„Sâmbata, 5 noiembrie, în Albania a avut loc beatificarea arhiepiscopului de Durazzo si a 37 de însotitori, grup alcatuit din doi episcopi, 21 de preoti diecezani, sapte calugari din Ordinul Fratilor Minori, trei membri ai Societatii lui Isus, un seminarist si patru laici, unul dintre ei fiind aspirant la viata consacrata, toti martiri pentru Cristos în perioada 1945-1974. Cardinalul Angelo Amato, trimis al papei Francisc în Albania, pentru a prezida Sfânta Liturghie de beatificare, celebrata în catedrala Sfântul Stefan, din Shkodër, a acordat postului nostru de Radio un interviu, în calitate de prefect al Congregatiei pentru Cauzele Sfintilor.
Cardinalul Amato a contextualizat martiriul noilor fericiti albanezi, printr-o descriere succinta a perioadei dictaturii comuniste:
Card. Amato: „În acei ani, a avut loc instaurarea unei crunte dictaturi comuniste care a oprimat într-un mod fara precedent orice manifestare a credintei. Albania a fost unicul stat care s-a proclamat ateu, fiind loviti, fara nici o distinctie, atât credinciosii crestini catolici si ortodocsi, cât si credinciosii musulmani. Catolicii au fost vizati în mod deosebit pentru dinamismul lor cultural si pentru puternica identitate de credinta. Însa, în ciuda infernului declansat de o persecutie arbitrara si nedreapta, martirii albanezi au manifestat fata de dusmani aceleasi sentimente si comportamente avute de Isus: iertare, credinta, tarie, fraternitate si milostivire. Ei sunt marturisitorii acelei noi umanitati care, în istorie, seamana pace, bucurie, fraternitate si nu razboaie, diviziuni si crime. Ei au exaltat autenticele valori ale fiintei omenesti create – cum spunea Dante Alighieri – nu pentru a trai în urâciune, ci pentru a urma virtutea si cunoasterea. În acea furtuna de umilinte si de sânge, multi se întrebau unde este Dumnezeu. Au fost martirii însasi cei care au raspuns acestei frecvente obiectiuni privind presupusa absenta a lui Dumnezeu. Era cu ei, îi sustinea în chinuri, urca alaturi de ei pe Calvar, suferea împreuna cu ei. În martirii albanezi, Isus Cristos retraia patimirea si moartea sa. Isus era alaturi de parintele Lazar Shantoia când a fost împuscat la Tirana, în data de 5 martie 1945; era alaturi de parintele Ndre Zadeia, ucis prin împuscare la Shkodër, la 25 martie 1945. În acelasi fel, la 4 martie 1946, în ceasul executiei prin împuscare, Isus aducea alinare iezuitilor Ioan Fausti si Daniel Dejani, franciscanului Iona Shllaku, seminaristului Marcu Cuni, tânarului de doar douazeci si unu de ani, Gjelosh Lulaschi si lui Qerim Sadiku, laic casatorit si tata.
Despre cruzimea imposibil de descris prin cuvinte, prefectul Congregatiei pentru Cauzele Sfintilor a amintit uciderea monseniorului Francisc Gjini, episcop de Shkodër, fost superior al Abatiei Nullius de Mirdita, care a fost împuternicit de catre ceilalti episcopi sa dialogheze cu regimul aflat la putere. Mons. Gjini a fost arestat, acuzat de propaganda anti-comunista, torturat si supus la foame si sete pâna la epuizare. Mai mult, a fost agatat de un copac în curtea Departamentului de Securitate, fiind batut cu bâta si lasat sa cada în groapa latrinei. În final, episcopul Gjini a fost executat, la 8 martie 1948, împreuna cu alti 18 preoti si laici.
Curajul supraomenesc cu care martirii albanezi au înfruntat aceste torturi a fost rod al harului dat de Cristos, care i-a sustinut de-a lungul chinurilor îngrozitoare.
Referindu-se la însemnatatea si sensul avute de moartea martirica a noilor fericiti pentru Biserica din Albania, cardinalul Angelo Amato a spus: „Gratie Providentei Divine, arborele Crucii biciuit de furtuna comunista, a înflorit din nou în prezent în Albania, cu o reînnoita energie, dupa exemplul lui Cristos rastignit si înviat. Biserica – marturisitoare a Cuvântului lui Isus: „Daca m-au persecutat pe mine, va vor persecuta si pe voi” (IN 15, 18-20) – dupa asuprire a renascut mai stralucitoare decât înainte, întarita si de marturia fiilor sai martiri”.
Sursa:http://ro.radiovaticana.va
