nu am om…!”

Să fim, aşa cum ne-a cerut Mama Cerească în cel mai recent mesaj, „ca un izvor de apă cristalină, tămăduitoare”, pentru a putea fi, întru Dumnezeu şi cu Dumnezeu, misionari ai iubirii şi ai păcii.

CU BLÂNDUL ISUS SĂ NE BINECUVÂNTEZE FECIOARA DE SUS!

Maria-Mirela Filimon

Laura Ologu