În Duminica a V-a a Paștilor, numită și Duminica Femeii samarinence, comunitatea Bisericii „Sf. Gheorghe” din Oradea a trăit o zi de sărbătoare și har, în jurul Sfântului Altar, unde Preasfințitul Virgil Bercea a celebrat Sfânta Liturghie arhierească. În cadrul celebrării, copiii claselor a III-a C au primit pentru Prima Sfântă Împărtășanie, într-o atmosferă de lumină și bucurie pascală, alături de părinți, profesori și întreaga comunitate.

Biserica s-a umplut încă de la primele ore ale dimineții de glasurile copiilor, de emoția familiilor și de frumusețea unei sărbători în care inocența copilăriei s-a întâlnit cu darul Sfintei Euharistii. Răspunsurile liturgice au fost oferite chiar de copii, coordonați de sora Ana Bot, iar la celebrare au fost prezenți studenții teologi orădeni, preoții de la Seminarul Teologic Greco-Catolic și arhidiaconul Grațian. Pregătirea spirituală și educativă a copiilor pentru acest moment important a fostfăcută cu dăruire de doamnele prof. Monica Gaspar și prof. Silaghi Rominadin, cărora episcopul le-a adresat un cuvânt special de recunoștință.

Pornind de la Evanghelia care narează întâlnirea dintre Isus și femeia samarineancă la fântâna lui Iacov (Ev In 4,5-42), Preasfințitul Virgil a vorbit despre setea profundă a omului după iubire, lumină și Dumnezeu. Cu multă apropiere și căldură părintească, episcopul s-a adresat copiilor într-un dialog simplu și profund, explicând simbolul apei în viața omului și în istoria mântuirii.

„Apa este foarte importantă pentru viață, pentru că ea întreține viața”, a spus ierarhul, amintind numeroasele momente în care Evanghelia Îl prezintă pe Isus în legătură cu apa: la Botezul în Iordan, la Nunta din Cana Galileii, unde transformă apa în vin, pe mare împreună cu discipolii, la spălarea picioarelor apostolilor și chiar pe Cruce.

Evocând dialogul dintre Cristos și femeia samarineancă, Preasfinția Sa a subliniat frumusețea întâlnirii personale cu Dumnezeu: „Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: «Dă-Mi să beau», tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie.” Episcopul a explicat că această „apă vie” este iubirea lui Dumnezeu și viața veșnică, singura care poate potoli setea sufletului omenesc.

„Este foarte important să ne întâlnim cu Isus așa cum s-a întâlnit femeia. În viața de zi cu zi ne întâlnim cu părinții, colegii, doamnele învățătoare. Este bucuria întâlnirii – îi salutăm, zâmbim, suntem fericiți. Întâlnirea cu Isus este, la fel, o întâlnire extraordinară”, a spus episcopul, invitându-i pe copii să descopere mereu frumusețea prezenței lui Dumnezeu în viața lor.

Într-un cuvânt profund și luminos, Preasfințitul Virgil le-a vorbit copiilor și despre darurile simple pe care fiecare le poate oferi aproapelui: „Ce putem să dăruim fără să ne coste nimic? Un zâmbet, iubire.” Ierarhul a insistat asupra faptului că adevărata bucurie se naște din întâlnire, comuniune și apropiere: „Când suntem singuri, suntem triști. Această sete de bucurie, de iubire, reușim să nu o mai avem mai ales atunci când ne întâlnim cu Isus. Când ne-a trecut setea, suntem luminoși.”

Un moment aparte al omiliei a fost dedicat părinților și dascălilor, cărora episcopul le-a mulțumit pentru misiunea discretă, dar esențială, de a forma inimile și caracterele copiilor. Comparând școala cu o fântână a cunoașterii și a luminii, Preasfinția Sa a evocat tradiția primelor școli greco-catolice, numite odinioară „Fântânile Darurilor”.

„De fapt, școala este fântâna unde aceste doamne transmit cunoașterea. Ei vin însetați la școală, iar prin intermediul lor devin luminoși”, a afirmat episcopul, adresând mulțumiri profesorilor și educatorilor pentru dăruirea lor.

În același timp, ierarhul a evidențiat rolul familiei și al credinței în educația copiilor, apreciind disponibilitatea părinților de a-i conduce pe cei mici spre lumină și discernământ: „Faptul că îi lăsați pe copii să vină la școală, să învețe aici ce este lumina, credința, speranța, îi va ajuta să fie capabili să aleagă între bine și rău.”

Într-o imagine plină de sensibilitate, Preasfințitul Virgil a rezumat legătura dintre educație și credință prin cuvintele: „Fântâna este școala, lumina este Biserica!” Și i-a îndemnat pe copii să păstreze mereu în inimă bucuria întâlnirii cu Cristos și să ducă mai departe lumina primită: „Să știți să mergeți la fântână cu găleata întotdeauna plină și să dăruiți și voi, întotdeauna și mereu, puțină Lumină!”

În această zi de sărbătoare, Prima Sfântă Împărtășanie a devenit nu doar un moment solemn din viața copiilor, ci și o mărturie vie despre frumusețea credinței trăite în familie, în școală și în comunitatea Bisericii. Iar salutul pascal rostit la final de episcop – „Cristos a înviat!” – a răsunat ca o confirmare a bucuriei și a luminii care au umplut sufletele tuturor celor prezenți.

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi