Pe 1 mai 1955, Papa Pius al XII-lea a instituit sărbătoarea Sfântului Iosif muncitorul, pentru a sublinia importanța și demnitatea muncii, chiar și cea întreprinsă cu umilință și tăcere în propria casă. Sf. Iosif pare a fi o existență nu foarte diferită de cea a multor oameni ai timpului său. În realitate, pentru Biserică, este o viață demnă de a fi propusă ca model pentru fiecare persoană care muncește, pentru că este o existență proiectată în întregime să asculte Cuvântul lui Dumnezeu și să fie pusă în slujba planului Său de mântuire.
Papa Pius al XII-lea a dorit să dea Zilei Internaționale a Muncii, marcată an de an pe 1 Mai, o valență creștină, stabilind în acestă zi sărbătoarea Sfântului Iosif muncitorul. Pontiful a dorit să-l propună pe Sfântul Iosif ca protector desăvârșit al tuturor claselor societății și al tuturor profesiilor.
Papa Ioan Paul al II-lea îl definește pe Sfântul Iosif custode al Mântuitorului, patron al Bisericii Universale, ales de Dumnezeu pe calea pelerinajului credinței, un om drept, credincios până la capăt, în tăcere, chemării lui Dumnezeu. Expresia zilnică a acestei iubiri în viața Sfintei Familii din Nazaret este munca… prin care el asigură menținerea familiei: tâmplăritul. Dacă Familia din Nazaret este exemplul și modelul familiei creștine și umane, la fel este și munca lui Isus pe lângă Sfântul Iosif, tâmplarul. (…)Munca omenească și, în special, munca desfășurată manual au un accent special în Evanghelie. Sfântul Iosif este modelul celui umil, pe care creștinismul îl ridică la un destin măreț. Sfântul Iosif este dovada că, pentru a fi urmași buni și autentici ai lui Cristos, lucrurile mari nu sunt necesare, ci doar virtuțile comune, umane, simple, dar adevărate și autentice (Exhortația: Redemptoris custos, 1989).
În 2006, Papa Benedict al XVI-lea, vorbind despre Sfântul Iosif muncitorul, spunea: „aș dori să îi încredințez lui pe tinerii care se luptă să intre pe piața muncii, pe șomeri și toți cei care suferă un disconfort din cauza crizei ocupării forței de muncă. Împreună cu Maria, logodnica lui, Sfântul Iosif poate să vegheze asupra tuturor lucrătorilor, să obțină liniște și pace pentru familii și întreaga umanitate. Privind la acest mare Sfânt, creștinii învață să mărturisească în oriece ambient de muncă dragostea lui Cristos, izvorul unei adevărate solidarități și a unei păci stabile… Din exemplul său, Sfântului Iosif să fie pentru noi toți o invitație puternică de a îndeplini cu fidelitate, simplitate și modestie sarcina pe care Providența ne-a atribuit-o”.
Papa Francisc a vorbit în nenumărate rânduri despre cel care este totodată protectorul său spiritual. Pe 1 mai 2013, în timpul predicii matinale în Casa Sfânta Marta din Vatican, Papa Francisc a reafirmat puternic rolul fundamental al muncii în viața fiecărei ființe umane: „Cei care lucrează sunt vrednici, au o demnitate deosebită, demnitatea de a fi persoană: bărbatul și femeia care lucrează sunt demni”, dar, din nefericire sunt atât de mulți oameni care doresc să lucreze și nu pot. Aceasta este o povară pentru conștiința noastră, căci atunci când societatea este organizată în așa fel încât nu toată lumea are posibilitatea de a lucra, de a fi «uns» cu demnitatea muncii, acea societate nu merge bine: nu e justă și este chiar împotriva aceluiași Dumnezeu, care a dorit ca demnitatea noastră umană să pornească de aici”.
A privi la Sfântul Iosif muncitorul de Ziua Internațională a Muncii reprezintă un stimul puternic pentru a redescoperi adevărata demnitate a muncii, în orice domeniu, pentru a deveni pe deplin conștienți cum credința în Isus Cristos, bază și referință a noastră de a fi și de a acționa, permite o înțelegere corectă a dezvoltării sociale, în contextul unui umanism integral și solidar.
M. Caba
