Textul Biblic
1 Isus ieşise din templu şi pleca. Atunci s-au apropiat de el discipolii şi i-au arătat construcţiile templului. 2 Dar el, luând cuvântul, le-a zis: „Nu vedeţi toate acestea? Adevăr vă spun: nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. 3 Pe când şedea pe Muntele Măslinilor, au venit la el discipolii şi i‑au zis aparte: „Spune-ne! Când se vor întâmpla toate acestea şi care este semnul venirii tale şi al sfârşitului lumii?”. 4 Isus, răspunzând, le-a zis: „Vedeţi să nu vă înşele cineva! 5 Căci mulţi vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» şi-i vor înşela pe mulţi. 6Atunci aveţi să auziţi vorbindu-se despre războaie şi zvonuri de războaie. Nu vă înspăimântaţi, căci trebuie să fie toate, dar nu este încă sfârşitul! 7Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii şi va fi foamete şi cutremure în diferite locuri. 8 Dar toate acestea sunt [doar] începutul durerilor.9 Atunci vă vor da la tortură şi vă vor ucide; veţi fi urâţi de toate neamurile din cauza numelui meu. 10 Atunci mulţi se vor scandaliza, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî între ei. 11 Mulţi profeţi falşi se vor ridica şi vor înşela pe mulţi. 12 Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci. 13 Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit.
Meditație
Tema principală a discursului o constituie «sfârşitul lumii». Cel care se strezează din pricina viitorului e chemat să trăiască prezentul cu vigilenţă şi responsabilitate. Judecata finală nu e decât dezvăluirea a ceea ce trăim în prezent: aici şi acum suntem chemaţi să mărturisim iubirea Tatălui în faţa fraţilor, să împlinim voinţa lui, să acţionăm «cu judecată». Totul se joacă acum.
Desigur că existenţa noastră şi a lumii are un sfârşit, la fel cum a avut şi un început. Viaţa trebuie respectată, dar nu ţinut cu dinţii de ea. Ea se va pierde oricum, dar numai cel care ştie s-o dăruiască din iubire o va regăsi. Trebuie trăită pe deplin şi îşi atinge scopul abia la final: comuniunea şi întâlnirea cu Domnul. Viitorul nu înseamnă distrugerea de care fugim în zadar, ci scopul spre care tinde cu dorinţă fierbinte fiecare pas al nostru din prezent.
Discursul lui Isus vine să ne încurajeze să nu ne pierdem speranţa, asemeni celor care nesocotesc planul pe care îl are Dumnezeu cu lumea (cf. 1Tesaloniceni 4,13). Doreşte să ne înlăture teama, mama oricărei înşelăciuni. Ceea ce ne aşteaptă nu e o catastrofă inevitabilă, ci cea mai frumoasă perspectivă ce se deschide inimii noastre. Istoria e încredinţată libertăţii omului, ce vine în întâmpinarea Domnului vieţii.
Acest fragment constituie o avertizare împotriva tulburărilor şi zvonurilor, ca să nu fim înşelaţi. Prima înşelăciune însă e însăşi frica noastră, ce ne face să închidem ochii şi ne împiedică să vedem realitatea. Discipolii ce îl întreabă «când» şi «care este semnul» venirii sfârşitului sunt îndemnaţi să observe traiul de zi cu zi, ce trebuie interpretat în întregime ca semn al prezenţei lui Dumnezeu cu noi. Fiul Omului vine în orice clipă la fel cum a venit şi atunci, sub semnul său, crucea, unde violenţa răului se descoperă şi se transformă în iubirea celui ce o poartă fără să o dea la o parte. Răul nu înseamnă sfârşitul, cu atât mai puţin sfârşitul lumii, ci locul în care trebuie să mărturisim iubirea Fiului şi a fraţilor noştri. Isus ne avertizează în privinţa alarmelor false privind sfârşitul lumii pentru a ne ajuta să trăim prezentul ca pe un timp de har, în care putem să ne naştem ca fii şi să trăim ca fraţi. Ceea ce facem în prezent e determinant pentru ceea ce se va întâmpla la final. Judecata lui Dumnezeu nu va face altceva decât să ne arate dacă am trăit sau nu conform voinţei sale.
Existenţa umană e marcată de chinurile naşterii noii creaţii (Romani 8,19ss). Biserica trăieşte urmându-l pe Domnul, continuând lupta şi biruinţa sa, moartea şi învierea sa, conducând alături de el lumea spre împlinirea şi desăvârşirea ei.
după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Matteo
traducere: pr. Adrian Fabian BOTEA
revizuire text: pr. Titus Antoniu CHIFOR
