„Credința face diferența în viața de preoți și de soți”: în centrul exercițiilor spirituale propuse de Vicariatul pentru Preoți al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, cu binecuvântarea Preasfințitului Virgil Bercea, preoților din Eparhia de Oradea împreună cu soțiile lor. Exercițiile, desfășurate în perioada 8-10 aprilie 2019, la Hotel „Perla” în Băile „1 Mai”, au fost ținute de cunoscutul predicator italian don Renzo Bonetti, expert în Pastorația Familiei la nivel internațional. Programul a cuprins patru meditații, discuții libere și în cuplu, momente comunitare și participarea la Sfânta Liturghie, celebrată zilnic în parohia greco-catolică din Băile „1 Mai”. Alături de preoții participanți împreună cu soțiile lor, au luat parte la întreaga desfășurare, pr. Mihai Vătămănelu, Vicar General, și pr. Antoniu Chifor, Vicar cu Preoții în Eparhia de Oradea.

„Cred în sacramentul Familiei așa cum cred în sacramentul Preoției”, a subliniat încă de la început predicatorul celor trei zile de spiritualitate cu un bogat conținut teologic, pastoral și uman, în care cuplurile de soți participante au parcurs un intens itinerariu de redescoperire și aprofundare creștină a misiunii la care au fost chemați: ca fii ai lui Dumnezeu, întâi de toate, ca preoți, preotese, soți și soții. Aceasta pentru că „nu e posibil să creadă în sacramentul Preoției dacă nu cred în cel al Căsătoriei, prin care au fost consacrați împreună. Soții sunt chemați să îl imite pe Cristos Învățător, Păstor, Ghid, căruia i se adaugă prin misiunea de preoți o dimensiune spirituală fundamentală: Isus, Preot prin excelență”.

În fiecare persoană există «părticele de infinit», care fac ca iubirea să fie singura realitate care nu poată fi măsurată, singura „măsură a iubirii fiind să iubești fără măsură” (Sf. Augustin). Ea este „calitatea bucuriei întâlnirii cu ființa iubită pentru care sunt dispus să sacrific totul” ˗ spune don Renzo ˗ iar forța ei depășește cel mai puternic instinct al ființei umane, cel de supraviețuire. Iubirea nu se măsoară în timp, intensitatea ei depășind, din contră, orice percepție a acestui element; este superioară totodată spațiului, locului unde se află persoanele care iubesc, condiției sociale. În genotipul ființei există, de la creația ei, acel „pentru totdeauna” simțit spre exemplu, în mod automat de orice îndrăgostit, dar nu numai… căci „credința creștină înseamnă să descoperim că avem darul unei Persoane concrete în care să ne încredem până la capăt”. Acestea sunt «particule de Infinit» sau Divin, pe care le regăsim în noi, ființele umane create după Chipul și asemănarea Lui Dumnezeu.

De aceea, misterul Căsătoriei, continuă don Renzo, nu poate fi înțeles decât în Lumina lui Cristos, cum subliniază și Papa Francisc în Exortația apostolică Amoris laetitia, invitând famiile să aibă „privirea ațintită spre Isus: aceasta este misiunea familiei. El împlinește Infinitul din noi!”.

Creștinii celebrează ritul căsătoriei prin cei doi soți care devin Sacrament al căsătoriei. Relația lor unitivă fac din căsătorie dar de consacrare, ei primind darul Spiritului Sfânt. De aceea, soții nu pot crește spiritual împreună dacă nu vor crește spiritualitatea dimensiunii lor unitive. „Spiritualitatea soților este nouă ca formă și conținut, acesta din urmă fiind de fapt viața de zi cu zi. Astfel, a mai spus don Renzo, practic „prima Liturghie a soților este însăși viața cuplului. «Sfințenia voastră să se vadă în sfințenia vieții voastre de cuplu», pentru că Isus este Cel care a trăit întâi de toate căsătoria deplină: pe El sunt chemați să îl imite soții, fiind model de comuniune între ei”.

