La 8 iulie 1882 s-a născut la Tulgheș-Ciuc Alexandru Nicolescu. A fost de o inteligență sclipitoare și de o finețe rară. A studiat la Reghin, Blaj, apoi între anii 1898-1904 a urmat Filosofia şi Teologia la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma, unde a fost promovat doctor în Filosofie şi Teologie. Revenit la Blaj, a fost trimis preot misionar în America de Nord. Reîntors în ţară, a fost numit profesor de Teologie Morală la Seminarul Teologic din Blaj şi apoi ales canonic în Capitulul arhidiecezan. În timpul Primului Război Mondial a refuzat să semneze Declarația de loialitate față de Austro-Ungaria, pentru care a fost considerat de autorități trădător.
La 1 decembrie 1918 a fost delegat din partea plășii Aiud în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. În 1919 a fost trimis misionar bisericesc și politic la Conferința de Pace de la Paris, cu această ocazie, a avut contribuții majore la trasarea actualelor frontiere de vest ale României, cunoscând bine engleza, franceza și italiana. După transferul episcopului Valeriu Traian Frenţiu de la Lugoj la Oradea, în anul 1922, episcop de Lugoj a fost numit canonicul Alexandru Nicolescu. În această calitate a înfrumuseţat Catedrala Greco-Catolică din Lugoj cu o pictură aleasă, realizată de pictorul-profesor Simionescu. În mai 1935 Sinodul Electoral l-a ales Mitropolit la Blaj, fiind instalat în 19 noiembrie 1936. Ca mitropolit, a fost surprins de zbuciumul evenimentelor care au precedat şi au dus la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Multe din planurile arhipăstorului au rămas nerealizate.
Două sunt caracteristicile care au definit personalitatea mitropolitului Alexandru Nicolescu: deosebita evlavie determinată de marele imperativ al Sacerdoţiului Catolic şi o cultură deosebită, exprimată atât în scris cât şi oral, prin lucrări proprii şi prin traduceri – fiind un adevărat poliglot – prin pastorale scrise sau prin predici pe care le ascultau credincioşii ca provenind din gura unui sfânt. A lăsat peste 300 de lucrări scrise.
În anul 1936, a sfințit Biserica „Buna Vestire” din Târgu Mureș, cunoscută și sub numele de Catedrala Mică, principala sa ctitorie. De asemenea, în timpul păstoririi sale a fost ridicată Biserica „Buna Vestire” din Brașov, pe care a sfințit-o în 1936. Ca profesor, ne-a lăsat un Curs de Teologie Morală. Ca publicist, a colaborat la Ziarul „Unirea” şi „Cultura creştină” cu articole de fond, editoriale de înaltă ţinută culturală şi religioasă. A tradus din autori catolici meditaţii şi predici.
În multele publicaţii „Despre natură” scrutează tainele Universului, descoperind cauza existenţei sale, pe Dumnezeu. Începând cu 20 august 1940 a fost membru în Consiliul de Coroană. Când a fost chemat, în calitate de membru al Consiliului de Coroană, în problema Dictatului de la Viena, a refuzat să semneze cedarea nordului Transilvaniei către Ungaria horthystă. Boala, declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în august 1939, precum și pierderea Ardealului de Nord, în vara lui 1940, i-au grăbit sfârșitul vieții. S-a stins din viaţă joi înaintea Rusaliilor, pe 5 iunie 1941, cu puţin înainte de declanşarea războiului din Răsărit…
Istoria care nu se învață la școală
