VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A V-A DIN POSTUL MARE – Mt 27, 62-66

Textul biblic
⁶² În ziua următoare, cea care este după ziua Pregătirii, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat ⁶³ şi i-au spus: „Domnule, ne-am amintit că acel înşelător a spus pe când mai trăia încă: «După trei zile, voi învia». ⁶⁴ Porunceşte deci să fie sigilat mormântul până în ziua a treia, ca nu cumva să vină discipolii lui să-l fure şi să spună poporului: «A înviat din morţi»! Iar înşelătoria aceasta de pe urmă ar fi mai rea decât prima”. ⁶⁵ Pilat le-a zis: „Aveţi garda, mergeţi şi sigilaţi cum ştiţi!”. ⁶⁶ Ei s-au dus şi au asigurat mormântul, sigilând, împreună cu garda, piatra.

Meditație
După momentul răstignirii, Evanghelia o putem vedea prin ochii femeilor care stau la picioarele crucii. Apostolii au dispărut și au mai rămas doar femeile lângă crucea lui Isus. Rămân apoi alte două femei în fața mormântului Mântuitorului și de asemenea alte femei vor merge la mormânt și vor descoperi Învierea lui Isus. Toate aceste femei reprezintă în mod simbolic Biserica, și per fiecare dintre noi, pe toți cei care vor crede în Mântuitorul de-a lungul timpului, și ne înfățișează în aspectul fundamental al credinței noastre. Și în ce constă această credință? Credința este dată de Botez, iar Botezul înseamnă în primul rând a ne „scufunda” în persoana lui Isus, a pătrunde în misterul vieții Sale. Privind crucea prin ochii acelor femei ne scufundăm și noi în misterul morții lui Cristos, după cum va spune și Sfântul Pavel: suntem morți cu Cristos! Aceasta înseamnă Botezul. Apoi al doilea moment al Botezului este intrarea în mormânt (reprezentat prin scufundarea în apă), iar al treilea moment este ieșirea din mormânt (din apă) aducând cu sine o viață nouă.

În ziua următoare după îngroparea Mântuitorului cei care se făceau vinovați de moartea Sa, adică „vrăjmașii” lui, s-au întâlnit deoarece și-au amintit că pe când era în viața Isus a spus că a treia zi va învia. Dușmanilor le este frică că va învia, în timp ce prietenii au și uitat de El, iar atunci când va învia nu vor crede. Și aici vedem că unii își pot aminti lucrurile bune, dar de care să se folosească rău, iar alții le pot refula, dar la momentul potrivit acestea vor ieși la suprafață, deoarece ceea ce face cu adevărat diferența este iubirea lui Cristos. Vedem că ceea ce contează cu adevărat nu este faptul de a înțelege misterul, ci iubirea care ne duce spre o înțelegere progresivă a acestuia, pe măsura darului lui Cristos.

Putem vedea aici logica răului: în fața binelui își închide inima, îl vor ucide pe Domnul, apoi vor să distrugă memoria Sa, și de asemenea după Înviere vor încerca să îi ucidă și pe ucenici. Pentru aceștia Învierea lui Isus ar reprezenta rătăcirea de pe urmă. Întreaga viață a lui Isus a fost pentru ei o rătăcire. Prima rătăcire a fost viața pe care Isus a trăit-o ca om liber, Fiu al Tatălui și frate al nostru, dar potrivit lor aceasta este o înșelătorie, nu se poate trăi astfel! În această logică, ultima rătăcire sau înșelătorie ar fi ca Tatăl să confirme venirea Fiului prin Învierea Sa din morți. Astfel, garda templului este pusă de mai marii preoților să păzească mormântul lui Isus, care va deveni Noul Templu.

Vedem aici două moduri de a sta în fața mormântului lui Isus: cel al femeilor care stau și contemplă, știind că Domnul lor este acolo, și cel al dușmanilor care vor să se asigure că va triumfa moartea și care nu doresc să aibă „surprize neplăcute”. Așadar, așteptarea femeilor este plină de speranță, este așteptarea vieții, iar de cealaltă parte doresc să aibă garanția că totul să rămână sub pământ, îngropat bine. Dar în fața lor nu este doar un simplu mormânt, ci înăuntru este însuși Domnul vieții. Mormântul reprezintă inima noastră care mai este încă locuită de multe frici și angoase. De acea trebuie să avem curaj să intrăm în acest mormânt, pentru a vedea că acolo este deja El, iar acest lucru va goli în mod progresiv inima noastră de toate fricile care vin de la cel rău. Acesta este de altfel și gestul baptesimal al scufundării în apă: a intra în profunzimea propriei noastre umanități, pentru a descoperi prezența iubirii lui Dumnezeu care dă viața!

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Matteo
traducere și adaptare: pr. Răzvan Iacob VASILE