Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, a participat luni, 29 iulie 2024, la ceremonia desfășurată în Piața Unirii din Oradea de ZIUA IMNULUI NAȚIONAL AL ROMÂNIEI. La aceasta au participat prefectul Județului Bihor, domnul Dumitru Țiplea, primarul Municipiului Oradea, domnul Florin Birta, și doamna Antonia Nica, viceprimar al Oradiei, alături de alți reprezentanți ai instituțiilor locale.
Programul, a cuprins întâmpinarea oficialităților, intonarea vocală a Imnului național al României, o slujbă de binecuvântare și rugăciune pentru poporul român, diverse alocuțiuni referitoare la sărbătorirea Zilei Imnului Național și defilarea detașamentului de onoare. Organizatorii au dorit ca acesta să fie un moment de bucurie, mândrie și reflecție pentru toți românii, în care „să ne aducem aminte că suntem o comunitate diversă, dar unită prin valorile cele mai de preț: patria, familia și credința, și că, împreună, putem construi un viitor mai bun pentru România!”.
„Deșteaptă-te, române! – scris de Andrei Mureșanu, pe linia melodică a lui Anton Pann, este mai mult decât o simplă piesă muzicală”, a subliniat presa locală cu acest prilej, descriind Imnul Național ca un simbol al unității, al luptei pentru libertate și al speranței noastre colective.
„Deşteaptă-te, române!” este Imnul nostru Naţional, cântecul patriotic împletit cu viaţa şi istoria noastră. Decretul-lege din 24 ianuarie 1990 l-a oficializat ca Imn Naţional. Prin acesta ne recunoaştem, ne exprimăm iubirea faţă de patrie şi ne prezentăm lumii. Autorul textului a rămas însă de cele mai multe ori un nume: Andrei Mureşanu.
Andrei Mureşanu (16 noiembrie 1816-11/12 octombrie 1863) a fost fiu al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, şi a reprezentat împreună cu Timotei Cipariu, Aron Pumnul, August Treboniu Laurian, Simion Bărnuţiu şi George Bariţiu cea de a doua generaţie a Școlii Ardelene.
S-a născut la Bistriţa, într-o familie modestă. A urmat, între 1825-1829, „Școala Normală” săsească din Bistriţa, iar între 1829-1832, în aceeaşi localitate, „Liceul Piarist’’. Din 1832 este elev la „Gimnaziul Superior Greco-Catolic” din Blaj, la terminarea căruia a urmat „Seminarul Teologic Greco-Catolic” de aici (1836-1838).
Mediul spiritual şi cultural din Mica Romă i-au format lui Andrei Mureşanu personalitatea şi i-au trezit dragostea pentru lectură şi scris. Coleg de studii, cu câţiva ani mai mare, i-a fost George Bariţiu. Pasiunea pentru literatură şi străduinţa de început în arta scrisului i-au apropiat şi o prietenie frumoasă i-a legat de-a lungul vieţii. În 1838, când George Bariţiu a plecat la Braşov, l-a luat cu el şi pe Andrei Mureşanu, căruia i-a obţinut dispensa de a intra în învăţământ, deşi era încă student. Va deveni profesor la şcoala românească din Cetate şi la „Liceul Romano-Catolic”.
Timpul petrecut la Braşov este rodnic în scris, publică poezii şi articole în gazetele lui Bariţiu, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” şi „Gazeta de Transilvania”. Un spaţiu distinct îl au traducerile şi prelucrările din literatura germană, din Schiller, Herder, Burger. Tot la Braşov, a avut ocazia să cunoască pe unii poeţi din Principate, pe Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu şi Vasile Alecsandri, care îi vor influenţa primele versuri. În scurt timp poezia sa îşi găseşte nota particulară: „reflectarea frământărilor naţionale şi sociale ale vremii”.
Și tot Braşovul este locul în care îşi va întemeia familia, prin căsătoria cu Suzana Greceanu, familie foarte frumoasă, cu opt copii, dar tot timpul ameninţată de sărăcie. La 3/15 mai 1848 a participat la Adunarea de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj şi sub impresia acestui eveniment va scrie poezia „Un răsunet”, cunoscută cu titlul „Deşteaptă-te, române”, „Marseilleza românilor”, cum a numit-o Bălcescu.
„Andrei Mureşanu a scris multe versuri, dar a făcut o singură poezie: Deşteaptă-te, române!”, spunea Titu Maiorescu.
Biroul de Presă EGCO
