„Comunitatea umană în era pandemiei – reflecții perene despre renașterea vieții” este titlul noului document al Academiei Pontificale pentru Viață – publicat miercuri, 22 iulie a.c. – privind consecințele crizei sanitare cauzată de coronavirus. Textul urmează notei din 30 martie a.c., intitulată „Pandemie și fraternitate universală”.

În centrul documentului se află trei principii cheie: dezvoltarea unei etici a riscului, implementarea cooperării internaționale și promovarea solidarității responsabile. Documentul se deschide cu o întrebare: Ce lecții am învățat din pandemie? Răspunsul este „lecția fragilității”, care afectează întreaga lume, dar mai ales pacienții spitalizați, deținuții din închisori, refugiații din taberele de refugiați. Există însă și o altă învățătură: conștientizarea faptului că viața este un dar. De asemenea, pandemia ne-a făcut să înțelegem că totul este în conexiune și că „devastarea pământului” și alegerile economice bazate pe lăcomie și consumul în exces au avut și consecințe asupra răspândirii virusului.

Prin urmare, ar trebui acordată o atenție sporită „interdependenței umane și vulnerabilității comune”- reiterează Academia Pontificală pentru Viață în document, deoarece, în timp ce „țările și-au sigilat granițele”, unele chiar pun în aplicare „un joc cinic de acuzație reciprocă”, însă „virusul nu recunoaște granițele”. De aici, apelul la „o sinergie a eforturilor” de a împărtăși informații, de a oferi ajutor și de a aloca resurse. O atenție deosebită trebuie acordată și dezvoltării tratamentelor și vaccinurilor: în acest domeniu, „absența coordonării și cooperării” reprezintă un obstacol în tratamentul împotriva Covid-19.

Așadar, ce trebuie făcut? În primul rând, documentul reafirmă importanța „eticii riscului”, care implică responsabilități specifice față de persoanele a căror sănătate, viață și demnitate prezintă un risc mai mare. În al doilea rând, Academia Pontificală pentru Viață solicită „eforturi globale și cooperare internațională”, astfel încât „accesul la servicii medicale de calitate și la medicamente esențiale” să fie recunoscut ca „drept uman universal”. În același timp, se speră într-o „cercetarea științifică responsabilă”, adică integrală, fără conflicte de interese și bazată pe reguli de egalitate, libertate și echitate. „Dimensiunea publică a cercetării nu poate fi sacrificată pe altarul veniturilor private”, se spune în documentul Academiei Pontificale pentru Viață.

De asemenea, se pune accentul pe importanța Organizației Mondiale a Sănătății, pentru a susține mai ales „nevoile și preocupările țărilor mai puțin dezvoltate”, care se confruntă cu o astfel de catastrofă fără precedent. În final, Academia Pontificală pentru Viață își exprimă speranța promovării unei solidarități responsabile, în măsură să recunoască aceiași demnitate pentru fiecare persoană umană, în special persoanele care se confruntă cu grave dificultăți. Documentul se încheie cu îndemnul la „o atitudine de speranță”. „Este timpul să ne imaginăm și să implementăm un proiect de coexistență umană care să permită un viitor mai bun pentru toți” se spune în documentul „Comunitatea umană în era pandemiei. Reflecții perene despre renașterea vieții”.

Autor: Anca Mărtinaș

Sursa: Vatican News România