Sfântul Anton – fratele nostru – ne conduce pe drumul credinței spre patria cerească. El a ajuns deja acolo și acum ne arată calea pe care a parcurs-o el însuși. Sfânta Scriptură ne spune că oamenii credinței „mărturiseau că sunt străini și călători pe pământ”, „în căutarea unei patrii” (Evr 11,13-14). Având înaintea noastră acest „nor de martori” (Evr 12,1), ne simțim încurajați și îndemnați să înaintăm și noi în pelerinajul credinței – interior și exterior – către plinătatea iubirii.

Sfântul Anton – făcător de minuni
Spunem despre Sfântul Anton că este „făcător de minuni”, adică Dumnezeu lucrează și săvârșește minuni prin mijlocirea lui. În capitolul al cincilea din Faptele Apostolilor citim:

„Prin mâinile apostolilor se făceau semne şi multe minuni în popor. Toţi erau într-un cuget, în Porticul lui Solomon. (…) Iar numărul celor care credeau – o mulţime de bărbaţi şi de femei – se mărea din ce în ce mai mult prin Domnul, aşa încât aduceau bolnavii chiar şi de pe străzi şi îi puneau pe paturi şi pe tărgi pentru ca, atunci când venea Petru, măcar umbra lui să cadă pe vreunul dintre ei. Iar mulţimea de prin cetăţile din jurul Ierusalimului se aduna aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau vindecaţi.” 

Ce relicve vor veni în România?
La 6 ianuarie 1981, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a autorizat deschiderea mormântului în vederea recunoașterii rămășițelor pământești ale Sfântului Anton. Recunoașterea precedentă avusese loc în anul 1263, în prezența sfântului Bonaventura, pe atunci ministru general al Ordinului Franciscan.

După recunoașterea din 1981, toate osemintele Sfântului au fost reașezate în mormânt, cu excepția unei părți din massa corporis, adică din „masa musculară mumificată” a trupului lui Anton de Padova. Această parte a fost păstrată pentru realizarea unor relicvarii oferite venerării credincioșilor din întreaga lume.

În România vor fi aduse două relicvarii. Primul, solemn, are forma unui bust aurit al Sfântului Anton, care ține în mâna stângă Biblia, pe care este așezat un ostensoriu ce conține o parte însemnată din massa corporis. De mâna dreaptă, ridicată pentru binecuvântare, este sprijinit un crin – simbol legat de iconografia antoniană și expresie a fecioriei. Acest bust, purtat uneori în procesiune, va fi expus în biserici pentru venerarea publică a credincioșilor.

Al doilea relicvariu, mai mic, în formă de ostensoriu, conține o altă parte importantă din massa corporis. Acesta este folosit, de obicei, pentru binecuvântări și pentru vizitele la bolnavi sau în alte locuri.

Cu ce ocazie vin relicvele Sfântului Anton?
Primul motiv este Jubileul Sfântului Francisc, știindu-se că Sfântul Anton și Sfântul Francisc au fost contemporani. Sfântul Francisc îl numea pe Anton „episcopul meu”.

Al doilea motiv îl reprezintă cererea mai multor parohii din zona Moldovei.

Pentru Oradea, bucuria este cu atât mai mare cu cât relicvele vor fi prezente chiar în perioada Sfintelor Rusalii. Ne simțim binecuvântați și credem cu tărie că Sfântul Anton va cere de la Dumnezeu multe haruri pentru poporul nostru, în special darurile Spiritului Sfânt.

Care sunt practicile obișnuite ale unui pelerin?
Pelerinul vine în sanctuar și face gestul atingerii raclei ce conține relicvele Sfântului, încredințându-i astfel propriile intenții și rugăciuni.

Primește indulgența plenară, deoarece sanctuarul este biserică jubiliară, îndeplinind condițiile cerute de Biserică.

Își acordă un timp de rugăciune, meditație și dialog spiritual cu Sfântul Anton, rămânând în liniște și reculegere în biserică.

Important de știut
Relicvele, icoanele și statuile nu sunt adorate. Nici măcar pe Maica Domnului nu o adorăm; numai pe Dumnezeu îl adorăm. Pe sfinți îi venerăm, adică îi respectăm și îi cinstim pentru curajul cu care au trăit sfințenia. Îi onorăm pentru că Dumnezeu însuși le-a recunoscut sfințenia și ne simțim în comuniune cu ei.

Știm că, pe pământ, sfinții au făcut binele, i-au iubit pe cei bolnavi și săraci, iar acum sunt împreună cu Dumnezeu și continuă, de acolo, să reverse binecuvântare asupra oamenilor. Ei și noi formăm o singură familie spirituală, iar într-o familie adevărată membrii se ajută reciproc. Aceasta fac și sfinții: ne ajută să trăim bine credința și să ajungem acolo unde ei se află deja – în cer, la Dumnezeu.

Așa cum oamenii doreau să îl atingă pe Isus, apoi pe apostoli și pe sfinți, pentru a primi binecuvântare, vindecare și har, tot astfel și noi, astăzi, prin atingerea moaștelor, cerem de la Dumnezeu aceleași haruri pe care ei le-au primit.

Sfântul Anton de Padova este un frate și un prieten universal: al catolicilor, ortodocșilor, protestanților, musulmanilor, budiștilor și al tuturor celor care aleargă la ajutorul său. Cine cere cu credință primește cu îmbelșugare harurile lui Dumnezeu, prin rugăciunile Sfântului Anton.

Este impresionant faptul că, în multe țări necreștine, în zilele de marți, bisericile dedicate Sfântului Anton sunt pline de oameni aparținând altor religii, veniți să se roage și să ceară ajutorul lui Dumnezeu.

Sfinte Antoane, fratele nostru mai mare, tu care stai în prezența lui Dumnezeu, mijlocește pentru fiecare harul de care are cea mai mare nevoie!

Vă invităm cu drag să vizitați Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” din Oradea cu ocazia venirii relicvelor Sfântului Anton de Padova!

Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” Oradea