„Preot-Calugar
Nascut la data de 28 februarie 1972
Studii: Liceul Industrial, Roman, Neamt
Facultatea: Universitatea Salesiana din Roma, Italia
Superior: Congregatia Fiilor Divinei Providente – Don Orione, Oradea

De ce ati ales aceasta cale a spiritualitatii?
Ce poate fi mai frumos decât sa slujesti lui Dumnezeu si aproapelui?
Care au fost pasii care v-au calauzit spre aceasta vocatie?
Primii pasi în orice vocatie se fac în familie. Astfel a fost si pentru mine începând cu rugaciunile din familie si atentia pentru cei în nevoi, mersul regulat la biserica si exemplul deosebit al preotilor pe care i-am cunoscut.
Cât de greu a fost sa va ”conformati” unei vieti duhovnicesti aparte?
Ca în orice aspect al vietii este nevoie si de reguli, însa nu ar trebui sa fie privite ca pe o îngradire, ci ca pe o orientare, un sprijin. De fapt, când ti-ai gasit chemarea nu este greu, totul devine firesc.
Daca nu ati fi optat pentru ”meseria” de preot în ce domeniu profesional v-ar fi placut sa excelati?
Permiteti-mi o observatie la aceasta întrebare, chiar daca ati folosit ghilimele pentru cuvântul meserie, mie îmi place sa subliniez ca preotia este o vocatie prin care se raspunde unei chemari. Raspunzând totusi întrebarii probabil as fi fost un bun constructor pentru ca mereu mi-a placut sa ridic si sa protejez.
Care sunt cele mai mari ispite ale vietii preotesti?
Sa crezi ca tu esti cel care le poate face pe toate sau le stie pe toate; individualismul; sa crezi ca ai facut destul … .
Cum ne mai pastram azi credinta?
Daca ne referim la societatea noastra occidentala, pare ca tindem spre autosuficienta, indiferentism, iar scaderea numarului credinciosilor practicanti par sa denote o criza de credinta. În realitate, credinta este vie în sufletul oamenilor doar ca sunt forme diferite de manifestare si traire. Lucrul acesta l-am înteles cel mai bine în dialog cu adolescentii. În ce priveste pastrarea credintei, fundamental ramâne exemplul celor din jur. Fiecare generatie are nevoie de modele.
Sunteti un preot iubit de copii, cum faceti sa-i atrageti spre biserica?
Pornesc de la convingerea unui crez pe care l-a avut si Sfântul Luigi Orione ca: „Tinerii sunt comoara cea mai de pret a familiei si a societatii. Dupa modelul în care sunt educati si mediul în care cresc, ei vor fi soarele sau furtuna zilei de mâine”, iar realitatea pe care am gasit-o la Oradea în Centrul „Don Orione” a fost un privilegiu: sute de copii si tineri la scoala, oratoriu si scout.
Isus a spus ”Lasati copiii sa vina la mine”. Este firesc ca într-un apostolat copiii sa aiba prioritate. De asemenea este firesc ca ei sa îl descopere pe Dumnezeu, sa fie recunoscatori pentru viata primita, pentru tot ce fac pentru ei parintii si educatorii lor.
În ce ma priveste ma straduiesc sa fiu în mijlocul lor în toate ipostazele: muncim împreuna, ne rugam, ne jucam, cântam, mergem în excursii, tabere… si cred ca atunci când ei ma vad fericit si împlinit, marturisindu-le ca tot ce fac este prin credinta cu siguranta se nasc întrebari dar si raspunsuri!
Ce înseamna sa fii om?
Psalmistul se întreba în Psalmul 8: Doamne ce este omul? Si raspunde „L-ai facut cu putin mai mic decât pe îngerii, l-ai încununat cu cinste si maretie …”. A fi OM, înseamna sa ne pastram aceasta demnitate primita de la Dumnezeu (prin tot ce suntem si facem) si sa o respectam pe a celorlalti.
Care este rolul bisericii în societate?