Alături de elementele de infinit care fac trimitere la imaginea Lui Dumnezeu în fiecare dintre soți, participanții la exercițiile spirituale au putut înțelege cum „Căsătoria este o formă de slujire a lui Cristos, fiind totodată prima modalitate prin care s-a manifestat Dumnezeu, care a folosit limbajul conjugal și familial pentru a Se comunica în istoria omenirii”. Un exemplu concret în acest sens fiind succesiunea generațiilor narate în Vechiul Testament și genealogia lui Isus.

Cristos nu a inventat sacramentul Căsătoriei － subliniază predicatorul vorbind de specificitatea spiritualității cuplurilor, care izvorăște din identitatea sacerdotală － ci a trăit Căsătoria, ca formă predilectă de slujire, de iubire adevărată, «până la sfârșit», de uniune cu Biserica. El a fost primul care a trăit indisolubilitatea acesteia: „Isus îl unește pe fiecare botezat Familiei ecleziale, fiind parte din Trupul Său. Dăruirea lui Cristos este concretă, nu teoretică și se bazează pe: a vedea și a asculta. Isus este Mire al Bisericii, îi dăruiește Lumină și iubire. Dar, mai presus de toate, Isus se manifestă ca prezență vie, prin Cuvânt, dăruindu-și trupul Său pentru omenire, prin Euharistie”. Astfel, fiecare soț și soție reprezintă uniunea dintre Cristos și Biserică, Căsătoria fiind ea însăși un act liturgic cotidian, prin care se preamărește Isus.

Acest mod de a trăi viața de cuplu nu exclude neînțelegerea, singurătatea sau trădarea. Însă, acestea au fost trăite întâi de toate de Cristos: de la incapacitatea oamenilor de a-L înțelege în misiunea Sa, la trădarea discipolilor, culminând cu singurătatea de pe Cruce. Însă, tot El a Înviat. Astfel toate persoanele botezate, atunci când se căsătoresc „trăiesc Paștile vieții lor: darul de sine. Viața de cuplu este un mod de a te dărui, de a-ți da viața, renunțând la tine însuți/însăți”. De aceea, orice suferință a soților trăită departe de Cruce blochează iubirea acestora în a deveni trinitari:

„Pentru noi este aproape imposibil să intrăm în suferința Lui, dar prin ea, El ne-a arătat că în fiecare cuplu este tipărit dinamismul trinitar, căci Spiritul Sfânt îl face pe bărbat și pe femeie să iubească asemeni lui Cristos, ca fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu imprimă în ei propriile Sale însușiri și caracterul de neșters al Iubirii Sale. De aceea, soții sunt creați să iubească așa cum iubește Cristos, purtând în ei semnele Sale. Ei au puterea de a-L iubi în neînțelegerea Sa”. De asemenea, legat de trădare, aceasta nu trebuie asociată în mod inerent sensului comun al acestui termen, căci adevărata trădare între soți este „să nu oferi iubirea în fiecare zi, în orice circumstanță”. În acest sens, încheie don Renzo, invitația adresată soților astăzi este să continue să iubească dincolo de orice așteptare. Să iubească pentru a iubi, nu pentru calitatea răspunsului: „a oferi iubirea revărsată de Spiritul Sfânt prin Taina Căsătoriei este alianța de nedescris dintre Cristos și Biserică” (Papa Francisc).

Pentru a evangheliza cu adevărat, Biserica are nevoie să arate lumii de astăzi frumusețea bărbatului și a femeii, a familiei!

Don Renzo Bonetti a fost membru al Comitetului științific al Fundației „Centrul Internațional Familia din Nazaretˮ din Vatican și pentru o lungă perioadă de timp director al Biroului Național pentru Pastorația Familiei în cadrul Conferinței Episcopale Italiene; este autorul multor cărți dedicate familiei creștine, traduse în limba română de pr. Mihai Tegzeș, responsabil al Departamentului pentru Pastorația Familiei și Adulților din cadrul EGCO, publicate la Editura Surorilor Lauretane (Baia Mare), fiind totodată cel care a făcut posibilă desfășurarea unor astfel de exerciții spirituale adresate famiilor laice și de preoți în Eparhia de Oradea.

M. Caba