Documentele Conciliului Vatican II. II. Constituția Sacrosanctum Concilium. 4. Misterul euharistic

Dragi frați și surori, bine ați venit!

Continuăm catehezele despre documentele Conciliului Vatican al II-lea, în special despre Constituția Sacrosanctum Concilium (SC) privind Liturghia.

Când Sfântul Augustin dorește să le explice noilor botezați misterul Trupului lui Cristos, reia cuvintele Sfântului Pavel pe care le-am ascultat: „Voi sunteți trupul lui Cristos și, fiecare în parte, mădulare ale lui” (1 Cor 12,27). Și adaugă: „Primiți propriul vostru mister. La ceea ce sunteți răspundeți: Amin, iar răspunsul vostru este ca o semnătură. Vi se spune: «Trupul lui Cristos», iar voi răspundeți: «Amin». Fiți, așadar, mădulare ale trupului lui Cristos, pentru ca aminul vostru să fie adevărat. […] Fiți ceea ce vedeți și primiți ceea ce sunteți” (Predica 272: PL 38, 1247).

Imediat după evocarea Cinei celei de Taină a lui Isus, Constituția despre Liturghie vorbește despre Euharistie în acești termeni augustinieni. Pentru creștini, a participa la masa Domnului înseamnă, de fapt, „a fi formați de Cuvântul lui Dumnezeu, a se hrăni la masa Trupului Domnului și a aduce mulțumire lui Dumnezeu” (cf. SC, 48). Primindu-L în Cuvântul Său și în Euharistie, devenim ceea ce primim. Devenim Trupul al cărui Cap este Cristos cel înviat, așezat la dreapta Tatălui (cf. Col 1,18), care ne pregătește un loc în ceruri (cf. In 14,3): astfel, Euharistia este sacramentul Împărăției care vine. Este Pâinea călătoriei, care ne conduce spre patria cerească, până în ziua binecuvântată în care „Dumnezeu va fi totul în toți” (1 Cor 15,28).

Adunarea liturgică oferă jertfa „nu numai prin mâinile preotului, ci și împreună cu el” (SC, 48). Din această perspectivă, Euharistia este forma jertfei spirituale a creștinilor (cf. Evr 13,16; Rom 12,1), ca drum al unirii cu Dumnezeu și al unirii reciproce. Participând la ea, ei învață „să se ofere pe ei înșiși și, zi de zi, să fie desăvârșiți, prin Cristos, în unitatea cu Dumnezeu și între ei” (ibid.). Astfel, incorporându-ne în Cristos, acest dar ne introduce, prin urmare, în dinamica unității, care oferă un antidot puternic împotriva germenilor de dezbinare ce subminează lumea noastră, comunitățile noastre, familiile noastre și inimile noastre (cf. SC, 47).

Preaiubiților, atunci când participăm la Euharistie suntem invitați să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și să ne hrănim la masa Domnului, unde El însuși se oferă Tatălui. Aceste două părți ale Sfintei Liturghii, Liturghia Cuvântului și Liturghia Euharistică, „sunt atât de strâns unite între ele, încât formează un singur act de cult” (SC, 56).

În ceea ce privește Cuvântul, trebuie să ne amintim că nu este vorba doar de a dobândi o cunoaștere intelectuală a Scripturilor, ci de a primi Cuvântul „viu și lucrător” (Evr 4,12), adresat de Dumnezeu tuturor și, în același timp, fiecăruia în parte, un Cuvânt care hrănește și susține împreună cu Pâinea euharistică și ne face să trecem de la degradarea păcatului la viața nouă în Cristos. „Euharistia ne deschide spre înțelegerea Sfintei Scripturi, după cum Sfânta Scriptură luminează și explică, la rândul ei, Misterul euharistic” (Benedict al XVI-lea, Exortația apostolică post-sinodală Verbum Domini, 55).

Conciliul Ecumenic Vatican al II-lea a cerut să fie deschise mai larg comorile Bibliei, pentru ca masa Cuvântului lui Dumnezeu să fie oferită credincioșilor cu mai multă bogăție (cf. SC, 51). Reforma liturgică a transpus această cerință în acea comoară care este Lecționarul, adică cartea care adună toate lecturile biblice pentru celebrările liturgice. Această bogăție a fost extrasă din izvorul cel mai curat al Tradiției vii, care unește fidelitatea față de tradiție cu deschiderea către un progres legitim (cf. SC, 23).

Începutul capitolului al II-lea al Constituției despre Liturghie este țesut din referințe la marele fluviu al Tradiției, care merge de la Părinții Bisericii până la noi. Îl citez:

„Mântuitorul nostru, la Cina cea de Taină, în noaptea în care a fost trădat, a instituit jertfa euharistică a trupului și a sângelui său, pentru a perpetua de-a lungul veacurilor, până la întoarcerea sa, jertfa crucii și pentru a încredința astfel iubitei sale Mirese, Biserica, memorialul morții și învierii sale: sacrament al iubirii, semn al unității, legătură a carității, ospăț pascal, în care se primește Cristos, sufletul este umplut de har și ni se dă arvuna gloriei viitoare” (SC, 47).

Dragi frați și surori, să ne adăpăm cu credință din acest izvor al vieții dumnezeiești și să ne lăsăm transformați de misterul pe care îl celebrăm.

În sfârșit, gândul meu se îndreaptă către tineri, către bolnavi și către tinerii căsătoriți; astăzi celebrăm Solemnitatea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, care a pregătit calea lui Cristos: fie ca el să vă ajute să redescoperiți vocația baptismală, pentru a fi pretutindeni vestitori plini de bucurie ai Împărăției lui Dumnezeu.

Binecuvântarea mea pentru voi toți!

Foto: © Vatican Media

Sursa: www.vatican.va