„Sfânta Macrina, Sora Sfântului Vasile cel Mare, se naste în 328, într-o familie bogata, dar în acelasi timp foarte credincioasa, la Cezareea Capadociei, din parintii – tatal Vasile si mama Emelia. Au zece copii: 5 baieti si cinci fete, dintre care 3 Episcopi si sfinti: Sfântul Vasile, Sfântul Grigore de Nissa, si Sfântul Petru. Numele de Macrina îl mosteneste de la bunica sa Macrina care era sfânta la rândul ei.
La vârsta de 14 ani , Sfânta Macrina se consacra lui Isus si îi ofera darul cel mai placut Domnului – castitatea, dar nu separata de celelalte virtuti: umilinta si ascultarea si spirit total de abnegatie. Tinerica fiind si foarte frumoasa, îsi gaseste o cetate sigura de aparare împotriva momelilor pamântesti, în mama sa Emelia. Legatura dintre mama si fiica este extrem de puternica, asa dupa cum exprima mama sa: "în timp ce am purtat pe ceilalti fii în trupul meu, timp de 9 luni, pe Macrina am purtat-o toata viata."
Sfânta are o influenta binefacatoare asupra tuturor celor cu care vine în contact. Sfântul Vasile cel Mare, terminând studiile se întoarce în tara plin de glorie, pentru succesele sale de mare magistrat. Dupa putin timp, Sfânta Macrina prin exortatiile sale calde, dar mai ales prin viata sa, îl orienteaza spre îmbratisarea saraciei si dedicarea lui Cristos. Este o îndrumatoare înteleapta pentru fratii ei. Pentru cel mai mic dintre frati, Petru, Sfânta Macrina este o doica si învatatoare. Pentru mine, zice Sf. Grigore, este: mama, maestra si izvor de orice bine.
Între anii 355-360, la câtiva ani dupa moartea tatalui sau, Sfânta Macrina se retrage la Annesi, si se dedica unei vieti solitare. Femeie activa, transforma locuinta sa într-un loc de asceza, adunând în jurul ei servitoarele, femeile pioase care frecventau casa, si chiar pe mama ei, Emelia. În anul 357 într-un moment în care monahismul se dezvolta în cele doua forme caracteristice: anahoreza si cenobismul, Sfânta Macrina organizeaza definitiv Manastirea feminina de la Annesi, bazata pe stilul de viata cenobitica (comunitara). Norma de viata este munca si rugaciunea. Macrina nu se limiteaza sa asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ci ea îsi fixeaza privirea asupra legii perfecte, legea libertatii si a iubirii, si este fidela nu ca una care asculta, ci ca una care pune în practica si gaseste fericire în aplicare. Recitarea continua a psalmilor este pentru Sfânta Macrina un însotitor credincios. Orgoliul acestor femei pioase este temperanta, gloria lor este viata ascunsa, bogatia lor, saracia. Sfântul Grigore de Nissa subliniaza ca aceste fecioare, în frunte cu maestra lor, prin asceza au depasit legile naturii umane, "pentru ca în trup fiind, planau pe firmament în compania puterilor divine."
Sfânta Macrina moare în faima de sfintenie în anul 380. Cu toata îmbracamintea sa simpla, trupul iradia stralucirea sfinteniei. Este înmormântata în templul celor 40 de martiri din Ibora, alaturi de mama sa, Emelia.
Surorile Baziliene sunt fiicele spirituale al Sfântului Vasile cel Mare (329-379) si a surorii sale Sfânta Macrina (328 – 380). Prima Manastire Baziliana feminina a fost organizata de Sfânta Macrina pe malul râului Iris la Annesi în anul 355.
Idealul unei surori baziliene este dragostea fata de Dumnezeu si fata de aproapele, izvorâte dintr-o credinta vie si puternica. Acesta este si mesajul pe care surorile doresc sa-l transmita fratilor si surorilor care traiesc într-o lume ce pare a fi insensibila fata de Dumnezeu, pentru ca în cautarea lor sa fie patrunsi de o noua lumina.
Surorile Baziliene din România, Provincia "Inima Neprihanita a Sfintei Fecioare Maria", au acum în 2015 un numar de 41 Surori. Ele îsi desfasoara apostolatul pe teritoriul a trei Eparhii.
