Papa Leon al XIV-lea în Insulele Canare: „Fiecare viață care ajunge la țărm ne întreabă ce a mai rămas din umanitatea noastră?”

În cea de-a șasea zi a călătoriei sale apostolice în Spania, Papa Leon al XIV-lea a vizitat, joi, 11 iunie, portul Arguineguín din Insulele Canare, unul dintre principalele puncte de sosire pentru migranții care traversează Atlanticul în căutarea unei vieți mai bune. În cadrul întâlnirii cu organizațiile și persoanele implicate în primirea și însoțirea migranților, Sfântul Părinte a rostit un discurs profund marcat de compasiune și responsabilitate creștină, invitând lumea întreagă să privească fenomenul migrației prin prisma demnității umane și a Evangheliei.

Pornind de la textul evanghelic al Judecății de Apoi, Papa a amintit că fiecare persoană aflată în nevoie este chipul lui Cristos care bate la ușa conștiinței noastre. „Aici sosesc atâtea vieți rănite, lipsite de aproape totul, dar niciodată, niciodată de demnitatea lor. Aici Evanghelia ne ridică din locul confortabil al spectatorului și ne pune în fața fratelui nostru care sosește. Ne întreabă dacă am știut să-l recunoaștem pe Cristos în cei care debarcă marcați de frică, foame și violență, după deșert, noapte și mare?”, a afirmat Pontiful.

Referindu-se la simbolul inelului pescarului pe care îl poartă, Sfântul Părinte a explicat că misiunea încredințată lui Petru și urmașilor săi capătă aici un sens concret și dramatic. „Succesorul lui Petru nu poate fi indiferent față de aceste țărmuri. Biserica nu poate ignora aceste ape și niciun loc în care foamea, setea, violența, frica sau exilul continuă să rănească demnitatea umană”, a spus Sanctitatea Sa.

Într-un pasaj de mare forță simbolică, Papa a comparat pericolele contemporane cu monștrii marini din limbajul biblic. „Și astăzi există monștri care bântuie aceste mări: mafii care fac trafic cu disperarea, traficanți care transformă femei și copii în sclavi și indiferența multora care permite ca săracii să fie înghițiți de exploatare sau de uitare”, a avertizat Pontiful.

Totodată, Sfântul Părinte a subliniat că credința creștină nu se oprește în fața răului, ci îl înfruntă cu speranță. „Credem într-un Dumnezeu care supune haosul, care pune o limită răului și deschide un drum atunci când moartea pare să triumfe. Acolo unde Cristos poruncește mării să tacă, Biserica nu poate rămâne mută în fața celor abandonați apelor ei”, a declarat Sanctitatea Sa.

Mulțumind celor implicați în opera de salvare și primire a migranților, Papa Leon al XIV-lea a evidențiat importanța gesturilor simple de solidaritate. „Convertirea privirii începe atunci când migrantul încetează să mai fie «unul dintre mulți», când încetează să fie o categorie și o cifră. Numai atunci înțelegem că acea fetiță ar putea fi fiica noastră, că acele chipuri fac parte din familia noastră”, a spus Sfântul Părinte.

În mod deosebit emoționant a fost mesajul adresat femeilor victime ale traficului de persoane și exploatării. Referindu-se la mărturia unei tinere migrante, Blessing, Pontiful a afirmat: „Nimeni nu poate cumpăra, vinde, folosi sau arunca o viață omenească, pentru că în fiecare persoană strălucește chipul și asemănarea Creatorului”. Apoi a adăugat: „Dacă alții au pus un preț pe trupul tău, Dumnezeu nu a încetat niciodată să te privească drept o persoană de valoare inestimabilă. Dacă te-au tratat ca pe un obiect, Biserica vrea să-ți spună astăzi: ești fiică, ești soră, ești o binecuvântare!”.

Adresându-se direct migranților, Sfântul Părinte a rostit unele dintre cele mai puternice cuvinte ale discursului său: „Înainte de a vă spune orice altceva, vreau să mă înclin în fața demnității voastre. Nu sunteți numere, nici dosare! Sunteți persoane, cu o familie și o casă lăsate în urmă, cu vise pe care nimeni nu are dreptul să le disprețuiască”.

În același timp, Pontiful i-a avertizat asupra pericolelor reprezentate de rețelele criminale care profită de vulnerabilitatea lor: „Nu vă încredințați viața celor care fac comerț cu ea. Nu credeți în cei care promit paradisuri facile în schimbul trupului vostru, al banilor voștri, al tăcerii voastre sau al libertății voastre. Aceste promisiuni false sunt cântece de sirenă, sunt industrii ale morții”.

Papa Leon al XIV-lea a afirmat că drama migrației trebuie să devină un examen de conștiință pentru întreaga lume. El a cerut țărilor de origine să creeze condiții de pace și dezvoltare, țărilor de tranzit să protejeze persoanele vulnerabile, iar Europei să nu se obișnuiască cu tragediile din Marea Mediterană și Oceanul Atlantic. „Europa nu poate proclama demnitatea umană și să se obișnuiască în același timp ca Mediterana și Atlanticul să fie cimitire fără morminte”, a declarat Pontiful.

În continuare, Sfântul Părinte a subliniat că și Biserica este chemată să răspundă concret acestei provocări. „Primirea migrantului nu poate fi ceva secundar și nici delegată doar unor voluntari. Ne plecăm genunchii în fața altarului pentru a-l adora pe Cristos prezent în Euharistie; de aceea nu putem apoi să trecem nepăsători pe lângă bărcile încărcate de oameni”, a spus Sanctitatea Sa.

În partea finală a discursului, Papa a lansat un apel către autoritățile civile și comunitatea internațională pentru dezvoltarea unor politici capabile să protejeze efectiv viața și demnitatea migranților. „Demnitatea umană cere căi legale și sigure, salvare și asistență, cooperare reală împotriva traficanților, protecție efectivă a victimelor, procese serioase de primire și integrare și politici care să permită fiecărei persoane să trăiască cu demnitate în propria țară”, a afirmat Sfântul Părinte.

Pontiful a formulat apoi una dintre ideile centrale ale mesajului său: „Dacă există dreptul de a căuta refugiu atunci când viața este amenințată, există și dreptul de a nu fi obligat să migrezi: dreptul de a rămâne în propria casă fără foame, fără război, fără persecuție și fără violență”.

În încheiere, Papa Leon al XIV-lea a amintit cuvintele Sfântului Ioan al Crucii, potrivit cărora „la apusul vieții vom fi judecați după iubire”, rugându-se ca Dumnezeu să ne ajute să-l recunoaștem pe Cristos în cei săraci și străini și să ne elibereze de indiferență. „Demnitatea umană nu are pașaport și nu își pierde valoarea atunci când traversează o frontieră”, a subliniat Sanctitatea Sa, avertizând că istoria va judeca dacă omenirea a ales să păstreze vie această umanitate sau a lăsat indiferența să vorbească în locul său.