Cred ca mai întâi trebuie sa definim Biserica. Biserica este comunitatea credinciosilor botezati, preoti si credinciosi împreuna. Ea are un rol multiplu. În primul râd trebuie sa ajute sufletele sa se sfinteasca si sa se mântuiasca, deci este sfintitoare. Apoi luând exemplul lui Isus de la ultima Cina, când a spalat picioarele ucenicilor, Biserica (comunitatea) este slujitoare, adica trebuie sa aiba grija de cei saraci, batrâni, bolnavi, orfani… dând viata evangheliei de la Matei 25, 31-46 „…am fost flamând, gol, la închisoare… când Doamne? … când unuia dintre acestia mai mici ati facut”.
Un alt rol important al Bisericii este acela de a educa. De aceea Biserica a fost mereu preocupata de educatia întregului popor, dar cum este si firesc, mai ales a celor mici. Avem fundamentul biblic când Isus spune: „Lasati copii sa vina la mine” (Mt,19,14), precum si în misiunea lasata apostolului Petru „Paste mieluseii mei” (In 21,15). Aspect împlinit de-a lungul istoriei în atâtea locuri din lume, sa ne gândim la Scoala Ardeleana, în cazul nostru. Educatia este un aspect mereu actual, lucru confirmat si de Sfântul Parinte Papa Francisc când spune: „reînnoirea unei tari porneste de la educatie si scoala”.
Ce sunt bolile incurabile date unor copii?
Trebuie sa recunoastem ca noi oamenii suntem creaturi limitate si nu avem cum sa le întelegem pe toate. Suferinta ramâne un mister. Isus nu a dat un raspuns, de ce sufera cei mici si nevinovati, dar El însuti a luat suferinta asupra Sa murind pe lemnul Crucii. Noi crestinii suntem chemati sa facem tot ce putem pentru alinarea celor suferinzi.
În acest sens cei aflati în suferinta sunt o încercare majora pentru credinta si iubirea noastra a celor din jurul lor. Ei sunt testul suprem pentru a-L vedea pe Dumnezeu în cei mai mici si mai slabi dintre noi. Acceptarea lor cu iubire, cresterea si integrarea lor, ne face pe noi cei din jur sa devenim mai buni, mai apropiati de Dumnezeu. Prezenta între noi a acestor copii trebuie sa ne faca sa ne punem multe întrebari legat de cum putem sa raspundem corect acestor încercari pastrând în centrul atentiei Iubirea (Caritatea) lui Dumnezeu, faptul ca prin acesti copii El este cel care ne iubeste si ne îndeamna sa devenim mai buni. Certitudinea celor afirmate am avut-o în scoala noastra unde avem câtiva copii diferit abili, copii care au facut minuni în viata colegilor lor.
Cum putem sa ne regasim starea de echilibru?
Facând o scara a valorilor, definind prioritatile si învatând cuvântul destul sau suficient! De multe ori se da prea mult timp, spatiu si importanta unor aspecte inutile, care tind sa ne fure din viata (care nu este vesnica aici pe pamânt), din relatia cu Dumnezeu, cu familiarii, prietenii, colegii, rudele…
Ce conteaza în viata?
Sa fim oameni, dupa chipul si asemanarea Celui ce ne-a creat. Sa-l respectam pe cel de lânga noi. Fiecare persoana indiferent de apartenenta etnica, sociala sau de cult are demnitatea sa si poarta pe chipul sau frumusetea lui Dumnezeu, amintindu-mi în acest moment cuvintele Sfântului Luigi Orione lasate ca regula de viata pentru fiii sai spirituali: „sa nu întrebati niciodata pe nimeni ce limba vorbeste, din ce neam este sau ce credinta are ci doar cu ce îl putem ajuta”.
Ce va place sa faceti în timpul liber?
Nu am asa ceva!
Ce va face fericit?
Când dupa o zi de slujire merg la culcare obosit si cu constiinta împacata ca nu am irosit timpul care este mare har de la Dumnezeu!

Sursa: http://zidezi.ro