14 ani de la «plecarea» Papei Ioan Paul al II-lea

Știind că se apropie timpul veșniciei, s-a pus de acord cu medicii că nu meargă la spital, ci să rămână în Vatican, unde îi era asigurată îngrijirea medicală necesară. El a vrut să sufere și să moară „acasă”, lângă mormântul Apostolului Petru.

În ultima zi a vieții sale, sâmbătă, 2 aprilie 2005, Papa Ioan Paul al II-lea și-a luat rămas bun de la cei mai apropiați colaboratori ai săi din Curia Romană. Pe marginea patului continua rugăciunea, la care a participat, în ciuda febrei mari și a slăbiciunii extreme. După-amiaza, la un moment dat spune: „Lăsați-mă să plec la Casa Tatălui”. În jurul orei 17.00 ale zilei de sâmbătă [2 aprilie 2005] erau recitate primele Vespere, din ce-a de a doua duminică a timpului pascal, duminica Divinei Milostiviri. Lecturile vorbeau despre mormântul gol și despre Învierea lui Cristos. La final, a fost intonat imnul Magnificat și a fost recitată rugăciunea Salve Regina. Cu privirea, Sfântul Părinte i-a îmbrățișat în mod repetat pe toți cei prezenți în ambientul său privat și pe medicii care îl urmăreau îndeaproape.

Din Piața Sf. Petru, unde s-au adunat mii de credincioși, mai ales tineri, răsuna: „Ioan Paul al II-lea” și „Viva il Papa!”. A auzit aceste cuvinte. Pe peretele aflat în fața patului său, stătea într-o icoană chipul lui Cristos suferind, legat de frânghii: Ecce Homo [Iată omul], pe care, Ioan Paul al II-lea îl fixa cu privirea în timpul agoniei. Ochii Papei, care se stingeau încet, au fixat și imaginea Sfintei Fecioare de la Czestochowa. Pe masă, fotografia părinților săi…

În jurul orei 20.00, lângă patul său, mons. Stanislaw Dziwisz a prezidat celebrarea Sfintei Liturghii a Duminicii Milostivirii, instituită chiar de Papa Ioan Paul al II-lea.

Cuvintele Evangheliei Sfântului Ioan au răsunat în mod mișcător: „Isus a venit, a stat în mijlocul lor și a spus: «Pacea să fie cu voi»”, precum și cuvintele rugăciunii universale: „Doamne Isuse, vino să ne ascultați Promisiunea făcută în cenaclu: «Pacea să fii cu voi!». În acest moment avem  atât de mare nevoie de prezența ta”.

În cadrul celebrării private, Sfântului Părinte a primit mirul administrat bolnavilor și Euharistia, un sfânt Viaticum, mângâindu-l pe calea vieții veșnice. După un timp, forțele au început să-l părăsească… O lumânare binecuvântată i-a fost pusă în mână. La ora 21.37, Ioan Paul al II-lea a lăsat lumea aceasta. Toți cei prezenți au cântat cu lacrimi în ochi imnul Te Deum,  mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru darul persoanei Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea.

Cardinalul Leonardo Sandri, pe atunci locțiitor la Secretariatul de Stat, i-a anunțat moartea în felul următor: „Dragi frați și surori, la 9.37, iubitul nostru Sfânt Părinte Ioan Paul al II-lea s-a întors la Casa Tatălui, să ne rugăm pentru el”. Această veste a mișcat inimile unei lumi întregi, pentru care întreg Pontificatul său a fost o lecție de umanitate… Această umanitate a fost ridicată de Dumnezeu la cinstea altarelor, fiind primul Pontif beatificat, pe 1 mai 2011 de Papa Benedict al XVI-lea, iar apoi canonizat, pe 27 aprilie 2015, de Papa Francisc.

După o viață cu dificile confruntări, marcată de suferință și sacrificiu, o viață austeră, până în ultima secundă a vieții sale, Ioan paul al II-lea a arătat centralitatea persoanei și divinitatea umanității. O umanitate care a fost încoronată de Dumnezeu cu darurile Spiritului Sfânt – credință, speranță și caritate – care fac ca o ființă umană comună, ca oricare alta, să devină un sfânt.

Comemorând astăzi 14 ani de la moartea sa, se aud în sufletele românilor poate, cuvintele primul Successor al lui Petru, care în urmă cu 20 de ani vizita România (7-9 mai 1999), spunând la plecarea de pe pământul românesc că „au fost zile de profunde emoții pe care le-am trăit cu intensitate și care vor rămâne întipărite pentru totdeauna în inima mea. Primim ca un dar din mâna lui Dumnezeu evenimentele la care am participat împreună având încredere că vor aduce roade de har atât pentru creștini cât și pentru întregul popor al României. Țara voastră are ca și înscrisă în rădăcinile ei o singulară vocație ecumenică. Prin poziția geografică și prin lunga ei istorie, prin cultură și tradiție, România este o casă unde Orientul și Occidentul se regăsesc în dialog natural”. Astăzi, în așteptarea succesorului său, Papa Francisc în țara noastră, de la 31 mai – 2 iunie 2019, îi spunem: Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi!

M. Caba – Cf. Stanislaw Dziwisz,  Lăsaţi-mă să plec la casa Tatălui. Forţa în slăbiciunea lui Ioan Paul al II-lea, Ed. Sapientia, 2006.