Pe 27 mai 2026, ne-am despărțit cu strângere de inimă și cu greu de ultimii oaspeți ai Uniunii Mondiale a Profesorilor Catolici (UMEC). Plecarea musafirilor din Italia, Scoția, Belgia, Regatul Unit, Olanda, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Nigeria și România lasă în urmă o imensă bucurie sufletească ce ne va hrăni spiritual mult timp de acum înainte.

 

Să aduci o delegație mondială în orașul tău este o responsabilitate uriașă, dar și o bucurie greu de descris în cuvinte, în spatele căreia se ascund ani de strădanie constantă, speranțe și o dorință imensă de a-i aduce aici, în România, pentru a le arăta frumusețea oamenilor noștri. La acest vis împlinit am muncit umăr la umăr, timp de ani de zile, alături de Episcopia Greco-Catolică de Oradea, de Părintele Popa Paul și de întreaga echipă din Biroul Pastoral pentru Laici.

 

Pentru mine, este întotdeauna o uriașă bucurie și o adevărată onoare să mă regăsesc în organizarea unor astfel de evenimente alături de ei. Să lucrezi în această comuniune, sub îndrumarea Preasfinției Sale, este o binecuvântare; este un lider extraordinar, un om cald, care face atâtea lucruri minunate, de suflet, pentru comunitatea noastră. Când ne unim forțele pentru un scop atât de înalt, munca devine o sărbătoare, iar acest eveniment a fost, înainte de toate, un moment de profundă împlinire pentru noi toți.

 

Această bucurie curată a fost împărtășită din plin și de colegii noștri. Mi-a rămas întipărită în suflet mărturia plină de emoție a unei colege, care mi-a spus: „Am simțit cu adevărat, pentru prima dată, ce înseamnă să fii cadru didactic catolic.” Când vezi că munca de organizare reușește să atingă profund inimile profesorilor noștri, înțelegi că fiecare efort a meritat cu prisosință. Cei care au reușit să ajungă la sufletul nostru au fost distinșii noștri conferențiari: Arhiepiscopul Vincent Dollmann, Roisin Coll, Julie-Anne Tallon, Daniëlle Woestenberg, Theresa Okafor, Giuseppe Desideri, Ester Flocco, sub coordonarea președintelui UMEC, Jan de Groof. Ei ne-au împărtășit repere prețioase, arătându-ne, cu profesionalism și căldură, ce înseamnă, cu adevărat, să fii dascăl catolic.

 

Dincolo de programul oficial, dinamic și solicitant, un astfel de eveniment trăiește prin oamenii din spatele scenei, prin cei care au transformat fiecare provocare organizatorică într-un moment de conexiune autentică. În această echipă, fiecare om a adus un strop din darul său special pentru a pune lucrurile în mișcare.

 

Prezența constantă a Ramonei Dragoș a fost o adevărată ancoră de optimism, energia și buna ei dispoziție molipsitoare luminând fiecare clipă a întâlnirii. Oaspeții noștri s-au simțit cu adevărat acasă datorită Laurei Ologu, cea care a preluat participanții cu infinită răbdare, navigând cu zâmbetul pe buze prin labirintul birocrației și al cumpărăturilor de ultim moment.

 

Atunci când tehnologia părea să ne depășească ritmul, Alex Cristea a fost omul providențial, gata să rezolve cu calm și pricepere orice urgență tehnică sau logistică apărută. Atmosfera de sărbătoare a primit o notă de profundă sensibilitate datorită Roxanei Mureșan și lui Ovidiu Lazar; vocile lor minunate au înfrumusețat momentele noastre de părtășie, sprijinul lor extinzându-se cu generozitate în zona suportului tehnic și al esteticii sălilor de conferință. Iar pe tot parcursul acestor zile, Eugen Ivuț a fost acel sprijin discret și de neprețuit din umbră — ne-a însoțit la fiecare pas cu un cuvânt bun, un zâmbet cald și a imortalizat prin obiectivul camerei sale emoțiile pe care le vom purta mereu în suflet.

 

Această dăruire s-a reflectat pe deplin în școlile noastre, acolo unde oaspeții străini au descoperit excelența și căldura învățământului local. Fiecare vizită a fost o mărturie a dedicării cadrelor didactice:

 

 La Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, oaspeții au fost fascinați de frumusețea claselor și de mediul de lucru cald, participând cu emoție și la Sfânta Liturghie alături de elevi. Mulțumesc doamnelor director Nica Antonia și Mureșan Rodica și întreg colectivului de cadre didactice pentru primirea excepțională și pentru atmosfera de har pe care au coordonat-o.

 

 La Liceul „Don Orione”, am văzut transpusă în realitate, cu o creativitate vibrantă, întreaga curriculă școlară pusă în scenă de copii. Mulțumesc domnului director Stoica Alexandru pentru modul impecabil și călduros în care ne-a deschis porțile, alături de echipa sa de profesori.

 

 Liceul „Szent László” ne-a purtat pe toți într-o lume de poveste, introducându-ne în magia basmului maghiar, un moment de o rară sensibilitate culturală. Alături de elevii și cadrele didactice de aici am împărtășit, de asemenea, momente înălțătoare în cadrul Sfintei Liturghii. Mulțumesc doamnei director Konrad Erzsebet Katalin pentru implicarea și ospitalitatea desăvârșită.

 

 O experiență profund impresionantă a fost vizita la CSEI Nr. 1. Mulțumesc conducerii acestei instituții, doamnei Pantazi Teodora, pentru dăruirea cu care i-a primit pe oaspeți, oferindu-le ocazia de a vedea cum dragostea și profesionalismul transformă educația specială într-o operă de artă cotidiană.

 

Deschiderea festivă a acestei conferințe internaționale a reflectat perfect spiritul de colaborare al întregii comunități orădene. Îi sunt profund recunoscătoare doamnei director a CJRAE Bihor, Avrigeanu Cristina, pentru deschiderea extraordinară spre colaborare și pentru suportul de neprețuit oferit în organizarea acestui moment inaugural. Acest debut a fost onorat de prezența Domnului Primar al municipiului Oradea, Birta Florin și a reprezentantei Inspectoratului Școlar Județean Bihor, Moruț Liana, demonstrând încă o dată sprijinul instituțional. Strălucirea spirituală deosebită a adus-o prezența Înaltpreasfințitului Giampiero Gloder, Nunțiul Apostolic în România, a cărui binecuvântare a adus mesajul de unitate al întregii Biserici Universale direct în mijlocul nostru. Preasfințitul László Böcskei ne-a onorat și ne-a bucurat sufletele cu acea căldură părintească și deschidere ce caracterizează atât de frumos comunitatea din Oradea.

 

Plecate din inima unui om profund mișcat de tot ce s-a întâmplat, aceste rânduri nu sunt o simplă înșiruire de nume, ci o reverență în fața unei uriașe rețele de oameni care au vibrat la unison. Atunci când biserica, școlile, autoritățile locale și o echipă unită își pun împreună forțele, Oradea nu doar că apare pe harta mondială, ci devine ea însăși un model de comuniune, prietenie și vocație pedagogică.

 

Plecarea oaspeților noștri lasă în urmă o tăcere plină de har și o recunoștință profundă care nu se va stinge curând. Să trăiesc acest miracol organizatoric umăr la umăr cu voi a fost mai mult decât o onoare, a fost o îmbrățișare caldă a lui Dumnezeu, care ne-a arătat că atunci când clădim poduri de iubire și credință, nicio distanță nu ne mai poate despărți.

Prof. consilier școlar Popa Ana

Sursa: www.liceuliuliumaniu.ro