„A doua întâlnire din cadrul Proiectului Conferintele Unirii, a avut loc joi, 22 martie 2018, la Muzeul Cetatii si Orasului Oradea, unde gazda evenimentului a fost doamna Angela Lupsea, care a transmis si un cuvânt de salut alaturi de Preasfintitul Parinte Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea.
Evenimentul se înscrie în seria restituirilor documentare ale istoriei contemporane a României, cu privire la o personalitate nationala, Stefan Cicio Pop) si doua locale, avocatii Ioan Ciordas si Nicolae Bolcas din Beius, care au luptat pentru Unirea românilor din Transilvania si Ungaria cu România.
Domnul profesor universitar dr. Corneliu Padurean de la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad a conferentiat despre marea personalitate a lui Stefan Cicio Pop, care s-a nascut în satul Sigau de lânga Dej, judetul Cluj, la 1 aprilie 1865, într-o familie greco-catolica. Ramas orfan de mic copil a fost adoptat si crescut de catre un unchi al sau, Vasile Pop din Gherla. Scolile primare le-a facut la Dej, liceul la Dej si Sibiu. A urmat cursurile universitare la Budapesta si Viena. Dupa ce a obtinut diploma de avocat, în anul 1891, s-a stabilit la Arad. Conferinta domnului profesor a avut titlul „Stefan Cicio Pop parinte al patriei”.
Domnisoara dr. Diana Iancu, muzeograf în cadrul Muzeului Cetatii Oradea a avut ca si titlu al expunerii „Martirii Ioan Ciordas si Nicolae Bolcas în slujba neamului românesc”.
Ioan Ciordas si Nicolae Bolcas sunt pilde vii de nationalism. Au animat – cu o exemplara putere de munca – viata politica, culturala, sociala si economica sud-bihoreana. Ioan Ciordas a actionat conform crezului sau national, exprimat în formularea: „Viata mea este a poporului meu”.
Nicolae Bolcas a fost calauzit de principiul: “Daca întregirea neamului ne va cere jertfe vom sti cum sa le dam”.
Militanti consecventi pentru apararea fiintei nationale Ioan Ciordas si Nicolae Bolcas i-au reprezentat pe românii beiuseni la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, unde, s-a adoptat Rezolutia de Unire cu Tara.
Viata le-a fost curmata în fatidica noapte de 3 spre 4 aprilie 1919. Nu au apucat sa vada împlinit idealul care i-a animat o viata întreaga, si pentru materializarea caruia au actionat cu dârzenie, încredere si dinamism.
„ … Din jertfa lor s-a plamadit eliberarea noastra … Moartea lor n-a fost numai o moarte personala, ci una de substituire … Glorie voua scumpi martiri si binecuvântata fie amintirea voastra”.
