De Salvatore Cernuzio
Cu blugi şi încălţat cu Nike, Carlo Acutis intră în paradis. Tânărul din Brianza mort în anul 2006 la cincisprezece ani din cauza unei leucemii fulminante, a fost beatificat sâmbătă, 10 octombrie 2020, după-amiază la Assisi într-o ceremonie care a avut participarea a peste trei mii de persoane, răspândite în tot oraşul din Umbria, provenind îndeosebi din Italia, dar şi din străinătate. Numere mici, luând în considerare devoţiunea enormă de care se bucură în toate părţile lumii, pentru că sunt limitaţi din cauza restricţiilor Covid.
De fapt, au fost mii cererile de participare respinse de Dieceza din Umbria pentru a garanta distanţările necesare: „Altminteri aici s-ar fi revărsat milioane”, explică organizatorii. Îndeosebi din Brazilia, unde a avut loc prima minune prin mijlocirea lui Carlo, din Marea Britanie, dar şi din SUA, din Liban, din Polonia, unde Biserica a anunţat că vrea să-l proclame pe Acutis „ocrotitor al tineretului”.
L-au rebotezat „sfântul lui millennials„, „influencer-ul lui Dumnezeu”, „patronul web-ului” în virtutea pasiunii şi a competenţei înnăscute pentru noile tehnologii. Carlo, pe care papa l-a indicat ca „model” în exortaţia Christus vivit, mânuia algoritmele precum mânuiau maşinuţele cei de vârsta lui, crea situri şi bloguri, organiza evenimente web şi expoziţii despre miracolele euharistice, temă care îl răpise încă din fragedă vârstă. Tocmai din web, de multe săptămâni, din transmisiuni directe streaming, evenimente Facebook şi video chat, a pornit o extraordinară mişcare pentru a însoţi evenimentul de sâmbătă în ţinutul Sfântului Francisc, ales ca loc de beatificare datorită devoţiunii profunde pe care Carlo o avea faţă de Sărăcuţ.
Celebrarea a fost prezidată de cardinalul Agostino Vallini, delegat al papei pentru bazilicile papale din Assisi, care la citirea scrisorii apostolice, terminată cu dezvelirea portretului, a fost acoperit de aplauze care au durat peste patru minute. Carlo Acutis va fi celebrat de fiecare dată la 12 octombrie, „ziua naşterii lui pentru cer”.
De multe săptămâni Assisi, unde în fiecare biserică, bar, magazin, se găseşte o imagine a lui Acutis, ciufulit şi zâmbitor în treningul său roşu, a fost luată cu asalt. Exact din 1 octombrie, zi în care a fost descoperit mormântul în Sanctuarul Despuierii şi trupul tânărului a fost găsit aproape intact. Fotografiile rămăşiţelor pământeşti au devenit virale pe social şi din blogosfera catolică unii au strigat la minune: „Trupul este nedescompus!”. Dieceza de Assisi a intervenit pentru a explica faptul că, în momentul exhumării la începutul anului 2019, trupul tânărului a fost găsit „în starea normală de transformare proprie condiţiei de cadavru”. Totuşi, diferite părţi ale corpului era încă „în conexiunea lor anatomică”; apoi, în vederea expunerii, au fost supuse la diferite tehnici de conservare şi integrare. Îndeosebi faţa, reconstruită cu o mască din silicon.
Rezultatul este artificial, însă impresionant. Carlo, cu treningul albastru şi rozariul în mâini, pare că aproape doarme în spatele casetei din sticlă şi aur. Sute de persoane s-au revărsat în aceste zile pentru a-l vizita. Măsurile de prevenţie anti-Covid au dublat timpii şi cozile: „Şi aşa oamenii sunt dispuşi să aştepte ore numai să-şi poată face numai un semn al crucii”, explică un frate care este în serviciul de ordine. În afara sanctuarului, de dimineaţa devreme, sunt grupuri de tineri şi tinere, scoutişti, preoţi, surori, familii. Şi este un tată englez care îngenunchează cu cei trei copii blonzi şi foarte mici cărora le explică pe scurt istoria lui Acutis. Împreună recită un „Tatăl Nostru”.
