Miercuri în Săptămâna Luminată – Ioan 1,35-51

Textul biblic

35În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. 36Şi, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!”. 37Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Isus. 38Isus, întorcându-se şi văzându-i că îl urmează, lea zis: „Ce căutaţi?”. Ei i-au spus: „Rabbí – ceea ce, tradus, înseamnă «Învăţătorule!» – unde locuieşti?”. 39El le-a zis: „Veniţi şi vedeţi!”. Aşadar, au venit şi au văzut unde locuieşte şi au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40Unul dintre cei doi care îl auziseră pe Ioan şi-l urmaseră [pe Isus] era Andrei, fratele lui Símon Petru. 41Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Símon, şi i-a spus: „L-am găsit pe Mesia! – care, tradus, înseamnă «Cristos»” – 42şi l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus ia zis: „Tu eşti Símon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chéfa» – care înseamnă «Petru»”. 43A doua zi, voia să plece în Galiléea şi l-a găsit pe Fílip. Isus ia zis: „Urmează-mă!”. 44Fílip era din Betsáida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. 45Fílip l-a întâlnit pe Natanaél şi i-a zis: „L-am găsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, şi Profeţii, pe Isus, fiul lui Iosíf din Nazarét”. 46Dar Natanaél i-a zis: „Poate fi ceva bun din Nazarét?”. Fílip i-a zis: „Vino şi vezi!”. 47Isus l-a văzut pe Natanaél venind la el şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelít în care nu este viclenie!”. 48Natanaél i-a zis: „De unde mă cunoşti?”. Isus i-a răspuns şi ia zis: „Înainte de a te fi chemat Fílip, te-am văzut stând sub smochin”. 49Natanaél i-a răspuns: „Rabbí, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israél”. 50Isus a răspuns şi i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”. 51Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului”.

Meditaţie

Mărturisirea luminii se aseamănă unui foc ce se răspândeşte de la unul la altul, învăluinndu-i pe toţi în aceeaşi lumină. «În ziua următoare» după ce l-a recunoscut pe cel aşteptat (cf. vv 19-34), Ioan îi îndrumă la el pe doi dintre ucenicii lui, care îl urmează îndată (vv. 35-39). Unul dintre ei, Andrei, îl conduce la Isus pe fratele său, Petru (vv. 40-42). A doua zi are loc întâlnirea cu Filip şi acesta, la rândul lui, îl aduce pe puţin-credinciosul Natanael, să vină să-l vadă pe Isus din Nazaret. Mărturia lui Ioan şi a celorlalţi după el reprezintă medierea necesară pentru a putea ajunge la Isus. În schimb, întâlnirea cu el epersonală (4,41-42). Cel care l-a descoperit pe Isus aduce pe altul la întâlnirea cu el şi devine spectatorul unei noi revelaţii pe care nu o primise încă. Relaţia noastră cu Dumnezeu nu poate fi decât un dialog, având în vedere faptul că la început era Cuvântul iar omul e interlocutorul său.

Evanghelia lui Ioan se prezintă încă de la început ca dramă a întâlnirii dintre om şi Cuvânt, într-o comunicare plină de spuse şi nespuse, de subînţelesuri şi complicităţi, de ironie şi echivoc, de împotriviri şi abandonări. Cititorul e făcut părtaş acestui dialog, pentru a putea face, la rândul lui, experienţa Cuvântului ce-l cheamă şi-l conduce, pas cu pas, spre lăcaşul său. În felul acesta începe drumul ucenicului, care va ajunge să-şi aşeze capul pe pieptul Învăţătorului (cf. 13,23-35), pentru a cuprinde misterul lui Dumnezeu şi al omului.

În succesiunea de întâlniri, evanghelistul prezintă o sinteză graduală a identităţii lui Isus. El e Mielul lui Dumnezeu, Învăţătorul, Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel, misteriosul Fiu al Omului în care se întâlneşte cerul cu pământul. Biserica se naşte din întâlnirea lui Isus cu Botezătorul, ce reprezintă în egală măsură înţelepciunea omului aflat în căutarea adevărului şi revelaţia lui Dumnezeu în căutarea omului. Cel care, asemenea lui Ioan, l-a căutat şi a aşteptat, l-a întâlnit şi l-a recunoscut, devine mărturisitoul său în faţa celorlalţi, ca fiecare să ajungă personal să dialogheze cu Cuvântul şi să vadă lumina vieţii sale.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni

traducere şi adaptare: pr. Adrian Fabian BOTEA