O lecție pentru Europa, pe urmele a doi mari sfinți: aceasta a fost recenta călătorie apostolică a papei Francisc, în Bulgaria și Macedonia de Nord (5-7 mai 2019), a XIX-a și ultima înainte de mult așteptata vizită a Suveranului Pontif în țara noastră.
Bulgaria, „o punte între Europa de Est și Europa de Sud”, țara rădăcinilor creștine, acasă la Sfinții Chiril și Metodius, evanghelizatorii cărora le datorăm rădăcinile creștine ale continentului nostru. Din prima etapă a călătoriei sale și din primul discurs adresat autorităților, societății civile și corpului diplomatic, papa Francisc a adus tema Europei în prim plan. În piața istorică Atanas Burov, victimă a unui regim care nu putea accepta libertatea de gândire, a lansat un apel pentru a fi găsite „noi căi de pace și armonie” în Europa. În discursul corespunzător, prima dintre cele cinci intervenții publice din Sofia, papa Francisc definește Macedonia drept „punte între Est și Vest și punct de confluență a multor curente culturale”, un mozaic, un „vas de contopire a culturilor etnice și religioase”, care „au dat naștere unei coexistențe pașnice și durabile, în care „identitățile individuale au fost capabile să se exprime și să se dezvolte fără a-i nega, oprima sau discrimina pe ceilalți”. Poporul macedonean și bulgar este pentru Europa „un exemplu care se referă la conviețuire senină și frățească, în distincție și respect reciproc”, a spus Papa, sperând că „această integrare se va dezvolta pozitiv pentru întreaga regiune a Balcanilor de Vest”.
În plus față de obiectivele evidente ale ecumenismului și ale procesului de pace, vizita Papei în acest mic, dar crucial, segment al Europei are o semnificație aparte tocmai pentru soarta Vechiului Continent, adică pentru apelul pe care papa Francisc îl lansează pentru viitorul Europei. Nu este o coincidență faptul că la sfârșitul ultimului discurs, cel adresat preoților și credincioșilor din Sofia, Pontiful a citat o frumoasă reflecție a Sfintei Teresa Benedicta a Crucii, patronă a Europei, asupra sensului istoriei: „Cu siguranță evenimentele decisive din istoria lumii au fost în esență influențate de suflete despre care nu se spune nimic în cărțile de istorie. Și care sunt suflete cărora trebuie să le mulțumim pentru evenimentele decisive ale vieții noastre personale; este ceva ce vom cunoaște numai în ziua în care toate lucrurile ascunse vor fi dezvăluite». Cu toții dorim să fim, continuă papa Francisc, «tari, puternici și influenți», dar istoria nu este exclusiv cea relatată în manuale, căci acestea pot fi «fantezii fără limite»”.
Ne vin în minte aici două statui care au însoțit vizita Sucesorului lui Petru în Macedonia de Nord: prima, înaintea căreia papa s-a recules în rugăciune, cea a Maicii Tereza de la Calcutta, o mică statuie a călugăriței nascută în Sofia, iar a doua, monumentul gigantic ecvestru al lui Alexandru cel Mare, plasat pe o coloană impunătoare care domină piață mare Macedoniei, locul unde papa Francisc a celebrat marți, 7 mai a.c., Sfânta Liturghie. Alexandru și Tereza: puterea și tăria, puterea și mila, puterea și slujirea.
În această călătorie în ținuturile de răscruce ale Europei, locuri de întâlnire și diversitate între diferite suflete, grupuri etnice și tradiții, papa a reamintit că acest continent a fost întotdeauna (și încă este) situat în fața unei răscruci, care nu este doar de natură geografică, ci spirituală.
Astăzi, provocarea se află între securitate și solidaritate, dar este o provocare antică. Marele istoric englez Arnold Toynbee știa ce spune când afirma în eseul său, Povestea omului, că „omul occidental l-a onorat oficial, începând cu secolul al XIII-lea, pe Giovanni Bernardone [Sfântul Francisc de Assisi], sfântul care a renunțat să moștenească o prestigioasă afacere de familie și a fost răsplătit cu stigmatele lui Christos, pentru nunta sa cu Fecioara Sărăciei. Dar exemplul pe care l-a urmat de fapt omul occidental nu a fost cel al Sfântului Francisc, ci al tatălui său, Pietro Bernardone, bogatul comerciant de produse textile”.
La întâlnirea cu tinerii, ultima de la Sofia, înainte de a se întoarce la Roma, Papa Francisc îndeamnă generațiile tinere ale Europei să „ia viața în serios”, așa cum a făcut-o și Maica Tereza, care „a avut visuri mărețe și pentru aceasta a iubit grandios”, „visați împreună, nu singuri; cu alții, niciodată împotriva altora”, a încheiat Pontiful.
Astăzi, în inima Europei, se află un papă care a ales numele de Francisc și îl întreabă pe omul occidental cu privire la direcția pe care o are, știind bine că istoria nu a fost încă scrisă o dată pentru totdeauna, dar este întotdeauna deschisă la noutatea Spiritului care reînnoiește toate lucrurile, chiar și Bătrânul Continent.
M. Caba – A. Monda (Osservatore Romano)