Ei ca şi sute de alţi cinstitori s-au revărsat cu multe ore înainte de începutul ceremoniei în piaţa bazilicii inferioare a „Sfântului Francisc” sau în a „Santa Maria degli Angeli”, unde sunt instalate ecrane mari care proiectează filmări ale lui Carlo copil – în călătorie, acasă, la prima Împărtăşanie sau în pelerinaj – şi peste şaptezeci de rânduri de scaune. În schimb, în piaţa bazilicii superioare, loc al Liturghiei, credincioşii sunt aşezaţi pe marea pajişte din faţă. Toţi pelerinii, sub umbrele şi cu rigurozitate purtând mască, fiind controlaţi în prealabil cu termo-scannerul, ascultă bucăţi muzicale inspirate din cuvintele pe care Carlo le-a încredinţat jurnalului său personal cu coperta lui Harry Potter.
„Nu eu, ci Dumnezeu” este aforismul cel mai vestit al tânărului prin care încerca să explice tinerilor de vârsta sa că sfinţenia este un proces de sustragere: mai puţin noi înşine, mai mult spaţiu pentru Domnul. Aceasta a fost cifra celor 5.460 de zile de viaţă, şi atunci când în cele şaptezeci şi două de ore leucemia l-a consumat într-un pat de spital provocându-i o hemoragie cerebrală. „A murit ca un sfânt. Doctorii îl întrebau «suferi?» şi el răspundea: «Sunt oameni care suferă mai mult decât mine». Niciodată o plângere, ci cu zâmbetul până în ultima clipă”, relatează mama Antonia Salzano, femeie energică şi solară, angajată în aceşti ani să ţină vie amintirea fiului şi să promoveze în cele cinci continente expoziţiile despre miracolele euharistice. Îmbrăcată în negru, alături de soţul Andrea, întreprinzător şi fost manager de la Vittoria, Antonia a purtat în procesiune relicva „copilului” său. Inima.
„Suntem deosebit de admiraţi şi atraşi de viaţa şi de mărturia lui Carlo Acutis”, a spus cardinalul Vallini la omilie. „Era un tânăr normal, simplu, spontan, simpatic, iubea natura şi animalele, juca fotbal, avea mulţi prieteni de vârsta lui, era atras de mijloacele moderne de comunicare socială, pasionat de informatică, şi ca autodidact construia programe pentru a transmite evanghelia, pentru a comunica valori şi frumuseţe”. „Dorinţa sa arzătoare – a mai spus cardinalul – era aceea de a atrage cât mai multe persoane la Isus, devenind vestitor al evangheliei înainte de toate cu exemplul vieţii”.
„Era extraordinară capacitatea sa de a mărturisi valorile în care credea”, cum sunt apărarea „sacralităţii vieţii împotriva avortului şi a eutanasiei”, chiar cu preţul de „a înfrunta neînţelegeri, piedici şi uneori chiar să fie luat în râs”. Însă viitorul fericit mergea înainte pe drumul său şi se refugia în reţea care pentru el, a subliniat Vallini, nu era „mijloc de evadare” ci „spaţiu de dialog, cunoaştere, împărtăşire, respect reciproc, de folosit cu responsabilitate, fără a deveni sclavi şi refuzând bulismul digital”.
„Să ne ajute Isus, cu exemplul lui Carlo, să luăm tot mai în serios credinţa”, a spus în schimb episcopul de Assisi, Domenico Sorrentino, în mulţumirile de încheiere, anunţând o iniţiativă de caritate: „Premiul internaţional Francisc de Assisi şi Carlo Acutis pentru o economie a fraternităţii”. „Un mic răspuns la enciclica Fratelli tutti pe care exact cu o săptămână în urmă Papa Francisc a semnat-o în acest loc de har”.
(După Vatican Insider, 10 octombrie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: www.ercis.ro